Emisiunile trece, perlele rămâne (12)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „O apărare excelent organizată. Felicit cuplul de 4 fundaşi ai Craiovei.” (Ilie Dumitrescu, Fanatik Show, Digi Sport, 27 martie 2010)

Noi felicităm întregul sextet de 11 jucători, plus cvartetul de 6 rezerve care au făcut onoare perechii de 3 antrenori.

• „A fost o coincidenţă absolut întâmplătoare.” (Traian Băsescu, „Naşul”, B1TV, 12 aprilie 2010)

Când e vorba de Taifunul Băs, orice coincidenţă care îi serveşte e absolut întâmplătoare. În rest, coincidenţele sunt temeinic prestabilite.

• „Domnule Măgureanu, dumneavoastră însuşi aţi putea fi lustrabil... Domnule Păunescu, aţi fost însuşi victima sistemului comunist.” (Liviu Mihaiu, „Între bine şi rău”, TVR1, 15 martie 2010)

Domnule Mihaiu, domnule Liviu, domnule jurnalist, domnule teleast, domnule caţavenc-farfurid, dumneavoastră înşivă aţi fi lustrabil din orice instituţie media, pentru aceste dezacorduri grosolane, care, repetate cu consecvenţă, arată că, între bine şi rău, aţi ales răul: nu aţi prea deschis cartea de gramatică.

• „Diferenţa e că Dragomir inventează, iar eu nu spun lucruri chiar adevărate. Asta-i tăria mea de caracter.” (Gigi Becali, GSP, 12 aprilie 2010)

Când bătălia dintre un presupus inventator şi un mincinos autodenunţat (pentru controlul Ligii Profesioniste de Fotbal) este atât de strânsă, tăria de caracter poate fi arma secretă. Rămâne să se decidă locul de desfăşurare a finalei: Pipera sau Bălceşti. Credem că LPF va alege un teren neutru: la Corleone.

• „Pe 27 ianuarie, Teatrul Balşoi din Moscova, cel mai celebru ansamblu de balet clasic din lume, vine la Sala Palatului din Bucuresti cu un inegalabil spectacol pe muzica lui Piotr Ilici Ceaikovski: Spărgătorul de buci.” (promo radiofonic, 25 ianuarie 2008)

Bine că ni s-a spus la timp, că, altfel, am fi venit şi cu copii în sală.

• „Părerea mea e că în următoarele 2-3 etape, măcar 2-3 echipe se va rupe de pluton.” (Cristi Munteanu, portar Dinamo, GSP, 5 aprilie 2010)

Părerea noastră e împărţită: ori se va rupe, ori nu se va rupe. Numai dacă vor fi mai mult de 3 echipe în lupta pentru titlu, ele se vor rupe. Dar aşa e soarta unor peformeri din fotbal: să li se rupă de gramatică.

• „Cred că filmul care mi-a marcat cel mai mult sufletul este Zbor deasupra unui cuib de muci.” (sondaj radiofonic stradal, radio cultural, februarie 2010)

• „În momentul de faţă transversăm un moment bun.” (Ioan Ovidiu Sabău, Digi Sport Plus, 29 martie 2010)

Momentul bun a durat până a venit Vasluiul pe Bega şi timişorenii au început să transverseze un moment prost. Să fie dela prea multele şuturi în transversală?

• „Dacă aveţi vreun răspuns, mai ales la întrebarea legată de dascăli şi de profesori...” (Mihai Gâdea, Antena 3, 22 martie 2010)

Aşteptăm răspunsuri şi la chestiuni legate de învăţători şi cadre didactice, gazon şi iarbă, decedaţi şi morţi, soartă şi destin. Vă rugăm urale şi ovaţii!

• „Trebuie să avem grijă pentru a identifica calitatea... Valoarea trebuie să acopere preţul.” (Monica Tatoiu, „Şase, vine presa!”, B1TV, 19 martie 2010)

Dela doamna profesoară Monica care vorbeşte în pilde, noi, înainte de a identifica calitatea, am identificat o unică candoare a vocii. Şase, vine cacofonia!

• „Nu vorbim de toţi suporterii Stelei. Vorbim decât de cei dela Peluza Sud.” (GSP, 2 aprilie 2010)

Vorbiţi decât despre vinovaţi! Nu nedreptăţiţi suporterii puri din Nord, Est şi Vest. Şi nici limba română!

• „Bineînţeles că probabil în acea seară s-au întâmplat multe lucruri minunate.” („Codul lui Oreste” despre Cina cea de taină, B1TV, 2 aprilie 2010)

Aşa e cu marile taine: poate că sunt certe, poate că nu.

• „Şi-a adus aportul şi Bernie Ecclestone” (Formula 1, TVR1, 3 aprilie 2010)

Noi, proşti, credeam că deja au fost eradicate ciuma, lepra şi acest pleonasm care e prezent în toate manualele de gimnaziu!

• Radu Tudor: (Totul s-a întâmplat) „pentru ca cineva să câştige alegerile prezidenţiale.

Dana Grecu: Cine?

Radu Tudor: Evident, cine a câştigat alegerile.” (Antena 3, 18 martie 2010)

Problema jurnalistei prea mirate şi prea agresive este că, vorbind tare, ajunge să nu mai înţeleagă nici micile subtilităţi ale colegului din platou şi nici măcar despre ce este vorba în propria emisiune. Îi comunicăm Danei Grecu, pe această cale, într-o frumoasă zi de primăvară a anului 2010, că alegerile prezidenţiale din decembrie 2009 au fost câştigate de Traian Băsescu.

• „...Dar mama lui are încredere în Nurofen pentru copii cu aromă de portocale.” (reclamă, TVR2, 26 martie 2010)

Noi preferăm medicamentele pentru copii cu aromă de lămâie, pastilele pentru bătrâni cu orice aromă şi poşetele din piele de damă, nu pe cele pentru femei din plastic.

• „De nu ştiu când, nu mă prinde să mă duc la emisiunea aceea. Pregătirea individuală şi cei 7 ani de-acasă nu-mi dă voie să mă duc la emisiunea aia şi nici n-o să mă prindă niciodată.” (Adrian Enache, TVR2, 26 martie 2010)

Bine faci, Adriene! Nu te da prins! Pregătirea şi educaţia este amândouă baza temeliei fundamentului conduitei atitudinii artistului încărunţit pe scândura scenei şi a platourilor cu sau fără bucate.

• „Mă-ntorc iarăşi la ceea ce oamenii aşteaptă dela noi.” (Emil Boc, Antena 3, 15 martie 2010)

Nu era mai bine să reveniţi din nou încă o dată mai repede la problemele esenţiale, domnule premier al atâtor guverne băsesciene?

• „Mihai Morar: Dacă Băsescu te-ar propune prim-ministru, la cine te-ai duce, la Gâdea sau la Gabi Vrânceanu Firea?

Dan Capatos: La Gâdea, pentru că sigur ar fi acolo şi Badea.” („Răi da’ buni”, Antena 2, 16 martie 2010)

Replica sinceră a lui Capatos concurează la titlurile de „Jignirea anului” şi „Afront în trust”, fiind adresată colegilor de grup media, Gabi Firea dela „Ştirea zilei” şi Mihai Gâdea, şef al Antenei 2 şi realizator al „Sintezei zilei”, în a cărui emisiune Capatos s-ar duce să-şi facă nişte campanie electorală numai pentru că l-ar găsi acolo pe Mircea Badea. Sincere felicitări!

• „Dacă ieşeam eu preşedinte (...) n-am fi avut momente de slugărnicie dincolo de limita normalului.” (Mircea Geoană, dând de pământ cu atitudinea premierului Boc faţă de preşedintele Băsescu, Antena 3, 16 martie 2010)

Dacă. Aşa, însă, trebuie să ne mulţumim cu slugărnicia normală de pe la noi.

• „Domnule Antonescu, vi s-a simţit lipsa la palatul Cotroceni azi. S-au făcut şi nişte mici glumiţe pe tema asta.” (Gabriela Vrânceanu Firea, „Ştirea zilei”, Antena 3, 16 martie 2010)

La cât de periculos este Uraganul Băs, putem spune că preşedintele a făcut nişte glumiţe uriaşe, chiar grosolane, chiar neconstituţionale, inclusiv când i-a sugerat lui Victor Ponta: „Luaţi-l pe Năstase, că sunteţi procuror!”

• „Marius Pieleanu: Unde era Poliţia TF Megidia?

Anca Medrea: Poliţia TF era în zonă.

M. Pieleanu: Păi, dacă era în zonă, cum a fost atacată casieria gării?

A. Medrea: Probabil că nu era în zonă.” (News Magazine, Antena 3,7 aprilie 2010)

Exemplu de exactitate jurnalistică: Poliţia Transporturi Feroviare era şi nu era în zonă în acelaşi timp.

Emisiunile trece, perlele rămâne (9)

Din puţul fără fund, cu telecomandă (9)

• „Într-o secundă de neatenţie, medicul omoară un pacient. Eu, într-o secundă de neatenţie, omor 100 sau 200.” (Adrian Iovan, Realitatea TV, 4 martie 2010)

Remarcabilul pilot şi ochitor a uitat să pomenească, însă, ce s-a întâmplat într-o secundă de atenţie a domniei sale, în care s-a concentrat bine: nu a omorât 100 sau 200 de pasageri cinstiţi, ci un singur pasager nepoftit la el în casă, pe pungaşul Bogdan Iancu, lăsând-o pe sora răposatului, Mihaela Bălănel, de zeci de ori în ghearele investigatorilor Dan Diaconescu şi Luis Lazarus să convingă poporul că nu e atât de grav să intri noaptea, pe furiş, la cineva în locuinţă. Asta e diferenţa dintre atenţie şi neatenţie: la fel ca deosebirea dintre puşcă şi avion.

• „Mi se pare că mâine e 8 martie.” (Mihai Gâdea, „Sinteza zilei”, Antena 3, 7 martie 2010)

Curajoasă luare de poziţie în seara de 7 martie! Alţii, mai prudenţi, mai laşi chiar - ce să ne mai ascundem după cuvinte! - ar fi cercetat temeinic, ca să nu rişte un pronostic absurd într-o afirmaţie pripită. Abia apoi ar fi îndrăznit o asemenea declaraţie. Dar temerarul Mihai Gâdea a riscat şi viaţa l-a confirmat: a doua zi chiar a fost 8 martie. Totuşi, lăsând gluma la o parte, unde era îndoiala?

• „Trebuie implementată şi reglementată implementarea programelor de implementare.” (Attila Cseke, „Al cincilea element”, Radio Bucureşti, 23 februarie 2010)

Nici când e vorba de limbaj de lemn şi de bătut apa în piuă, românii nu sunt mai tari ca ungurii? Ministrul udemerist al Sănătăţii a bătut toate recordurile de lemnoşenie ale limbii române, spunând acelaşi lucru de trei ori, cu aceleaşi cuvinte, fără să tuşească, fără să ezite nicio secundă.

• „Câştigaţi premii în locaţii pentru un şezut de vis.” (concurs, City FM, 1 martie 2010)

Pe vremuri, se dădeau premii în vacanţe unde puteai să-ţi bronzezi fundul. Acum se dau premii în vacanţe unde îţi faci rost de un fund de vis!

• „Io mi-ar place să văd un fotbal frumos.” (Gigi Neţoiu, Sport.ro, 16 februarie 2010)

Cui nu i-ar place, domnule Neţoiu? Şi lui io i-ar place, dar io nici nu bag bani în fotbal, nici nu câştig din el, deşi mi-ar place. Încă o gafă dacă mai făceaţi, aveaţi un hat-trick, într-o singură o propoziţie. Dar şi aşa, a fost prea mult, moderatorul a simţit că îi repungă, aşa că regia a băgat publicitate.

• „Voi avea o întâlnire cu partidele politice parlamentare. Nu în ultimul rând, voi vizita şi Kabulul, Universitatea Bogdan Petriceheicu Haşdeu, universitate de stat, precum şi sediul noului consulat de la Kabul.” (Traian Băsescu, la plecarea spre Republica Moldova, Realitatea TV, 27 ianuarie 2010)

Ştim că fraţii noştri de peste Prut o duc greu, dar suntem siguri că nu chiar atât de rău ca afganii, încât preşedintele României să confunde Cahulul cu Kabulul. Mai ales că vizita era un semn de recunoştinţă pentru basarabenii care abia îl votaseră în decembrie 2009 în turul doi cu 90%! Nu avem încă date despre scorul înregistrat la Kabul, dar bănuim că spiritul taliban comun ar fi putut să-i aducă dlui Băsescu cel puţin 100%.

• „Raportul Corpului de control... Haideţi, vă rog! Pe scurt, însă la obiect!” (Sorin Oprescu, Antena 3, 18 februarie 2010, la startul plombării străzilor din Bucureşti)

Noi ne gândiserăm că ar fi fost mai bine să ni se prezinte exhaustiv, dar fără amănunte, să nu se trăncănească în plus pentru că ni se iroseşte degeaba timpul, deşi ar fi fost mai util să se spună totul laconic şi detaliat.

• „Oamenii aşteaptă dela politicieni lucrurile pe care le aşteaptă.” (Emil Boc, la reînvestire, Antena 3, 23 decembrie 2009)

Adânc! Nu cumva oamenii aşteaptă lucrurile pe care nu le aşteaptă? Întrucât, dela politicieni se aşteaptă numai rele, politicienii ar face bine să fie paradoxali. În frunte cu premierul Boc.

• „Automobilele cu motoare hibrid folosesc şi benzina şi cur-netul electric.” (City FM, 2 martie 2010)

Dacă era în ziar, dădeam vina pe tehnoredactor. Dar a fost la radio, aşa că nu iertăm. Vrem doar clarificări: Cur-netul este o nouă modalitate de conectare la net fără fir, direct din automobil, sau doar o formă ecologică de biogaz care generează electroni direct la sursă, după care nici nu mai trebuie să tragem apa?

• „Oamenii ăştia se împacă şi se dezpacă de câteva ori pe săptămână.” (despre Ciprian Marica şi Ilinca Vandici, despre Gina Pistol şi Nicola, Antena 1, 1 martie 2010)

Deducem că verbul de bază ar fi „a păca”. Are vreo legătură cu „a păcătui”? Ca să ştim cum, când şi cu cine ne păcăm.

• „Ascunde-mi, mamă, umbra cu lopata, / Când ţi se umple perna de lumini, / Visează-ncet, să nu se scoale tata...” (Maria Gheorghiu, cântec, OTV, 1 martie 2010)

Riscante alăturări de cuvinte, care trebuie dublate de o rostire foarte limpede. Prima dată, am tresărit, crezând că am auzit: „Visează-ncet / Să nu i se scoale lui tata”. Urechea ne indusese, însă, în „oroare”.

• „Efect fabulos de gene false” (Reclamă, Realitatea TV, 4 martie 2010)

A ajuns falsul să fie dat ca exemplu împotriva naturalului! Să folosim, atunci, acidul sulfuric în loc de şampon? De ce nu? Există peruci şi scalpuri de silicon cu efect la fel de fabulos.

• „Craiova va avea o defensivă pe care va fi foarte greu de trecut.” (Pandurii Tg. Jiu – „U” Craiova 0-0, DigiSport TV, 8 martie 2010)

Nici chiar aşa, cu atenţia exagerată pentru prepoziţia „pe”, suprimată de atâtea ori la acuzativul care o cere cu lacrimi în ochi! Căderea din lac în puţ e o nouă specialitate în mass-media de azi! Sau poate comentatorii au vrut să spună că viitorii adversari, dacă se vor sui cu picioarele pe bieţii fundaşi olteni, vor avea parte de un mers plin de dificultăţi.

• „Nu ştiu dacă în fotbalul mondial mai există o situaţie în care, în aceeaşi familie, să fie trei portari din generaţii diferite, ca în familia Lung.” (Pandurii-Craiova 0-0, DigiSport TV, 8 martie 2010)

Se pare că hainul crainic sportiv vrea neapărat să despartă fraţii între ei şi să-i plaseze pe Tibi şi pe Silviu Lung jr. în generaţii diferite, deşi între ei e o diferenţă de numai câţiva ani. Tatăl, Silviu Lung senior, nu are nimic de spus că este declarat eminamente bunic al propriului fiu mai mic sau frate cu fiul mai mare?

• „Nu e nevoie să baţi lumea ca să mănânci ceva bun.” (Euforia TV, 19 februarie 2010)

Nici dacă e vorba de bătaie la fund sau la cap, nici dacă e vorba de străbătut lumea, afirmaţia nu e corectă, pentru că există mereu motive să baţi ceva sau pe cineva pentru o mâncare bună. Realizatorul nu a auzit că au fost măcelărite populaţii şi au fost călcate în picioare ţări, pentru un câmp de grâne şi pentru o cireadă de vite? Nu subestimaţi foamea, îmbuibaţilor!

• „Urziceni-Liverpool 1-3, după 0-1 în tur. Un rezultat mai mult decât onorabil. Dar raportul cornerelor a fost de 7-0 pentru noi şi am avut şi mai multe şuturi la poartă!” (Pro TV, 25 februarie 2010)

1. Ce scor ar fi trebui să fie ca să considerăm înfrângerea doar onorabilă? 1-5? Dar un scor mai puţin decât onorabil dela cât ar trebui să plece, dela 1-7 în sus? Dar cât ar fi trebuit să fie ca scorul să fie declarat catastrofal? 1-9? 1-12?

2. Dacă aţi uitat, dragi comentatori, vă reamintim: fotbalul se joacă pe goluri, nu pe cornere şi pe şuturi. Dacă era pe ratări şi pe cornere, aveam deja Europa League în vitrină, acasă la Dumitru Bucşaru, între serviciul de ceai, cupa de campion naţional din 2009 şi factura de câteva mii de euro pentru o pătură dela CFR.

• Dan Bittman, după ce ascultă în platou piesa lui Tavi Colen, în care se spune „Spune-odată, eşti încurcată / Cu un nene cu brăţări şi ceafă lată? / Ce fată rea / Nu credeam că eşti aşa, / Ce fată rea, / Faci mişto de viaţa mea!?”, îl întreabă pe fostul „Talisman”: „Unde-i fata aceea rea?”

Tavi Colen: „Acasă, cu fii-miu!” („Dănuţ SRL”, februarie 2010, TVR 1)

Tot respectul pentru curajoasa confesiune, Tavi Colen! Alţii nu ar îndrăzni nici să-şi amintească, nici să recunoască, darmite să-şi asume aşa ceva cu atâta seninătate.

• „Cei doi asociaţi au fost ameninţaţi cu viaţa.” (Realitatea TV, 18 ianuarie 2010)

Bine că nu au fost ameninţaţi cu moartea. La o aşa ameninţare, ne băgăm şi noi oricând.

• „Atacatorul, un bărbat de 25-30 de ani, purta cagulă din material textil negru, deschisă la ochi.” (Realitatea TV, 18 ianuarie 2010)

Da? Chiar aşa? Ce tare! Punem pariu că, dacă nu ar fi avut pe cap o cagulă cu deschizătură la ochi, hoţul ar fi dat cu nasul în tocul uşii şi s-ar fi neutralizat singur. Şi încă o întrebare: se mai fac cagule din fier, din zale sau din lemn, pentru că despre cele textile ştiam şi noi.

• „Andrei Alexandru, candidat la funcţia de preşedinte al PSD, este suspectat a fi omul lui Văcărescu.” (B1TV, 28 ianuarie 2010)

Şi noi, care atâţia ani am crezut că Andrei Alexandru a fost omul lui Văcăroiu! Tânăra reporteriţă (era prea mică pe vremea guvernului Văcăroiu, desigur) păstrează suspansul şi nu ne lămureşte de care Văcărescu e vorba: Ienăchiţă, Alecu, Nicolae sau Iancu. Măcar dacă spunea: „S-o las, mi-e frică / Că vine altul şi mi-o ridică” sau ”Urmaşilor mei Văcăreşti...”, ne dădea un indiciu. Aşa, însă... Îi sărim noi în ajutor: „Când o biată păsărică / Atât inima îşi strică, / Încât doreşte să moară / Pentru a sa soţioară...”, precizând că autorul, 100%, nu este nici nea Nicu Văcărescu, nici Ienăchiţă Văcăroiu şi nici măcar Andrei Alexandru, care, între timp, nici nu şi-a mai depus candidatura.

• „S-a luat de copilul meu, care are decât două luni. Copilul meu are decât două luni!... Totul până la copil! (...) Dacă este o femeie puternică, să vină să se bată cu mine. În instanţă, în teste de inteligenţă, în proiecte de viitor. În ce vreţi dumneavoastră, doamnă Udrea, dar vă rog să nu încurajaţi pe nimeni să se ia de copilul meu care are decât două luni şi nu poate să se apere” (Olguţa Vasilescu, „Zona de impact”, Realitatea TV, 5 martie 2010)

Prima dată, am crezut că nu am auzit „nu”-ul („n-are decât două luni”). După a doua oară, am înţeles că eroarea este în formă continuată, temeinică, agravantă. Emisiunea nefiind prea lungă, dar aproape în zona de impact (fizic), doamna karatistă-senator Olguţa a putut repeta pozna decât de câte ori a încăput în minutele rămase.

• „Tolea, crezi că ai fi un tată mai bun pentru Saşa decât Magda?” (Cătălin Măruţă, „Happy Hour”, Pro TV, 10 martie 2010)

Dacă ne-ar fi întrebat pe noi, am fi spus că Magda Ciumac ar fi cu siguranţă un tată mai bun decât Tolea, însă nu am fi riscat să-l supărăm pe Tolea şi i-am fi spus că un bărbat luptător ca el e ce vrea, e inclusiv cea mai bună mamă din lume, doar să nu ne bage în tomberon, ca pe Dan Diaconescu.

• „Ninge în tot Bucureştiul. Minus 5 grade temperatură în termometre, minus 7 grade temperatură resimţită. Ninge şi în alte oraşe, care sunt supuse supliciului. Ceaţă uşoară, cu vizibilitate aproape de zero.” (Mihai Cioceanu, „City Drive”, City FM, 19 ianuarie 2010)

Hai să zicem că forma greşită „Bucureştiul” (în loc de „Bucureştii”) e atât de răspândită, încât ar părea o gafă să o foloseşti pe cea bună. Dar, dacă ninsoarea e un „supliciu”, atunci ce mai putem spune despre ce au păţit Gheorghe Doja, Horea şi Cloşca? Un deliciu? Un artificiu? Cât priveşte „ceaţa uşoară”, care duce doar la vizibilitate „aproape de zero”, deducem că o „ceaţă densă, groasă”, cu vizibilitate zero sau minus, l-ar fi făcut pe vorbitor să-şi bage microfonul în gură, pixul în ochi şi căştile în fund. Că aşa e pe ceaţă, de când nu se mai citeşte în manuale „Corul copiilor ucişi” (din „Surâsul Hiroshimei” de Eugen Jebeleanu): „Ce ceaţă deasă, vai, ce ceaţă deasă, / Nu mai cunoaştem drumul către casă, /.../ Ce ceaţă deasă, vai ce ceaţă mare, / Unde-i cărarea, doamnă-nvăţătoare?”

• „Bill Clinton a fost operat de urgenţă pe cord. Hillary, secretar de stat al S.U.A., era la Casa Albă, dar a plecat la New York, ca să fie aproape de Bill” (Antena 3, 12 februarie 2010)

Noi, culţi, ştim că Hillary e femeie şi că, înainte de a fi „secretar de stat”, este „soţie de bărbat” pentru Bill. Aşa că ştiriştii nu ne-au putut păcăli că înaltul demnitar american s-ar fi dus la New York ca să fie „aproape debil”, ci, îndeplinindu-şi atribuţiile de nevastă, „aproape de Bill”. ProbaBill că, după ce a fost dată în vileag, acum mulţi ani, pata de pe rochiţa Monicăi Lewinsky, Hillary s-a gândit chiar să se interneze pentru orice eventualitate în acelaşi salon cu soţul, ca să nu apară pete şi pe halatele asistentelor.

• „Vreau să transmit turiştilor şi schiorilor îndeosebit câteva sfaturi” („Neaţa cu Răzvan şi Dani” la Azuga, Antena 1, 12 februarie 2010)

Noi am fi zis că şi schiorii sunt turişti, dar poate că nu avem pregătirea necesară în turism şi tresărim când aflăm că turiştii şi schiorii sunt categorii distincte, legate copulativ, mai ales iarna. Ne-a umplut de respect, însă, formula „îndeosebit”, care ţine cont de spaţiul de emisie restrâns şi pune laolaltă patru cuvinte: „în mod deosebit” şi „îndeosebi”, ca un şampon „4 în 1”, în care avem şi balsam, şi parfum, şi vopsea.

• „Maftei, cel mai scump transfer din istoria lui Unirea!” (Liverpool-Unirea Urziceni 1-0, Pro TV, 18 februarie 2010)

Norocul Mafteiului e că lui Unirea i-a trebuit prezenţa lui vedeta de altădată a Rapidului şi ialomiţenii au dat banii lui patronul jucătorului şi lui jucătorul înşine.

• „Poziţe renumerată cu mii de lei pe lună.” („Săptămâna financiară”, Antena 1, 18 februarie 2010)

Nu a fost o prostioară spusă în direct, din graba buzei, ci una lăsată într-un montaj, care a trecut şi printr-un filtru editorial. Poate că de serviciu la Antenă a fost Caragiale, care i-ar fi lăsat să facă şi un plebicist, dar, pentru că nu şi-a luat banii dela mogul, nu şi-a risipit nestematele fără să fie remunerat corespunzător.

• „Noii vicepreşedinţi ai PSD: pe locul 1 – Ecaterina Andronescu, pe 2 – Ion Toma la egalitate cu Vanghelie, locul 3 – Gheorghe Nechita, 4 – Ion Chelaru, 5 – Marian Vanghelie, 6 – Titus Corlăţean, 7 – Rodica Nassar, 8 – Constantin Niţă, 9 – Ion Prioteasa, 10 – Robert Negoiţă, 11 – Ion Câlea, 12 – Marian Oprişan, 13 – Ion Chelaru, 14 – Valeriu Zgonea, 15 – Adrian Severin.” (Congresul PSD, Antena 3, 21 februarie 2010)

Mare bătălie pentru cele 15 locuri, ocupate, finalmente, de numai 14 oameni, conform harababurii din clasamentul transmis la repezeală! Păi, ce zice Dan Nica, când vede că, deşi a ocupat în realitate locul 2, numele i s-a pierdut la citirea pe post, în schimb Ion Toma a fost îmbrâncit pe locul 2 în loc de 4, Vanghelie a fost pus şi pe 2 şi pe 5, iar Chelaru a reuşit performaţa să ocupe simultan şi locul 4 şi 13? Cumulul de funcţii şi de locuri trebuie să înceteze!

• „Ne păstrăm consecvenţa!” (Cristian Rizea, Antena 3, 7 martie 2010)

Aşa şi trebuie în politică, mai ales dacă eşti tânăr social-democrat! Decât să îţi pierzi inconsecvenţa rămânând fără instabilitate, mai bine păstrezi în continuare statornicia, constanţa şi stabilitatea.

• „Gazul atacă periculos... Presiunea Gazului a crescut... După ce Gazul a preluat controlul, se anunţă o repriză secundă încinsă... Vârful Gazului ţâşneşte pe contraatac... Atac letal al Gazului... Gazul a pus stăpânire pe mijlocul terenului... Oltenii nu au putut face faţă Gazului... Gazul i-a sufocat pe olteni în propria jumătate încă din start... Oltenii n-au găsit antidotul împotriva Gazului Metan din Mediaş... Gazul bate în retragere ca să intre la pauză în avantaj...” (extrase din relatările radio-televizate dela meciurile echipei Gaz Metan Mediaş, în sezoanele 2008-2009-2010)

Fotbaliştii din Mediaş n-au nicio vină că joacă pentru o echipă cu un nume plin de atâtea conotaţii, dacă nu letale, măcar pestilenţiale sau toxice. Îi înţelegem şi pe comentatori: când joacă Gazul, trebuie să facă slalom printre stereotipuri şi tot nu reuşesc să evite bara. Pentru că, oricum ai da-o, Gazul atacă, intră, iese, presează, acoperă, pune stăpânire, bate în retragere, ţâşneşte, sufocă şi, finalmente e letal. Ultima victimă importantă: Universitatea Craiova din Turnu Severin. Fericiţi cei ce pot striga „Haide Gazul!” E primul pas înainte de a scăpa de crampe.

• „Incendiu la Londra... O jumătate din acoperiş a fost distrusă în totalitate.” (Antena 3, 11 martie 2010)

Probabil că jumătăţile celelalte au fost distruse pe sfert.

• „Realul revine din nou în atac.” (Real Madrid – Lyon 1-1, TVR1, 10 martie 2010)

Aşa e când ataci susţinut. Tocmai pentru că fiindcă a tot revenit din nou încă o dată iarăşi pentru a nu ştiu câta oară în ofensiva atacului, echipa spaniolă şi iberică a uitat să se mai retragă şi pe lângă propria poartă. Văzându-l mai mult singur şi solitar pe Casillas, francezii l-au consolat cu un gol în finalul deznodământului şi au revenit şi ei încă o dată din nou iarăşi în sferturile Ligii Campionilor, lăsându-i pe madrileni cam aproximativ cu buza umflată.

• „Noul regulament spune că primii zece clasaţi plec în cursă... plec în cursă, cu pneurile deja uzate.” (Formula 1, TVR, 14 martie 2010)

Foarte bine că plec în cursă cei zece, dar ar fi bine ca toţi să şi ajung sănătoşi la finiş.

• „A fost un adevărat cancan pe tema unei teoretice întâlniri între Vanghelie şi Geoană.” (Paula Rusu, Ediţie specială, Antena 3, 12 martie 2010)

Nu ştim cât de teoretică sau de practică ar putea fi întâlnirea dintre cei doi politicieni, dar întâlnirea prezentatoarea Antenei 3 cu invitatul, Adrian Păunescu, a făcut-o pe aceasta să nu mai aibă cuvântul potrivit („presupuse”) la îndemână.

• „Ăsta e fotbalul: întotdeauna niciodată nu ştii ce se-ntâmplă.” (Gigi Neţoiu, Digi Sport, 14 martie 2010)

Cele două cuvinte, care nu stau deloc bine împreună, se potrivesc (re)sentimentelor pe care suporterii Craiovei le nutresc faţă de sprâncenatul dinamovist, după ce, la plecarea din Bănie, a luat cu el, de pomană, mai mult de o echipă, pe care a dus-o în Ştefan cel Mare. De-aia nu se-aude imnul Ligii Campionilor la Cristi Borcea în difuzoare: fiindcă echipa câinilor e bântuită de atâtea abuzuri istorice.

• „Rămâneţi cu Antena 3, urmează Ediţia de Prânz, cu Sabina Iosug şi Andrei Bădin.”

Copii, fiţi mai atenţi cu articularea consoanelor, că iese pervers! Nu ajungea că, mai demult, ni s-a spus să nu ratăm emisiunea Andrei Mădularu? Mai trebuie şi confesiuni cu detalii?

Emisiunile trece, perlele rămâne

Din puţul fără fund, cu telecomandă (8)

• „Să revenim, dracu’, într-o normă normală de dialog!” (Andrei Bădin, Antena 3, 7 decembrie 2009)

Bine spus! Nu se mai poate aşa! Vorbiţi, naibii, frumos!

• „Presa, publicul, ei crede că e normal să câştigăm mâine.” (Dan Petrescu, TVR 1, 3 noiembrie 2009)

Toţi a crezut, iar Unirea Urziceni au câştigat!

• „Era cam în jur de 35-37% răspunsul.” (Dan Pavel, Antena 3, 15 noiembrie 2009)

Întrebaţi dacă au fost tentaţi cu mită electorală, aşa ar fi răspuns circa aproximativ vreo mulţi cetăţeni, iar analistul a fost prompt pe fază, să comenteze rezultatele sondajului.

• „În noaptea din ajunul de dinaintea alegerilor parţiale din Slatina.” (Sergiu Andon, Antena , 29 octombrie 2009)

Molipsit de Dan Pavel, căruia i-a urmat la cuvânt, juristul parlamentar a adus contribuţii importante pentru un cod civil de pleonasme, în pregătire)

• „Până am intrat în relaţie cu această domnişoară, Crina Matei, eu nu am ştiut de presa mondenă, de lumea mondenă.” (Marius Mihalache, Conferinţa de presă, Antena 2, 15 decembrie 2009)

Nici de pleonasmul tautologiei suntem siguri că nu a auzit virtuozul ţambalului.

• „Doamna Aurora Antonescu a avut un copil care a decedat, a născut apoi un copil, copilul dlui Crin Antonescu, pe care-l creşte acum.” (Mihai Gâdea, Antena 3, 14 noiembrie 2009)

Situaţia prezentată de dl Gâdea e încurcată pentru că rezultă următoarele: 1) primul copil nu era al lui Crin Antonescu; 2) pe al doilea copil, Aurora Antonescu, decedată, îl creşte după moarte.

• „În vecinătăţile proxime.” (Bogdan Niculescu Duvăz, Realitatea TV, 24 noiembrie 2009)

Felicitări pentru acest clişeu banal stereotip!

• „Aseară, domnul Crin Antonescu era uşor frustrat, n-am înţeles de ce.” (Dana Grecu, Antena 3, 24 noiembrie 2009).

Dezvăluim noi cauza misterioasă: pentru că domnul Crin tocmai pierduse alegerile. Măcar la o uşoară frustrare, remarcată dealtfel de Dana Grecu, dar neînţeleasă în complexitatea ei, are dreptul un candidat la preşedinţie, după un insucces important.

• „Fasolea şi cârnaţii va deveni o mâncare tradiţională.” (Vasile Marcu, Antena 3, 1 Decembrie 2009)

Întâi şi-ntâi că alimentele amintite va deveni tradiţionale doar dacă va fi servite împreună, omogenizate în acelaşi blid, ca să se justifice singularul. Apoi, noi credeam că deja au devenit.

• „Bărbatul şi-a scos şi certificat dela Oficiul de Stat pentru Investiţii şi Mărci pentru cocardele tricolore.” (Antena 3, 1 Decembrie 2009).

Fiind vorba de o posibilă afacere de succes, OSIM o fi deschis şi un birou de Investiţii, pe lângă mai vechiul departament de Invenţii.

• „Românii să aibă luciditatea să votează pe cine trebuie.” (un alegător lucid, Realitatea TV, 29 octombrie 2009)

• „Traian Băsescu a câştigat. Mă bucur că ăsta este deznodământul final.” (Gheorghe Flutur, Antena 3, 7 decembrie 2009).

Diferenţă de nuanţă între deznodăminte: la fel s-a bucurat şi Mircea Geoană, în urma deznodământului iniţial de după exit-polluri. Dar proverbul despre „cine râde la urmă hăhăie mai bine” s-a confirmat încă o dată.

• „În România este prea multă democraţie... birocraţie, hă, hă!” (Traian Băsescu la Cluj, citat de Gândul, 15 noiembrie 2009)

S-a şi văzut, încă din 2005, că preşedintele a acţionat în consecinţă, încercând să reteze rapid din capetele balaurului care îl deranja.

• „Savanţi români recunoscuţi în lumea mondială medicală.” (Antena 3, 15 decembrie 2009)

Păcat că nu sunt recunoscuţi şi pe luna selenară.

• „N-au simţit nici durere, nici spaimă decât abia la spital.” (Realitatea TV, 15 noiembrie 2009, documentar despre Florin Iordache şi alţi mineri, răniţi grav la Petrila în 15 noiembrie 2008)

Autorul comentariului trebuie scos, eliminat şi expulzat afară din limba română!

• „La referendum, mita este cu totul alta... miza este cu totul alta.” (Ediţie Specială, Antena 3, 15 noiembrie 2009).

E firesc ca mita să fie dozată în funcţie de importanţa mizei.

• „Pentru mine, orice femeie este mai importantă decât dumneavoastră, domnule Antonescu!” (Traian Băsescu, în confruntare electorală cu Crin Antonescu, Cluj, 13 noiembrie 2009)

Precizarea e inutilă, întrucât nimeni nu se îndoia de opţiunea heterosexuală a preşedintelui în exerciţiu. Elena Udrea, Maria Băsescu şi bibliotecarele din porturile lumii puteau confirma.

• „Ultima săptămână de campanie electorală! Ochii mari! Vor fi multe adevăruri spuse.” (Mihai Gâdea, Antena 3, 15 noiembrie 2009)

Ori deschidem urechile mari pentru adevărurile spuse, ori căscăm ochii mari pentru adevărurile arătate. Altfel, sfatul lui Mihai Gâdea nu se poate urma decât dacă publicul deprinde rapid citirea pe buze.

• „Vă aştept la Stele sub pu...lupă, cu Ilinca Vandici, la Antena 2!” (Antena 2, 15 noiembrie 2009)

La care invitatele din platou, Silvia Dumitrescu şi Lucia Bubulac Crişan, au zâmbit şăgalnic. Desigur, pentru că or fi dezlegat şi dânsele, vreodată, anagrame.

• „Nu s-a ieşit din logica campaniei electorale.” (Bogdan Chirieac, Realitatea TV, 12 ianuarie 2010)

O fi politica o hazna, dar un profesionist al exprimării nu face o cacofonie fără un avertisment prealabil, domnule Chirieac!

• „Tragica dramă a celor din Togo.” (oficial al Cupei Africii, tradus la Eurosport 2, 12 ianuarie 2010). Dacă nu era tragica dramă, participarea togolezilor la Cupa Africii ar fi putut fi o sărbătoare festivă, o bucurie fericită sau chiar o glumă cu caracter hazliu.

• „Maria Cornescu a preferat să se izoleze şi de către cei mai buni prieteni.” (Antena 1, Acces direct, 29 octombrie 2009)

Pierderea pe scară largă a prepoziţiei „pe” înainte de acuzativul „care” e supărătoare. Dar şi excesul de zel pe sens contrar face ravagii. Sunt erori pe care se întâmplă frecvent!

• „Hai, să v-aud pe toţi! Şi voi, din fund, cam’on, toate mânuţele-n picioare! E ochei! Ce dacă plouă! Puneţi-vă fesele pe cap!” (concert în campania electorală, octombrie 2009)

• „Un reportaj de Andra Mădularu... Mămularu.” (Antena 3, 2009)

• „A fost un gest foarte urât al acelui public care a fluierat-o pe Madonna când s-a îmbrăcat în ţigancă... Asta dovedeşte că poporul român e antisemit.” (Adriana Bahmuţeanu, Realitatea TV, 3 ianuarie 2010)

De unde rezultă că, dacă te integrezi într-o şatră oarecare, poţi purta liber steaua lui David, iar dacă îţi plac motanii albi, nu cei negri, eşti pasibil de sancţiuni pentru rasism. Onorabila doamnă Bahmu nu ne-a spus, însă, ce dovedeşte prostia pe care a spus-o în direct despre antisemitismul îndreptat împotriva ţiganilor.

Gigi Becali - maxime originale sau apocrife

• Am promis că pe trădătorul ăsta de Dan Voiculescu o să-l distrug până când o să-l nenorocesc.
• Am vorbit cu văru-meu Giovanni şi cu Victor să facem un partid care să fim mai tari ca fraţii Kennedy. Am fi condus România. Dar n-au vrut, fraierii.

• Nici nu stiţi ce sensibilitate am eu în suflet, dar nu ştiu să mă exprim. Dacă aş şti, aş vorbi mai frumos decât Liiceanu şi Pleşu.

• Ştiţi cât de mult scuip eu televizorul la mine acasă? Cum văd un nenorocit care vorbeşte de binele public, cum îi trag un scuipat!

• Mă sperie atracţia acestui partid care o are la populaţie! Partidul Noua Generaţie are o orientare de centru: când la stânga, când la dreapta, de la caz la caz. Partidul Noua Generaţie va fi Biserica politicii româneşti, iar eu voi fi Sfântul Petru.

• Eu sunt preşedintele preşedinţilor preşedinţilor.
• Tăriceanu, VIP? Vă spun eu ce VIP e: Very Important Papagal. Auzi la el, ce tupeu obraznic!
• Eu am ajuns aici pe labele mele de urs şi pe sabia mea. Eu, cu viaţa mea, în fiecare dimineaţă, de când mă dau jos din pat, fac istorie.

• M-am lăsat de fumat fiindcă, dacă fumam, însemna că ţigara era mai puternică decât mine, şi-atunci cum mai puteam eu să conduc ţara?

• La botezul copilului lui Dică, am băut şampanie şi după aia am spart paharul fiindcă aşa sunt eu: sunt un om care am sentimente, care trăiesc.

• Steaua va purta zimbrul lui RAFO pe piept pentru un milion de euro. Asta înseamnă că Steaua nu-şi murdăreşte tricourile decât pentru suma care merită.

• Dacă marcam un gol la început, pe urmă puteam să jucăm şi la 0-0.
• N-are cum să mă bată Copos pe mine în postul Paştelui. El e UTC-ist, eu sunt creştin. Păi credeţi că Dumnezeu nu vede?

• Meritul pentru titlul câştigat de Steaua e 50% al lui Olăroiu şi 50% al lui Protasov, dar cel mai mare merit e al meu.

• M-am certat şi cu Mitică Dragomir, dar fără jigniri. El m-a făcut oligofren, eu l-am făcut zdreanţă, dar nu ne-am insultat. În schimb, Marian Iancu e obraznic şi umblă cu tot felul de jargoane, care nu e bine să le dai la presă.

Din puţul fără fund, dar cu telecomandă (6)

Emisiunile trece, perlele rămâne

• „Nu există niciun pericol de-a ne respecta angajamentul.” (Emil Boc, Ştirea zilei, Antena 3, 16 octombrie 2009)

Nu ne îndoim. Nimeni n-a sperat. Credeţi-ne! Mergeţi liniştit!

• “Un şofer de autobuz a fost bătut cu o rangă de patru persoane, deranjaţi de faptul că li s-au cerut biletele.” (Ştiri, Antena 3, 11 octombrie 2009)

Persoanele, fiind romi, au fost deranjaţi că li s-au cerut biletele. Şi au pus mâna pe rangă. Ziariştii, fiind nongramaticali, în luptă corp la corp cu acordul în gen, au fost declarate repetente. Şi au pus mâna pe microfon.

• “Cel puţin aşa susţine PSD şi PNL.” (Antena 3, comentarii la Moţiunea de cenzură, marţi, 13 octombrie 2009).

Dacă e vorba de consensul parlamentar antiBocBăs, se acceptă ca subiectul să fie la plural şi predicatul la singular, mai ales într-o zi de marţi, 13, când toate au fost ca unul şi unul ca toate. Inclusiv părţile de propoziţie şi partidele, care, de obicei, sunt despărţite.

• “Modul în care ne-am raportat la această guvernare a fost extrem de echidistantă.” (C. Moldovan, News magazine, Antena 3, 17 octombrie 2009)

Bine că modul a fost extrem de echidistantă. Putea fi şi mai rău: modalitatea să fie ponderat de extremist.

• „Nu ne lipseşte nimic din tot ceea ce avem!” (Sorin Oprescu, televiziunile de ştiri, 24 octombrie 2009) Adânc, domnule doctor! Mai adânc chiar decât în tinereţe, când - după cum tot dumneavoastră ne-aţi lăsat să înţelegem - fiecare bărbat are din plin ceea ce îi lipseşte mai târziu, când are ce îi lipsea, dar îi lipseşte ce avea. Aplauze!

• “Gorila Josephine era una dintre cele mai vesele animale… În ciuda vârstei înaintate, a fost operată de cataractă, pentru introducerea unei lentile de plastic în ochi.” (Antena 3, 4 octombrie 2009)

Ne-am liniştit: dacă era una dintre cele mai triste animale, ar fi fost operată nu la ochi, ci la rect, pentru introducerea unei banane. Naturale. În fund.

• “Fostul ex-timişorean…” (Ilie Dobre, Radio România Actualităţi, F.C. Timişoara-Dinamo Zagreb 0-3, 1 octombrie 2009)

Aşa e cu fotbaliştii: ex-foştii unui club devin viitorii-ulteriori ai altui club. Numai doar eternul veşnic Ilie Dobre este pentru totdeauna definitiv la Radio România. Iar complexul Dinamo – rămâne permanent peren la Timişoara.

• „Fiecare trebuie să scoată din el binele cât poate de posibil.” (Dumitru Dragomir, Sport.ro, 24 octombrie 2009) În liga şi în limba lui Mitică, totul poate fi probabil şi chiar, cu şanse, potenţial posibil.

• „Un accident stupid a suferit Tătăruşanu, chiar înaintea partidului cu Şeriff Tiraspol: s-a tăiat într-un geam care s-a spart.” (Sport.ro, Steaua-Şeriff Tiraspol 0-0, 17 septembrie 2009) Cine credea că Partidul Comunist dela Moscova a murit nu ştia că fotbalul transnistrean este o dovadă vie că nu e aşa. Partidul e-n toate. Înclusiv în fotbalul bazat pe vodcă, pe Armata a 14-a şi pe traficul cu armament.

• „În timpul perioadei... sunt tipuri de caracteristici care le deosebeşte.” (Dan Pavel, Antena 3, 17 octombrie 2009)

Păi, domnule Pavel, parcă matale te duseseşi la Gigi Becali să-l înveţi, nu invers! Vedem că te întorseşi cu fraza terci. Chiar iaurt. Două pleonasme şi un predicat revoluţionar, care nu vrea să se lase acordat cu subiectul? Pentru viitor, luaţi în calcul soluţii ca: vremea intervalului, genuri de trăsături, tipologii categoriale, deosebiri care diferenţiază oile de mioare, ovinele de mioriţe, cabalinele de cai, măgarii de asini, ciobanii de păstori şi filosofii de gânditori. Sau mergeţi la articolul lui Maiorescu: „Oratori, retori şi limbuţi”.

• “…Că aceşti patru potenţiali viitori preşedinţi: Traian Băsescu, Mircea Geoană, Crin Antonescu şi Gigi Becali…” (Antena 3, ştiri, 4 octombrie 2009)

Mai vrem! Trăiască pleonasmul, cu cacofonie în frunte! Avem şi noi propuneri: surpriza neaşteptată din alegerile electorale poate face posibil ca careul de patru favoriţi cu mari şanse să se completeze în plus cu un al cincilea: Sorin Oprescu, Corneliu Vadim Tudor şi Ninel Potârcă.

• “Coada a fost tranşată în mai multe bucăţi.” (Antena 3, ştiri, la inaugurarea, cu îmbulzeală, a bisericii dela Palatul Cotroceni, 11 octombrie 2009)

Ce cruzime! Totuşi… Dacă e vorba de coada de credincioşi, ea putea fi doar împărţită în câteva şiruri mai scurte, nu chiar tranşată. Dacă e vorba de coada din fostele plete ale lui Crin Antonescu, ea putea fi pur şi simplu pieptănată în cosiţe (dreduri). Dacă e vorba de coada vreunei cucuvele cotrocene, ea nu trebuia nici tranşată, nici pieptănată, ci doar smulsă. Ca şuviţa lui Traian Băsescu, de pe vremea când încă îl mai credea cineva.

• “Emil Boc l-a creştinat pe fiul lui Vasile Buda.” (Antena 3, 11 octombrie 2009)

a) Smerit în faţa Domnului (Băs), premierul invalidat (Boc) creştinează tot ce-i iese în cale, doar-doar va adeveri aberaţia botezătorului său Ioan (Oltean), care a spus că Boc ar putea fi un nou Ştefan cel Mare.

b) Cunoscătorii limbii turce şi ai limbii maghiare pot confirma că, între cei doi termeni din graiurile asupritorilor noştri tradiţionali, există o relaţie specială, o afinitate electivă multilingvistică şi multiconfesională: Bok (rahat musulman) + Budă (closet reformat) = Love (dragoste românească din interes).

• “Ascultăm oamenii, indiferent de culoarea lor politică care vor să pună întrebări.” (Sorin Oprescu, Antena 3, 16 octombrie 2009)

Domnule doctor, chiar dacă mai pierdeţi pe drum câte-un cuvânt, vedem că sunteţi echidistant cu cacofoniile, orice culoare ar avea. Chiar şi căcănie.

• “Lucian Croitoru, premierul resemnat al României.” (consilier guvernamental, discuţie privată, 24 octombrie 2009)

Croitoraşul cel viteaz (al Fraţilor Grimm) îl dă în judecată pe Croitoraşul cel desemnat/resemnat (al Fraţilor Băsescu) pentru: a) lipsă de combativitate, b) lipsă de şanse, c) credinţa în basme şi d) folosirea fără acord a ununi nume - marcă înregistrată de secole.

• “… Noi suntem urmaşii lui Traian. Aşa este. Noi suntem urmaşii lui Traian Băsescu.” (Elena Udrea, toate televiziunile, 25 octombrie 2009)

“Joacă tare, săraca!”, a comentat Mircea Dinescu, la Realitatea TV, a doua zi. Mai corect ar fi fost “Joacă tare, bogata!”. Dar noi nu vrem să fim decât urmaşii primului şi singurului mandat băsesc, în care au renăscut: osanalele, ditirambii, laudele, elogiile, florilegiile, aplauzele, odele, linguşirile, aclamaţiile, ovaţiile, omagiile, jubilaţia, imnul, slava, preamărirea, preţuirea, apologia, cinstirea, glorificarea, augmentarea, encomiasticul. Adresate, fireşte, întâiului Băs al ţării. Lipseşte, însă, din campania pentru prezidenţiale a Taifunului Băs o strofă şoc, pe care o propunem, gratis, lui Felix Tătaru, Emil Boc şi altor pedelei de campanie, de supt pulpana a Elenei Udrea:

Pentru iubitul ţării preşedinte,

Din comunism, înot, către capitalism,

Să ţinem minte cele trei cuvinte:

Oportunism, pupincurism şi lingcurism!

• “Sunt cinci ani de când s-a inventat cuvântul preşedinte-jucător. Mi-ar place să fiu un preşedinte-antrenor” (Sorin Oprescu, Realitatea TV, 26 octombrie 2009)

Domnule doctor-primar general, candidat prezidenţial, posibil preşedinte-antrenor, vă aducem la cunoştinţă respectuos, că sunt 46 de ani de când Academia a tipărit ediţia a doua, revăzută şi adăugită, din Gramatica Limbii Române, în două volume cartonate, aflată încă în vigoare, în care conjugarea corectă a verbului rămâne “a plăcea-plăcere”, nu a “place-placere”. Candidaţi la orice, dar nu şi la funcţia de antrenor de limbă română.

• “Mie-mi plac papagalii, dar Băsescu e simpatic?!” (Realitatea TV, sondaj stradal, 26 octombrie 2009)

Din prezenţa cuvântului “dar”, înţelegem că vorbitorul face o legătură (electorală?) între papagali şi preşedinte. Noi nu găsiserăm legătura dintre pasărea respectivă şi preşedinte. Important e că omul de pe stradă, votantul, a descoperit-o.

• “Pictogramele cu imagini şocante nu le-a micşorat românilor pofta de tutun.” (Realitatea TV, 22 octombrie 2009)

Pictogramele n-a micşorat pofta de ţâgări, dar a afectat pofta crainicilor de a acorda subiectul şi predicatul.

• “În seara aceasta, la GSP, Ion Crăciunescu şi Ovidiu Ioaniţoaia va analiza toate meciurile.” (Antena 1, Steaua-Rapid 1-1, 25 octombrie 2009)

Se ştie că Ioaniţoaia şi Crăciunescu au multe vederi comune, dar nu într-atât, încât cei doi oameni de fotbal să se contopească într-un singur trup, un singur gând şi-o singură voinţă, iar comentatorii să-i creadă un singur ins, care merită un singular, nu un plural. Nici măcar de ziua Armatei Române, cu stadionul Ghencea gol, la un meci aproape nul.