Între oamenii care mi-au schimbat viaţa în mod semnificativ este şi Cristi Minculescu. Din 1982, când aveam 13 ani şi l-am ascultat şi l-am văzut prima dată, la Iris, am înţeles care este genul muzical care mă mişcă, am înţeles că se poate cânta aşa cum numai în minte credeam că se poate cânta, am înţeles că trebuie, odată în plus, respectaţi oamenii cu înzestrări ieşite din comun, indiferent că sunt savanţi, sportivi sau rockeri. Pentru un an şi jumătate, a fost solistul nostru, la trupa Totuşi (1984-85) şi îi mulţumesc că ne-a ales pe noi, o trupă de puşti, în perioada cât a lipsit din Iris. Este un punct în inimă şi în CV pe care nu l-aş da pentru nimic. Din acea vreme este şi poza, pe scena Cenaclului Flacăra.Cristi Minculescu împlineşte 51 de ani şi, Doamne-ajută, pare mai bine decât în ultimii ani, dinaintea transplantului din 2009 adică. De numele lui se leagă toată istoria importantă a trupei Iris, scânteile trupei Harap Alb (1979), începutul trupei Voltaj (1982), vârful trupei Totuşi (1984). Să-l ţină sănătos cine trebuie să-l ţină şi să cânte cât avem noi puterea şi dorinţa să-l ascultăm. Să trăieşti, neapărat mult, Cristi!
