Se afișează postările cu eticheta andrei paunescu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta andrei paunescu. Afișați toate postările

6 septembrie 2012

La căderea încă unui pilon

            Nu trece un an fără o înmormântare, fără o pierdere esenţială în familia noastră. Pe 31 august 2012, s-a dus şi mama. Chiar dacă ar fi fost doar mama, o anonimă născătoare, şi tot era imensă pierderea. Dar ea a fost şi este Constanţa Buzea, una dintre marile şi puţinele poete adevărate ale limbii române.
S-a dus, la nici un an după Ioana, primul ei copil, alături de care va sta în veşnicie, în Cimitirul Evanghelic Luteran din Bucureşti. S-a dus la nici doi ani după Adrian, singurul ei soţ, care este, peste drum, în Cimitirul Bellu, lângă Eminescu. S-a dus şi m-a lăsat viu, pe marginea prăpastiei cu morţi, ca ultimă redută a supravieţuitorilor din familie, care trebuie să ţină piept celor ce vor să sară prea devreme dincolo, în timp ce-şi fac calculele de generaţie aflată la rând.
            În ultima zi de conştienţă, cu câteva minute înainte de atacul cerebral care, în câteva zile, i s-a dovedit fatal, mi-a dat pentru „Flacăra” noastră rubrica pe care o începuse de o lună, la reîmprietenirea cu Ana-Maria şi Carmen Păunescu. A semnat fără multă putere cartonaşul cu textul despre tata, a pus data „23 august 2012” şi apoi am ieşit pe uşă, văzând-o pentru ultima oară verticală, cu o ceaşcă de cafea în mână, pe care nici n-a terminat-o.
            Când trunchiurile mari se prăbuşesc, simţim pornirea să ne prăbuşim şi noi, sub suflul lor. Dacă reuşim, totuşi, să rămânem în picioare, avem obligaţia să căutăm, în urma copacilor imenşi plecaţi în pământ, vâna de valoare, de forţă, de energie cu care renasc. Pentru că un copac ajuns în adâncuri devine cărbune, devine petrol, devine diamant şi îşi sporeşte fie puterea de combustie, fie puterea de a lumina. Rămâne doar să aibă cine îi păstra urma, memoria, destinul.

Andrei Păunescu, 5 septembrie 2012

20 martie 2011

Assisi (Perugia) şi Roma în imagini









































































































































































































Am cam întârziat cu postarea imaginilor de la amfiteatrul din Assisi-Perugia din 5 martie 2011 şi Roma (Teatro Tendastrisce) din 6 martie 2011, dar mai bine mai târziu decât deloc, pentru că intră în acţiune vechimea, ca la vin.

Pe scurt: în poze sunt, în primul rând oamenii mulţi care au venit să vadă spectacolele organizate de Eugen Terteleac (liderul comunităţii românilor din Italia, cel cu microfon în mână, singur în poză). Apoi suntem noi, cei de pe scenă: Maria Crăciun (fetiţa cu voce grozavă pe care am acompaniat-o la chitară), Vacanţa Muzicală (în pozele în care Radu Pietreanu e în stânga, între mine/Mihai Napu şi Tică Lumânare, este folkistul Călin Jicărean, care trăieşte acum la Florenţa, şi care a urcat pe scenă pentru câteva cântece pe care le-am cântat împreună la Perugia).
În alte imagini, eu şi Mihai Napu (clape), Corina Chiriac, Lavinia Şandru (care a prezentat spectacolele) şi, special lăsat de mine la urmă, dar autor principal a evenimentelor, regizorul Cornel Diaconu.
Când am văzut sala aceea uriaşă din Roma plină, mi-am dat seama încă o dată de ce 1000 de cuvinte nu fac, uneori, cât o poză. Şi, de aceea, vă ofer fotografiile, mulţumindu-i lui Gheorghe Todor, care mi le-a pus la dispoziţie.

Poze de la El Primer Comandante găsiţi pe Facebook, de exemplu la adresa:
http://www.facebook.com/photo.php?pid=631271&id=100000359958699#!/photo.php?fbid=197320556956608&set=a.197319923623338.44991.100000359958699&theater

30 ianuarie 2011

Ce mare lucru e să se întâmple ce îţi propui! Totuşi şi prietenii în concerte, 26+27 ianuarie 2011


Cred că una dintre cele mai mari reuşite ale acestei perioade, în care atâţia nu se ţin de cuvânt şi în care cele mai multe previziuni optimiste eşuează în decepţii cu explicaţii savante, este ca lucrurile anunţate să se şi întâmple. Aşa am păţit noi cu spectacolele din 26 şi 27 ianuarie 2011. Mai întâi, am filmat în dupăamiaza de 26, la Naţional TV, pentru emisiunea care se va difuza duminică după-masa, 6 februarie 2011 (noi - trupa "Totuşi", Victor Socaciu, George Nicolescu, Emeric Imre, Cornel Diaconu, Lavinia Şandru, Maria Crăciun, emisiune moderată de Corina Chiriac şi produsă de Florentina Satmari). Apoi am demontat şi am remontat sculele repede, în Clubul Iron City, unde am cântat seara, de pe la 22, cu Emeric Imre gazdă şi cap de afiş, care a deschis showul şi ne-a adus pe scenă pe mine, pe Tase - tobe, Mihai Napu - chitară ritm şi Vlady Sătean - bass, reluându-şi recitalul după ora noastră şi lăsându-i să continue treaba, până noaptea, pe cei de la Folk Frate!
A doua zi, joi 27 ianuarie 2011, am fost în direct la Antena 2, invitaţi de Mihai Morar şi producătoarea lui, Roberta Dumitriu, în echipă bogată, să cântăm în direct o oră şi jumătate: George Nicolescu, Emeric Imre, Magda Puskas, Valentin Moldovan, Andrei Păunescu + Totuşi (Tase, Napu, Vlady).
Ştiţi că nu sunt nici ipocrit, nici modest, nici paranoic, aşa că nu pot spune decât că a ieşit bine sau foarte bine peste tot.

23 septembrie 2010

Remember Vali Sterian cu mult folk şi puţin scandal










Am ajuns la Casa Studenţilor Preoteasa după emisiunea dela Radio Bucureşti FM, adică pe la 12.15 noaptea, când nu mai era 21 septembrie 2010, ci deja 22. Era încă multă lume în sală, mult fum şi o stare de bine. Am prins ultimele piese cu Ovidiu Mihăilescu, apoi recitalul Mariei Gheorghiu şi mi-a venit şi mie rândul, invitat pe scenă de folkistul Eugen Avram, iniţiatorul acestei manifestări în care s-a cântat o seară şi o noapte, numai de dragul sau în amintirea lui Vali Sterian, fără niciun interes financiar sau de alt fel, la fix 58 de ani dela naştere şi la 10 ani şi 5 zile dela moartea lui Vali. Eu am vrut doar să dau un semn că am crescut lângă Cenaclul Flacăra, unde Sterian era printre favoriţii mei (pentru că avea ritm şi aroganţă, care plac puştanilor) şi am cântat Amor cubist, Cosaş în fân şi Doamne, ocroteşte-i pe români! Totul a fost bine, au cântat cu mine, la prima, bassistul Deny Crainiceanu şi bateristul Gabi, plus câţiva prieteni, cu vocile, din primul rând. Singurul incident, pe bază de alcool, l-a creat Prunus (cunoscut şi sub numele de Vali Ionescu, bassist la Voltaj, în tricou oranj şi cu ţigara în mână în poză), care, la Cosaş, a început să huiduie, dela masa din spate, unde se lupta cu succes cu paharele, ceva ce nu prea pricepeam. I-am spus că nu înţeleg ce bodogăne, a venit, şerpuind printre aburi, în faţa mea şi s-a străduit să articuleze mesajul: că, dacă nu cânt din Sterian, să nu mai cânt deloc, că el a venit la Vali, că huo, că de-astea din repertoriul inamicilor etichetei Flacăra-Păunescu. I-am făcut câteva precizări, după ce l-am rugat să se prezinte: 1) Nu are cum să se întâlnească cu Vali Sterian, pt că noi tocmai asta comemorăm, 10 ani dela moartea artistului. 2) Avram mi-a spus că fiecare cântă ce vrea, nu neapărat din Sterian. 3) În loc să huiduie numele Păunescu şi cenaclul Flacăra, mai bine ar purta respect acestui fenomen, măcar pentru faptul că pe scena Cenaclului s-a inventat trupa Voltaj, când el nici nu visa să facă parte din ea, trupă care îi dă lui pâine, azi. Nu ştiu cum, dar nici denigratorii nu mai sunt ca altădată: Prunus (poreclă bine aleasă, cu trimitere la prune şi la produsele derivate) a ridicat mâna şi s-a întors la masa lui fără să mai facă scandal.
A doua zi, l-am sunat pe Gabi Constantin, colegul lui Prunus din Voltaj, care mi-a spus că e şocat de ce aude, iar eu i-am transmis că nu am nimic cu Prunus, dar mai mult s-a făcut el de râs încercând să mă facă de râs.
Pozele mi le-a trimis Cami Şerban, căreia îi mulţumesc. Îmi pare rău că nu am putut participa la mai multe recitaluri (Imre, Zoia, Minghiat, Stoicanu, Paţurcă, Scridon, Avram, Luca etc), dar mă bucur că am avut parte măcar de atât. Îi salut pe toţi. Inclusiv pe Prunus. Şi îmi pare rău că prea mulţi oameni legaţi de muzică îşi strică sau îşi scurtează viaţa nepăstrând o distanţă sănătoasă de sticlă. Sunt convins că şi Vali Sterian ar fi trăit azi dacă ar fi fost puţin mai grijuliu cu tentaţiile.

23 august 2010

Folk, rock, oameni buni, urşi şi ştiinţă, la Braşov şi Vălenii de munte

- Sâmbătă, 14 august 2010, seara, am cântat la Braşov, la Festivalul Kronstadt Folk 2010 - Mişcarea de rezistenţă, dela Complexul Agrement de sub Tâmpa. Au fost câteva sute bune de oameni. Eu am intrat după Dan Vană şi Zoia Alecu, iar apoi au mai urcat pe scenă trupa lui Ion Onişoru şi Emeric (Imre) Set. Nu am putut merge cu Tase şi Napu, aşa că m-au ajutat toboşarul şi clăparul lui Imi, care au cântat aproape la prima foarte bine piesele mele, ajutându-mă să nu mă simt dezbrăcat de acompaniament. Lumea a reacţionat frumos la Amor cubist, Cosaş în fân, Impozit Vodă, Vai ce mic oraş, Haide mamă haide tată, Doamne ocroteşte-i pe români. M-am întâlnit cu oameni buni, pe unii nu i-am văzut din mileniul trecut (AnaMaria Arsenie Sandru, Camelia Onciu), pe alţii de ceva vreme, l-am admirat din nou pe Răzvan Crivaci pentru multiplele lui înzestrări muzicale (voce, chitară, percuţie etc) şi pentru modestia cu care îşi face treaba în trupa lui Imre, am cunoscut o excelentă echipă de organizare (condusă de Ruxandra Machidon) care mi-a dat sentimentul reconfortant că există oameni de 20 de ani care fac diferenţa dintre artă şi kitsch, dintre muzică şi prefăcătorie scenică, lucru rar astăzi. După concert, am fost să văd cu ochii mei cum urşii mănâncă din pubele la blocurile dela marginea Braşovului şi am avut noroc ca: 1) o ursoaică să fie la masă la un tomberon 2) să nu ne întrebe de ce o deranjăm, dela doar câţiva metri. Sincer, nu am făcut poze, pentru că stăteam cu mâna pe volan, în caz de nevoie!

- Duminică 15 august 2010, am fost la Vălenii de Munte, la zilele culturale organizate de Fundaţia Nicolae Iorga (Universitate de vară) condusă de doctorul dinţilor noştri (istoric pasionat) Constantin Găucan, unde am discutat şi am cântat, aproape de locurile marcate pentru totdeauna de spiritul lui Nicolae Iorga. Am făcut un fel de duet cu Emeric Imre, apoi am invitat-o în scenă pe Zoia Alecu, apărută surprinzător printre spectatori. A mai fost pe scenă, apoi, trupa rapsodului Dumitru Zamfira, care a provocat la o mare horă, pe iarbă, câteva zeci de spectatori, printre care mulţi basarabeni. M-am bucurat să îl revăd, alături de zeci de alţi oameni de cultură şi ştiinţă, pe profesorul, mare istoric, mare suflet şi prieten mai mare, Gheorghe Buzatu, cel care mi-a coordonat doctoratul, căruia i-am mai mulţumit o dată pentru felul în care m-a îndrumat.

14 august 2010

Cântece şi dialog, la Braşov şi la Văleni, 14-15 august 2010

- Azi, sâmbătă, 14 august 2010, cânt la Braşov, la Complexul Agrement de sub Tâmpa, de la 18.30. M-a invitat Emeric Imre şi, din câte ştiu, vor mai fi pe scenă Imi cu trupa lui, Zoia Alecu, Dan Vană, dl. Onişor şi poate alţi cântăreţi.

- Duminică 15 august 2010, voi fi la Vălenii de Munte, la zilele culturale organizate de doctorul dinţilor noştri (istoric pasionat) Constantin Găucan, unde vom discuta şi vom cânta, ca la o adevărată universitate de vară, aproape de locurile marcate pentru totdeauna de spiritul lui Nicolae Iorga. E posibil să participe şi Adrian Păunescu.

6 iunie 2010

27 şi 29 mai 2010, nopţi de folk alături de Magda, Moldovan, Gogu, Bud, Napu + Piatra Craiului





27 mai 2010.
Prima escală a serii a fost la Crossroads, unde Tavi Bud nu începuse cântarea, pentru că nu se adunase lumea. Am fugit la SALT Pub, unde Magda Puskas şi Vali Moldovan tocmai voiau să se apuce de treabă. După vreo jumătate de oră, m-au invitat pe scenă, am cântat două piese şi cineva mi-a strigat să nu uit de "Doamne, ocroteşte-i pe români". Am râs şi am zis că o să cânt piesa numai dacă, înainte, cânt "Doamne, ocroteşte-i pe maghiari", în onoarea Magdei. Am făcut două strofe din piesa în ungureşte Tilosban a trupei Bergendy, apoi ne-am încins cu Doamne... Vali Moldovan, care l-a sunat înainte de show pe Vanghele Gogu şi l-a invitat la spectacol, l-a chemat pe scenă pe trubadurul aromân, cu care e coleg de Cenaclu din 1985, astfel: "Şi acum, un mare artist, un mare coleg, un mare prieten... Vanghele...Vanghele...Cum te mai cheamă, Vanghele?"
Gogu mi-a cerut să mai rămân, ca să îl ajut cu chitara la piesele lui şi abia după aia am fugit iar la Crossroads, unde Tavi Bud, cu doar 4-5 oameni în club, terminase cântarea. Am urcat pe scenă şi, alături de Bud, am cântat o mulţime de piese şi am vorbit celor prezenţi ca şi când ar fi fost sala plină, subliniind că aşa am învăţat de mic la Cenaclu, să respectăm publicul. După cântare, unul dintre cei 3 oameni rămaşi la o masă mi-a spus că l-a impresionat atitudinea, că e angajat al Ministerului Culturii şi că vrea să facem împreună nişte proiecte. Să dea Domnul!
A treia destinaţie a nopţii a fost la Restaurantul Piazzeta, unde colegul meu, Mihai Napu, cântă coveruri. Când cineva i-a cerut o piesă cu "sunt gigolou" (şi nu avea cum să refuze, că îi pusese bani pe clape), mi-am băgat şerveţele în urechi şi, ca să-l fac să tacă, i-am dat şi o şpagă simbolică, doar să tacă. Dar nu a tăcut decât după ce s-a terminat piesa. Aşa că eu am rămas şi traumatizat, şi cu banii luaţi.

29 mai 2010.
Am urcat la Cabana Garofiţa Pietrei Craiului (la vreo 20 de km mai sus de Rucăr) pentru o seară şi o noapte de folk, împreună cu cei peste 30 de participanţi la un concurs de fotografie, organizat de Gabi Nedelcu. Nici nu mai ştiu câte zeci de piese am cântat în faţa focului de tabără, şi de-ale mele, şi, mai ales, hituri din Cenaclul Flacăra. Când friptanele şi paharele au început să îşi ceară dreptul la locul din faţă, am lăsat în prim plan alţi folkişti posesori de repertorii compatibile cu momentul euforic, care au ţinut-o până dimineaţa, iar eu am plecat spre Bucureşti, prin pădurile şi drumurile pline de sălbăticie dintre Câmpulung Muscel şi Braşov.

20 mai 2010: trupa Totuşi la Club Malibu şi un minicenaclu la OTV



Seara de 20 mai 2010 ne-am petrecut-o la Clubul Malibu, unde, împreună cu Mihai Napu şi cu Tase, am cântat vreo treisferturi de oră, grăbindu-ne să ajungem la OTV, la celălalt capăt al oraşului, unde Adrian Păunescu, Axinte şi Radu Pietreanu (dela Vacanţa Mare), grupul Folk T din Târgovişte şi alţi oameni de scenă ne aşteptau, cu Dan Diaconescu în scaunul său, să facem o noapte de muzică, poezie şi amintiri, adică un pui de Cenaclu Flacăra în direct. Tase nu a mai venit, pentru că nu avea pe ce bate, dar eu şi Mihai ne-am făcut treaba până pe la 3 jumate noaptea.

Cu Imi la Expirat



Pe 17 mai 2010, Emeric Imre m-a avut ca invitat la concertul lui dela Clubul Expirat din Bucureşti. Imi a cântat, ca de obicei, zeci de piese, iar momentul meu a constat în câteva piese de-ale mele şi, sub impresia abia încheiatului concert ACDC din ziua anterioară, am cântat cu toţi cei prezenţi şi un Highway to hell doar cu chitară şi vocile tuturor. Au mai fost pe scenă gazda serilor de folk, Tică Lumânare dela Karma şi alţi băieţi ale căror nume nu le ştiu.

6 mai 2010

Trupa „Totuşi” la Club Crossroads, 4 mai 2010

Locul: Bucureşti, Club Crossroads;

Data: marţi, 4 mai 2010;

Durata: două ore şi jumătate (de la ora 21);

Număr de participanţi: 50 (dintre care jumătate au plătit bilete de intrare şi le mulţumim pentru efort). Printre ei, câteva figuri ale unor prieteni ai trupei, pe care i-am recunoscut (iertare celor care nu se regăsesc în listă, dar putem repara): Andrei Kerestely, Ana Maria Păunescu, familia Dăscălescu, dr. Lady Maria, Sorina Zlătan, Camelia Şerban, Dana Hârjoabă, Gabi Elena Dobre, Oana Şocariceanu, Luiza Andronache, Mirela Bobeleac, Emilia Nicolae, Cristina Moraru, Iulia Buraga, Irninis Miricioiu, studenţi şi absolvenţi ai Universităţii Spiru Haret…

Calitatea manifestării: bună şi, pe alocuri, foarte bună;

Echipa de pe scenă: Andrei Păunescu (voce, chitară electrică), Ionel Tănase Tase (tobe, voci de fundal), Mihai Napu (bass, chitară electroacustică, voce);

Programul: piesele Noi între noi, Artist neînţeles, Vai ce mic oraş, În aşteptarea zorilor de zi, Haide mamă haide tată (voce: Andrei), Suntem pe mâna unor nebuni, Nunta fără de mireasă (voce: Mihai), Prostul gust suveran, Cosaş în fân, Amor cubist (voce: Andrei) - în prima repriză, apoi repriza a doua, cu: Şapte mări şi şapte ţări, Dreptul la dragoste, Te văd, Figuranţii, Rană şi cuţit, Roboţii, Simplă scrisoare de dragoste (voce: Andrei) şi repriza a treia, de final, cu: Cronică de familie (voce: Mihai), Să nu pleci, Totuşi (voce: Andrei), Omul normal (instrumental Andrei). În total, 22 de piese de rock şi folk, toate - compoziţii proprii, acesta fiind şi pariul trupei, care încearcă să susţină concerte bazându-se pe lucrări originale!

Noutăţi: Cronică de familie şi Omul normal (chitară solo)

Succesele serii: Vai ce mic oraş, Haide mamă haide tată (dedicată părinţilor noştri şi, în special, omului de muzică Jolt Kerestely, al cărui fiu, el însuşi om de muzică, Andrei Kerestely, s-a aflat în sală), Nunta fără de mireasă (dedicată Cameliei Şerban, cu două zile înainte de aniversare), Cosaş în fân, Amor cubist, Rană şi cuţit şi momentele amuzante povestite de Andrei din viaţa de turneu şi de studio (Tase la Bârca, Mihai la înregistrarea piesei Suntem pe mâna unor nebuni, gafe de scenă de-ale lui Vasile Mardare, Emeric Imre, amintiri cu Tatiana Stepa);

Evenimente: la finalul piesei Simplă scrisoare de dragoste, coarda La a chitarei a plesnit, dar spectacolul a continuat, fiind nevoie doar de o scurtă pauză. La finalul piesei Rană şi cuţit, a avut loc un dialog muzical între chitară şi vocile lui Tase şi Mihai, care au fost testaţi într-un şir de solouri, apoi s-a cântat refrenul piesei “The jack” (AC/DC), în aşteptarea concertului australienilor din 16 mai 2010 dela Bucureşti. Cu o zi înainte de spectacol, Andrei Păunescu a împlinit 41 de ani.

Calitatea organizării: bună, datorită implicării organizatorului, Oana Alexandra Dinu, dealtfel şi iniţiatoare a Fan Clubului Trupa Totuşi de pe Facebook;

• Echipa tehnică şi partenerii: Trupa Totuşi – sunet şi captură audio, gazda noastră Nicolae Cuciuc Coly (Club Crossroads) – lumini, Talent Media School – video, Foto: o mulţime de aparate, parteneri media: Radio Bucureşti;

• Cronica: Trupa Totuşi.

25 martie 2010

Noi între noi la Clubul MoJo, Andrei Păunescu şi trupa „Totuşi” (îi rog pe cei care au făcut poze şi video să mi le trimită!)









Locul: Bucureşti, Clubul „MoJo” (strada Gabroveni nr. 14);

Data: marţi, 23 martie 2010;

Durata: 3 ore (de la ora 21, până la 24);

Număr de participanţi: circa 70 (mulţumim zecilor de oaspeţi care au făcut efortul de a plăti biletul de acces la concert);

Calitatea spectacolului: bună, pe alocuri foarte bună;

Echipa de pe scenă: Andrei Păunescu (voce, chitară electrică), Mihai Napu (bass, chitară electroacustică, voce), Ionel Tănase Tase (tobe, backing vocals);

Programul: un adevărat tur de forţă, împărţit în trei calupuri de muzică folk-rock:

a) 1. „Noi între noi”, 2. „Artist neînţeles”, 3. „Vai ce mic oraş”, 4. „Noi”, 5. „În aşteptarea zorilor de zi”, 6. „Haide, mamă, haide, tată”, 7. „Ţara lui Impozit Vodă”, 8. „Prostul gust suveran”, 9. „Fără clovn”, 10. „Simplă scrisoare de dragoste”, 11. „Cosaş în fân”;

b) 12. „Suntem pe mâna unor nebuni”, 13. „Nunta fără de mireasă”, 14. „Amor cubist”, 15. „Şapte mări şi şapte ţări”, 16. „Dreptul la dragoste”, 17. „Te văd”, 18. „Figuranţii”, 19. „Să nu pleci”, 20. „Vinul viei condamnate”, 21. „Suntem aroganţi”, 22. „Rană şi cuţit”, 23. „Acelaşi basm”;

c) 24. „Liberi spre abator”, 25. „O singură poveste”, 26. „Roboţii”, 27. „Doamne, ocroteşte-i pe români”, 28. „Totuşi”;

Muzica: Andrei Păunescu (1-11, 14-28, prelucrare folclorică - 27, prelucrare după Dana Guţu - 28), Mihai Napu (11, 12);

Versurile: Andrei Păunescu (1, 8, 9, 17, 19, 25), Adrian Păunescu (2-7, 10-16, 18, 20-24, 26-28);

Noutăţi: premiere absolute - piesele 10, 17, 22, relansări – piesele 8, 9, 15, 16, 25, 28;

Piesele cel mai bine primite (unele cântate de spectatori împreună cu scena): „Vai ce mic oraş”, „Haide, mamă, haide, tată”, „Ţara lui Impozit Vodă”, „Prostul gust suveran”, „Cosaş în fân”, „Suntem pe mâna unor nebuni”, „Amor cubist”, „O singură poveste”, „Doamne, ocroteşte-i pe români”;

Evenimente: în afară de muzică, la “Mojo” s-a şi povestit, ca la o şuetă între buni prieteni. Cei prezenţi au aflat dela Andrei, Mihai şi Tase câte ceva, mai ales unele momente amuzante, din timpul turneelor sau înregistrărilor;

Calitatea organizării: bună, datorită gazdei noastre, Edy Paicu, datorită Cameliei Şerban, care a făcut legătura dintre trupă şi Club, datorită Danei Hârjoabă şi a celorlalţi prieteni care au dat vestea că va avea loc concertul şi, nu în ultimul rând, datorită studenţilor prezenţi în sală, care au dat o energie şi o nobleţe aparte întâlnirii;

• Echipa tehnică şi partenerii: “Club Mojo” - sunet şi lumini; “Talent Media Production” – video; Ana Maria Păunescu, Marius Matache şi atâţia alţi prezenţi – foto; Agenţia AAP - captură audio; Radio 3 Net, Radio Bucureşti - parteneri media.

18 martie 2010

"Răi da' buni", Andrei Păunescu şi "Totuşi"

Am fost cu Mihai Napu şi cu Tase la emisiunea lui Mihai Morar dela Antena 2 de miercuri seara, 17 martie 2010. Am cântat, am vorbit, ne-am simţit bine, alături de gazde, de Adrian Păunescu şi de George Nicolescu. La "Ordinea de zi" mi s-a rupt coarda Si, dar am înnădit-o din mers şi nu ne-am oprit. Noi am cântat doar Ţara lui Impozit Vodă, Suntem pe mâna unor nebuni şi Doamne ocroteşte-i pe români, iar George - Ordinea de zi şi Rugă pentru părinţi. Am mai făcut împreună piesa Bieţi lampagii. În rest - dialog, poveşti, imagini dela Cenaclul Flacăra vechi.

Trebuia să vină şi Magda Puskas, dar şi-a pierdut sora cu o zi înainte şi, firesc, nu a mai plecat spre Bucureşti. Anunţaţi în ultima clipă, Emeric Imre şi Vasile Mardare nu au avut trenuri în timp util dela Cluj şi Timişoara şi uite cum am rămas doar noi şi George să ţinem partea muzicală a emisiunii despre "Generaţia în blugi".

26 decembrie 2009

Om bun 2009

V-am chemat la Om bun 2009 şi aţi venit.

Vă mulţumesc.

Îi mulţumesc şi lui Victor Socaciu.

Ştiu că nu aţi venit numai pentru mine, dar nu e niciodată prea mult să fii recunoscător sută la sută, ca om aflat pe scenă, chiar dacă un singur spectator ar fi venit, în plus, doar la chemarea ta.

A fost prima zi de iarnă cumplită, dar tot aţi ajuns la Teatrul Nottara, marţi, 15 decembrie 2009.

M-au însoţit la acel concert colegii din trupa Totuşi, Mihai Napu (bass şi chitară) şi Tase (altfel spus, Ionel Tănase, tobe), care erau să rămână înzăpeziţi. Dar şi viscolul s-a îndurat să ne lase să fim toţi trei, acolo unde ne propuseserăm.

Am cântat Vinul viei condamnate, Figuranţii, Cosaş în fân, Liberi spre abator, Amor cubist şi , la final, o parte din Doamne ocroteşte-i pe români.

Restul îl ştiu cei care au fost în sală.

Sunet nu pot să vă ofer, dar câteva imagini am, primite dela prieteni care au fotografiat şi cărora le sunt recunoscător.