23 octombrie 2009

Din puţul fără fund, dar cu telecomandă (5)

Emisiunile trece, perlele rămâne

„Vom afla dacă Nati Meir va rămâne în arest 29 de zile sau dacă va redeveni din nou liber.” (Ovidiu Oanţă, Ştirile Pro Tv, 20 octombrie 2009) Iar! Încă o dată! Bis! Mai vrem! Dragi ziarişti, numai gramatica vă face mari. Şi liberi.

„Cupă care va revine câştigătorului la finalul campionatului.” (TVR2, 26 septembrie 2009, la un meci de rugby, în care comentatorii au făcut grămadă limba română, cu conjugări cu tot. Or fi ascultat vechea piesă a trupei Iris „Lumină, în veci ea nu va piere, / Lumină, răzbate prin tăcere!”? Va piere? Poate Pierre Vaillant! Toate pânzele sus, băieţi! Altfel, va Pieri Vaillant.

• „Preşedintele le-a promis celor dependenţi de droguri că se poate legaliza.” (Valeriu Steriu, Realitatea TV, 26 septembrie 2009). Se va legaliza numai dacă pe listă va fi un singur drog. Şi acela foarte uşor.

„Ni s-au pus piedici de către preşedinţie, direct, fără echivoc, prin intermediari.(Marcu Tudor, Antena 3, 18 octombrie 2009, de pe treptele Teatrului Odeon, la lansarea candidaturii fratelui său, Corneliu Vadim Tudor, în bătălia prezidenţială). Mai dificil era dacă piedicile ar fi fost puse indirect, echivoc, dar nemijlocit.

„Test drive-ul cu Skoda Labia a fost o experienţă de neuitat.” (la lansarea modelului auto, Hotel Rex Mamaia, 2007). Suntem siguri că Labia e de neuitat, dar ne întrebăm cum e, totuşi, Skoda Fabia.

„A venit Geoană, cu toată garnizoana de lideri PSD.” (21 octombrie 2009, Realitatea TV). De obicei, candidaţii vin cu toată garnitura de lideri, dar Mircea Geoană, fiind fiu de general, a ales (în viziunea comentatorului) toată garnizoana.

„A fost o reacţie a sistemului care o vedem şi azi.” (Gheorghe Flutur, Ora de foc, Realitatea TV, 14 octombrie 2009) Fluturaş, nu mai ai prepoziţii! Domnul Băse ţi le-a retezat?

„Vreau să le mulţumesc pentru cuvintele calde care mi le-au adresat... Nu vreau să promit lucruri care nu pot să le fac.” (Mircea Geoană, Sinteza zilei, Antena 3, 19 octombrie 2009). Consecvenţa este una dintre cheile succesului care te poate duce la Cotroceni. Candidatul PSD, inspirat de cei patru ani de guvernare a lui Tăriceanu, a învins şi domnia sa acuzativul cu prepoziţie. Îi mai rămâne să-l doboare pe Traian Băsescu şi apoi poate da decret de abrogare a prepoziţiei „pe”. Care o uită mulţi politicieni.

„Îi urăm lui Cristi Bud succes în a-şi aduce aportul la realizarea obiectivelor lui CFR 1907 Cluj.” (Iuliu Mureşan, Digi Sport, 19 octombrie 2009). Ce se întâmplă, doctore? Hai, pleonasmul „a-şi aduce aportul” se mai scuză, că s-a predat demult, în gimnaziu, şi e în gura tuturor. Dar nu se scuză acel „1907”, pronunţat accentuat. Matale nu ştii că, în 1907, Clujul era ocupat de imperiul austro-ungar? Sau banii dela Arpad Paszkany afectează grav memoria?

„A câştigat la rulotă.” (Antena 3, 5 octombrie 2009) Dacă nu e cu noroc la ruletă, măcar la rulotă să fie.

„Au fost achiziţionate cu 6 milioane de euro 3 trenuri care vor circula cu 200 de km/h, o viteză supersonică pentru şinele din România, care nu suportă mai mult de 120 km/h.” (Antena 3, 8 octombrie 2009) Acum înţelegem de ce merg lucrurile aşa de greu în România: pentru că, pe la noi, nici sunetul nu are viteza normală (aproape 1200 de km/h în aer). În aceste condiţii, strigătele noastre de disperare către lumea civilizată se deplasează cu viteză de Dacie veche.

„Politica cartelului e că nu se pleacă pe banii sindicatului.” (Bogdan Hossu, B1 TV, 12 octombrie 2009) Dar politica cartelului (politica câtorva sindicate) nu conţine şi reguli de protecţie împotriva cacofoniilor cu grad mare de risc împotriva limbii române?

„Oricât ţi-ar place sau nu ţi-ar place, Ion Iliescu a fost preşedintele acestei ţări.” Aşa e, mai ziceţi-le din acestea duşmanilor lui Ion Iliescu, domnule Geoană! Şi nu uitaţi să contestaţi, în calitate de preşedinte, dreptul conjugării a doua (ea-ere, a plăcea-plăcere) de a se revolta împotriva uzurpării la care o supune verbul „a place-placere”.

„Nene a înscris la capătul unei combinaţii colective.” (Eurosport, 19 octombrie 2009) Şi noi, care credeam că doar Traian Băsescu centrează la guvern şi tot el plonjează pe burtă să înscrie la Cotroceni! Se vede treaba că şi fotbaliştii dela Lens au auzit de combinaţiile colective, care sunt mai eficiente decât acţiunile individuale solitare.

„Ninge în continuare la Cavnic, în Maramureş, de ieri la 5 dupăamiaza. Drumul este blocat. În urmă cu câteva minute, a trecut pe aici o la.” (Rareş Cosma, Antena 3, 14 octombrie 2009). Nu ştiam că astfel de mamifere din ţări îndepărtate populează ţinuturile reci ale Maramureşului. Dar e bine de ştiut. Dacă maşinile nu pot trece prin Pasul Gutâi pe vreme de ninsoare, poate încercăm cu nişte cămile. Dacă o lamă a putut, de ce nu ar putea şi un dromader?

„Aceşti bani vor fi decontaţi dela UE, mecanismul funcţionează şi este blocat. (Radu Berceanu, în studioul Antenei 3, comentând moţiunea de cenzură care a dărâmat Guvernul Boc, marţi, 13 octombrie 2009). Exact! Aşa gândesc mulţi români despre guvernarea Băs-Boc în al cărei parfum s-a integrat şi dl Berceanu: mecanismul funcţionează şi este blocat! Cheia regimului marinăresc. O fi dela ziua de marţi, 13?

„Acesta e un mic amănunt. (Victor Ciutacu, Antena 2, 6 octombrie 2009) Vorbe grele tautologiile astea, prietene Ciutacu, chiar dacă sunt spuse Ancăi Alexandrescu, avându-l pe Cozmin Guşă pe-aproape)

„A fost o noapte total greşită în condiţiile în care pe noi motivaţia punctelor nu a existat.” (Răzvan Lucescu, 12 octombrie 2009, Digi Sport) Nu era mai simplu ca selecţionerul să recunoscă: sârbii ne-au bătut cu 5-0 de ne-au ascultat cu urechea?

„Pe care măsea ajunge statului aceşti bani?” (Bogdan Hossu, B1 TV, Naşul, 12 octombrie 2009). Întrucât e vorba de un buget mic, putem considera că banii sunt un singur bănuţ, iar atunci, din moment ce ei ajunge, dezacordul se poate trece cu vederea.

„Intervenţie greşită a lui Surdu cu piciorul mai puţin îndemânatic – stângul.” (Antena 1, FC Braşov-Steaua, 27 septembrie 2009). Dacă piciorul este îndemânatic, atunci şi mâna poate da un călcâi de efect gramaticii, buzele pot avea dexteritatea vorbirii, iar comentatorul poate face vânătaie pe obraz după o cădere în fund.

„Mircea Geoană a fost evitat de Traian Băsescu la comemorarea victimelor holocaustului care a avut loc în această seară la Palatul Cotroceni.” (Antena 3, 9 octombrie 2009). Nu gestul preşedintelui faţă de dl Geoană ne îngrijorează, ci faptul că, la Palat, a avut loc un nou holocaust, în seara de 9 octombrie 2009. Un nou punct apare pe harta holocaustului? Să fie Taifunul Băs vinovat? Cu câte victime?

„E un lucru care s-a ajuns foarte departe, care nu-i bine, care nu-i benefică... S-a ajuns foarte departe cu gardul... ce-ar trebui să se facă ca să ajungă să se schimbe ceva?” (Gheorghe Hagi, GSP, Recursul etapei, 11 octombrie 2009). Fiind vorba despre gardul ridicat de finul Gigi Becali împotriva ultraşilor stelişti, Hagi, în calitate de naş al patronului din Ghencea, a simţit nevoia să atenueze conflictul, lansând o frază de diversiune şi o cacofonie profilactică, din care nu am înţeles nimic, dar pe care am priceput-o cu tonţii.

Lumea mondenă a început să forfotească.” (Oana Mareş Viziru, Antena 2, 3 septembrie 2009) Şi noi forfotim. Şi luna selenară, şi soarele solar, şi iarba gazonului, şi marginea de lizieră a crângului pădurii.

• „Stelian Tănase: „Avem cel mai mic guvern din Europa...”

Mircea Dinescu: „Da, păi pe măsura lui Boc.” (Realitatea TV, 9 octombrie 2009)

„Nu s-a luat nicio măsură anticombaterii crizei.” (Eugen Nicolăescu, Ştirea zilei, Antena 3, 22 septembrie 2009) Bine spus! Şi corect. Din propria experienţă, fostul ministru al sănătăţii ştie că niciun guvern nu a luat măsuri împotriva crizei. Că doar asta înseamnă anticombaterea.

Chiar atunci, un grup de turişti tocmai părăseau cetatea Râşnov.” (Antena 3, 23 septembrie 2009) După ce că grupul părăseau, mai aflăm că tocmai chiar atunci se întâmpla plecarea!

Lasă-mă să văd ce pot să fac... pentru dumneavoastră. (un bancher dela Biroul de Credite, care şi-a revenit din mers, după ce a văzut plicul cu şpaga)

„Timpul acordat fiecărui grup parlamentar.” (Antena 3, 23 septembrie 2009) Fiecare vorbitor, plătit pentru asta, ar trebui să poarte la gât un cartonaş pe care să scrie cu litere de tipar: după cuvintele terminate în PUL nu se pun cuvinte care încep cu A, E, I. Chiar şi când este vorba despre politică.

„Bordo – Grenobăl 1-0” (Digi Sport, 14 septembrie 2009) Accent anglo-francez fără comentarii.

Sigur că poate aşa se şi întâmplă.” (Mircea Badea, În gura presei, 24 septembrie 2009) De obicei foarte grijuliu cu exprimarea, până la nivel de detaliu, teleastul a ieşit puţin în decor. Probabil că certamente aşa s-a întâmplat.

„Evident că toate aceste măsuri îi nemulţumeşte pe liderii sindicatului.” (Antena 3, 28 august 2009). Fiind vorba de educaţie, este mai mult decât limpede că, la asemenea buget auster, vorbitorul nu a avut parte de lecţia despre acordul subiectului cu predicatul.

„Pompierii luptă cu focarele de foc la depozitul de anvelope din Pipera.” (Realitatea TV, 13 septembrie 2009). Lupta are succes numai dacă, în rezervoarele cisternelor, apa este udă.

16 octombrie 2009

Constantin Păunescu, bunicul meu, ar fi împlinit azi 93 de ani

În 16 octombrie 1916, se năştea la Bârca, în Dolj, cel care avea să devină tatăl tatălui meu. Învăţătorul şi artileristul din al doilea Război Mondial (pe frontul de Est, bineînţeles!) Constantin Păunescu a murit în 7 octombrie 1990, măcar în parte liniştit, pentru că şi-a văzut visul cu ochii, vis pentru care, ca liberal fanatic, a suferit condamnări de 15 ani la puşcării politice: să cadă comuniştii dela putere. Nu a mai apucat să vadă ce nouă jale "made in Romania" s-a ales din noua întoarcere a roţii istoriei din 1989 şi asta l-a făcut, poate, să plece plin de speranţe şi de iluzii că, pe aici, pe la noi, s-a terminat mizeria. Nu s-a terminat, tataie dragă, şi nu sunt semne că se va termina, nici măcar pe durata vieţii nepoţilor dumitale.
Foto: Adrian, Andrei şi Constantin Păunescu, în 1982, acasă, în Bucureşti

Iubita şi chitara

Şi nu mai pot cânta cum o făceam odată,

Chitara mi-a rămas de tot dezacordată,

Pe lume nu am rost şi nici nu pot avea,

Sub vălul unei nunţi ce nici nu mai există,

Mireasa evadată mai plânge în batistă,

Iubita mea, ai fost şi eşti chitara mea.


Frumoasă doamnă, tu

Eşti ca un banc de peşti,

Tot fugi din braţul meu,

Te temi să te-nrobeşti.


O nuntă e-un poncif,

În mări, sub lut, pe grif,

Năravuri mult prea caste

Mai zăngănesc pe taste.


Prin lemnul de cireş,

Sculptând, aştept să ieşi,

În turnul de arţar,

Pe braţe să te car.


Fixat în palisandru,

Steril, dar cât de tandru,

Vreau să trăim şi mâine,

Ca spicele în pâine.


Am vrut să mă închid

În nodul din molid,

Să uit, să mă scufund

Spre somnul cel profund.


Iar umărul îngust

Ţi-l văd, dar nu îl gust,

Dezordinea din corzi

E tot ce îmi acorzi.


Din lacrimi heleşteu

Am plâns cu ea şi eu,

Când barzii fără voce,

Au decretat atroce.


M-au declarat afon,

N-am nici diapazon,

Castel îţi fac şi teacă-n

Spărtura din mesteacăn.


Când te abaţi pe-aici,

Cu paşii tăi prea mici,

Te caţeri în poveşti,

Te-nduri şi îmi citeşti:


Prinţesa tot cosea

Cu sânge în vopsea

Icoane, dinadins,

Şi-un cântec ce s-a stins.