Se afișează postările cu eticheta bucuresti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta bucuresti. Afișați toate postările

27 octombrie 2008

Bucureşti Băsesc

Doar atât ne-a mai rămas
Să-l străbatem toţi la pas,
Nu mai vreau să reBăsesc
Bucureştiul românesc.
Niciodată nu-i târziu
Când secretul toţi îl ştiu:
Nu trăim, cât tu Băseşti,
Capitală Bucureşti.


Oraş superb, oraş sublim
Oraşul ţintirim,
Oraş cu dame şi cu popi
În care să te-ngropi.
Trei milioane de turişti
Cu ochii tot mai trişti
Sunt azi locuitorii tăi,
Mânaţi din nou, flăcăi!
Ni-s anii tot mai răi!

Oriunde duce pasul tău:
Romană, Herăstrău,
În pieţe sau la Ateneu,
Miroase foarte greu.
În Centru sau Pantelimon,
Crângaşi sau Union,
Floreasca sau în Militari,
Pe Lac sau Sărindar,
Oraşul e-un bazar.

În Dorobanţi sau în Titan
Duhneşte a golan,
În Grant sau Bucureştii Noi
Pe garduri stau cioroi.
Un partener să giugiuleşti
În bezna din Giuleşti
Şi-n Curtea Veche nu poţi sta,
Că toţi te vor fura,
Nu poţi trăi aşa.

Sub Arcul de Triumf te dor
Duhori din Foişor,
Iar pe Aeroport ajung
Tot pedofili cu şvunc,
Pe-o Cale a Victoriei
O boarfă poţi să-ţi iei
Şi ca pe-un mastodont, să sui
Casa Poporului
- Ideea Ei şi-a Lui.

Pe Dâmboviţa curg încet
Mizerii, desuet,
La Teatru - numai puradei,
Iar la hotel - femei,
Grădina zoologică
Te paşte pentru că,
De faci, cumva, găinării,
N-ai loc în puşcării,
Şi scapi uşor, să ştii.

În Primăverii-ntr-un boschet
Recită un poet,
Miliardari şi cerşetori
Fac schimburi de urdori.
În Drumul Taberei, ceresc,
Duşmanii te belesc,
În Vatra Nouă apă nu-i,
Dulăii latră şui
Şi să te plângi n-ai cui.

Cu muşchii lor profund dorsali
Doi homosexuali,
Se hârjonesc, de cad în cur,
Dar nu pot să-i înjur,
Te sui, în primul troleibuz
Şi pleci să faci abuz,
Mâncând seminţe şi curechi,
Pe stadioane vechi,
Cu vată în urechi.

Când fanii, glasuri de canar,
Zic vorbe de birjar
Şi când, cu penetrări de cuie,
Tribuna strigă “UE!”,
Rapid, Dinamo, Steaua zic:
“Ştim fotbalul pitic!”,
Alb-roşu-albastru-vişiniu,
Microbul este viu,
În Parcul Cişmigiu.

Avem aici şi iad, şi rai
Şi gropi în care dai,
Avem minuni, avem orori
Şi porumbei, şi ciori,
E capitala bietei ţări,
Asemeni unei scări,
Ce-ar vrea să ducă doar în sus
Pe drumul spre Apus
Şi nu-i nimic de spus.

Iar, când ne muşcă un căţel
Să-l înjurăm tembel,
Dar nu pe bietul animal,
Ci pe un amiral,
Primar şi prezident, de-acum,
Ce face totul scrum
Când romul îl aprinde-n ceşti,
Pe-aici, prin Bucureşti,
Eşti liber să băseşti!

Un cântec de râs şi de jale, la care tot adaug câte ceva, de vreo 9 ani