
Primesc să iau asupră-mi orice chin,
Din Sfânt Andrei în Sfântul Valentin,
Când dragobeţii se aprind în noi,
Din vară-n primăvară şi-napoi.
Orbit bărbat, nu am ştiut că eşti
În toate crustele nepământeşti,
Iar azi furtuna-n trup îmi stă şi coase
Odgonul rătăcirii, până-n oase.
Pornit să cânte ştima cea uşoară,
Cuvântul între noi se înfioară,
Iar dragobeţii reînvie tandru,
Din iarnă, până-n sfântul Alexandru.
În patru anotimpuri, toate chit,