Le mulţumesc tuturor celor ce s-au gândit la mine. Din bun simţ, ca să nu pară că mă dau important, nu dau numele celor (foarte mulţi) care m-au sunat sau care mi-au scris de Sfântul Andrei. Unii - oameni necunoscuţi, alţii - figuri publice de seamă, dar, cu toţii, atât de generoşi, încât să nu uite că exist şi că mă cheamă Andrei şi că un cuvânt de bine nu e în plus niciodată. Sărut mâna, femininelor, strângeri de mâini, domnilor!La final, o plecăciune, ca în imaginea alăturată (Foto, noiembrie 2009, Florenţa, Sibiu... Staţi uşor! Făcută de Florenţa la Sibiu, nu de Sibiu la Florenţa. Atenţie: Florenţa e nu numai o femeie extraordinară, dar e şi nevasta unui om extraordinar, Cristi, care nu numai că e soţul extraordinarei Florenţa şi un om extraordinar el însuşi, dar e şi un prieten extraorinar! Care împreună au un copil extraordinar, Andreea, care nu numai că e fiica extraordinarilor... Gata, nu mai pot! Restul de osanale şi ditirambi cu altă ocazie).
