În 16 octombrie 1916, se năştea la Bârca, în Dolj, cel care avea să devină tatăl tatălui meu. Învăţătorul şi artileristul din al doilea Război Mondial (pe frontul de Est, bineînţeles!) Constantin Păunescu a murit în 7 octombrie 1990, măcar în parte liniştit, pentru că şi-a văzut visul cu ochii, vis pentru care, ca liberal fanatic, a suferit condamnări de 15 ani la puşcării politice: să cadă comuniştii dela putere. Nu a mai apucat să vadă ce nouă jale "made in Romania" s-a ales din noua întoarcere a roţii istoriei din 1989 şi asta l-a făcut, poate, să plece plin de speranţe şi de iluzii că, pe aici, pe la noi, s-a terminat mizeria. Nu s-a terminat, tataie dragă, şi nu sunt semne că se va termina, nici măcar pe durata vieţii nepoţilor dumitale.Foto: Adrian, Andrei şi Constantin Păunescu, în 1982, acasă, în Bucureşti
