Folk, rock, oameni buni, urşi şi ştiinţă, la Braşov şi Vălenii de munte

- Sâmbătă, 14 august 2010, seara, am cântat la Braşov, la Festivalul Kronstadt Folk 2010 - Mişcarea de rezistenţă, dela Complexul Agrement de sub Tâmpa. Au fost câteva sute bune de oameni. Eu am intrat după Dan Vană şi Zoia Alecu, iar apoi au mai urcat pe scenă trupa lui Ion Onişoru şi Emeric (Imre) Set. Nu am putut merge cu Tase şi Napu, aşa că m-au ajutat toboşarul şi clăparul lui Imi, care au cântat aproape la prima foarte bine piesele mele, ajutându-mă să nu mă simt dezbrăcat de acompaniament. Lumea a reacţionat frumos la Amor cubist, Cosaş în fân, Impozit Vodă, Vai ce mic oraş, Haide mamă haide tată, Doamne ocroteşte-i pe români. M-am întâlnit cu oameni buni, pe unii nu i-am văzut din mileniul trecut (AnaMaria Arsenie Sandru, Camelia Onciu), pe alţii de ceva vreme, l-am admirat din nou pe Răzvan Crivaci pentru multiplele lui înzestrări muzicale (voce, chitară, percuţie etc) şi pentru modestia cu care îşi face treaba în trupa lui Imre, am cunoscut o excelentă echipă de organizare (condusă de Ruxandra Machidon) care mi-a dat sentimentul reconfortant că există oameni de 20 de ani care fac diferenţa dintre artă şi kitsch, dintre muzică şi prefăcătorie scenică, lucru rar astăzi. După concert, am fost să văd cu ochii mei cum urşii mănâncă din pubele la blocurile dela marginea Braşovului şi am avut noroc ca: 1) o ursoaică să fie la masă la un tomberon 2) să nu ne întrebe de ce o deranjăm, dela doar câţiva metri. Sincer, nu am făcut poze, pentru că stăteam cu mâna pe volan, în caz de nevoie!

- Duminică 15 august 2010, am fost la Vălenii de Munte, la zilele culturale organizate de Fundaţia Nicolae Iorga (Universitate de vară) condusă de doctorul dinţilor noştri (istoric pasionat) Constantin Găucan, unde am discutat şi am cântat, aproape de locurile marcate pentru totdeauna de spiritul lui Nicolae Iorga. Am făcut un fel de duet cu Emeric Imre, apoi am invitat-o în scenă pe Zoia Alecu, apărută surprinzător printre spectatori. A mai fost pe scenă, apoi, trupa rapsodului Dumitru Zamfira, care a provocat la o mare horă, pe iarbă, câteva zeci de spectatori, printre care mulţi basarabeni. M-am bucurat să îl revăd, alături de zeci de alţi oameni de cultură şi ştiinţă, pe profesorul, mare istoric, mare suflet şi prieten mai mare, Gheorghe Buzatu, cel care mi-a coordonat doctoratul, căruia i-am mai mulţumit o dată pentru felul în care m-a îndrumat.

Cu Imi la Expirat

Pe 17 mai 2010, Emeric Imre m-a avut ca invitat la concertul lui dela Clubul Expirat din Bucureşti. Imi a cântat, ca de obicei, zeci de piese, iar momentul meu a constat în câteva piese de-ale mele şi, sub impresia abia încheiatului concert ACDC din ziua anterioară, am cântat cu toţi cei prezenţi şi un Highway to hell doar cu chitară şi vocile tuturor. Au mai fost pe scenă gazda serilor de folk, Tică Lumânare dela Karma şi alţi băieţi ale căror nume nu le ştiu.

Pe scenă, în Bucureşti şi Arad

În ultimele săptămâni, am avut parte de câteva spectacole (miniaturale), de care nici eu nu am ştiut, aproape până în clipa când am urcat pe scenă.
În 26 februarie 2009, am fost invitatul lui Emeric Imre la concertul lui dela Clubul Crossroads din Bucureşti (Calea Moşilor, zona veche). Nu am cântat mult (Cosaş în fân, Ce simplu mi-ar fi dacă nu te-aş iubi, Omul pădurii, Amor cubist...), dar m-am bucurat de seara cu adevărat intimă, în care, în afară de Imi şi de trupa lui (cu Răzvan Crivaci la chitară şi voce), au mai venit la microfon Mircea Bodolan şi Cristina Ticală Şoloc.
Pe 27 februarie 2009, în sala Hotelului Volo din Bucureşti (str. Schitu Măgureanu nr. 6), a fost cam acelaşi scenariu, dar fără Bodolan şi Cristina Şoloc. Sunet mai bun, chef mai mare de oferit muzici şi cuvinte.
Pe 5 martie 2009, am ajuns la Arad, unde, în sala mare a Hotelului Parc, Marius Lazăr a vrut neapărat să treacă pragul de 40 de ani alături de Emeric Imre, de mine şi de încă alţi circa 400 de prieteni ai săi. Am cântat tot felul de piese (eu: Vai ce mic oraş, Amor cubist, Cosaş în fân, Suntem aroganţi, folclor maramureşean, Doamne ocroteşte-i pe români..., iar Imre: câteva zeci, fără număr, inclusiv la vioară). Au mai fost câţiva invitaţi, care au comutat muzica pe evergreenuri şi pe dans (Adrian Enache, Aurelian Temişan, trupa La strada şi câţiva interpreţi de folclor şi taraf), momente în care noi ne-am văzut, decenţi, de treabă. A fost frumos, a fost neaşteptat, a fost ca să mai fie.