26 aprilie 2012

Parvenire şi revenire


            Când Elena Udrea iese în lume cu genţile, pantofii şi rochiile care costă cât o maşină scumpă, poporul se revoltă în spirit proletar, iar comentatorii decretează: o parvenită!
Când căsoiul lui Adriean Videanu este pozat din elicopter şi măsurat din priviri la TV, telespectatorii fierb în fotolii proprii, iar analiştii postulează: un parvenit!
Când Dan Diaconescu se duce la OTV – Televiziunea Poporului, în Rolls Royce-ul său alb ca o ladă frigorifică răsturnată pe Bulevardul Primăverii, cârcotaşii bârfesc: un parvenit!
Când Gigi Becali iese cu tăşcălăul de euro în poarta palatului plin de statuete aurite, invidioşii cârtesc: un parvenit! Când, când...
Dacă nu ai furat (desigur, asta e o altă discuţie şi nu o purtăm acum), nu e nicio vinovăţie să fii politiciană scump îmbrăcată, ministru-primar cu cazemată, patron de televiziune cu maşinoi de lux sau latifundiar cu palat în Centru şi Stea la marginea Capitalei.
Problema nu e că eşti bogat, ci prea lesne şi rapid îmbogăţit, ca un fruct copt la nevreme. Problema nu e că eşti bine îmbrăcat, ci că hainele fine nu vor să stea credibil pe oameni care prea mult s-au îmbrăcat modest. Problema e că, oricâte acte de propietate ar avea, un om care se simte bine la stână se vede că nu e relaxat în fotolii stil. Problema e de autenticitate.
Insolubil la oameni de acest fel e că li se vede disperarea de a părea altceva decât au fost când erau mici. Ei, în adâncuri, încă se simt: prăpădita din Pleşcoi, dornică de carieră; zarzavagiul care şi-a făcut din castraveţi primul postament spre înălţimile sociale; puştanul caracalean înfometat de dorinţa ca vecinele din oraşul său să se mire la poartă ce-ajunse slăbănogul plecat spre Bucureşti; ciobănetele de Pipera care îi invidia pe şmecherii din barurile ultracentrale pentru aerul lor citadin. Ei vor să devină altceva. Ei vor să şteargă sărăcia veche cu straturi de bogăţie nouă. Dar ce e vechi şi adânc nu dispare, e ca un tatuaj, ca o peliculă de transpiraţie, peste care degeaba torni o sticlă de parfum.
De aceea, boierii sau copiii lor, oricît de enervanţi ar fi (de tip Marie-Rose Mociorniţă, Theodor Paleologu sau un prieten al meu, nepot de general de securitate) nu arată fals în condiţii de bunăstare. Ei pot fi suspectaţi de revenire la averi şi lux, de restaurare a ceea ce au avut, în copilărie, ei sau părinţii lor, dar nu de parvenire. Pentru că, în sine, boierul nu e mai om decât ciobanul, prinţesa nu e mai femeie decât slujnica, industriaşul nu e mai bărbat decât zarzavagiul, iar ziaristul aspirant nu e mai puţin talentat ca mogulul de presă. Distorsiunea apare când fiecare se vrea altceva decât este. Făcătura se vede, oricât ar acoperi-o cu platoşe de bani, diplome, funcţii şi parfumuri.
Andrei Păunescu, 25 aprilie 2012

Emisiunile trece, perlele rămâne (83)


Din puţul fără fund, cu telecomandă

Înviere cu confirmare

• „Confirmaţi, domnule Turda, Cristos a-nviat?(Realitatea FM, 15 aprilie 2012)
Chiar atât de important să fie pentru creştinătate Gheorghe Turda, interpretul de muzică populară, încât să fie nevoie de confirmarea sa pentru a şti dacă Mântuitorul a-nviat? Mai mare atenţie, în graba transmisiilor frenetice, chiar în Duminica Paştelui!
• „Poate şi partidul, în fine, se curăţeşte.” (Vasile Blaga, Realitatea TV, 24 aprilie 2012)
Gata, moare PDL-ul? Însuşi preşedintele senatului, mare lider al democrat-liberalilor, să anunţe, plin de satisfacţie, decesul propriului partid? Rugăm politicienii să nu mai folosească nici forme dubioase ale cuvintelor, nici formulări ambigue.
• „Am greşit când am acceptat la congres ca Sorin Frunzăverde să facă parte din conducerea de vârf a partidului.” (Emil Boc, Realitatea FM, 29 martie 2012)
Ce conducere, dacă nu de vârf? Se putea „conducere de jos”? Se pare că, după evadarea la PNL a PDL-istului Frunzăverde, care a dat startul la fuga spre USL a atâtor democraţi-liberali şi la „prăpastia abisului”, fostul premier-profesor universitar Boc pierde şi lupta cu limba română.
• „Acum câteva zile, vorbind cu mine însumi...” (Oana Zăvoranu, Kanal D, 18 aprilie 2012)
Comentând fără istericale nunta fostului său soţ, Pepe, cu deja gravida Pastramă, Oana Zăvoranu a trecut prin transformări fundamentale. Nu numai că a devenit melancolică, dar se pare că a început să se creadă bărbat, din moment ce a folosit cuvântul „însumi”.
• „Nu ştiu dacă voi merge, dar aproape sigur 100 % voi fi în faţa televizorului.” (Mihai Leu, GSP TV, 25 aprilie 2012)
Am înţeles, mulţumim pentru precizări. Fostul campion mondial de box ne-a băgat de tot în ceaţă: ori merge la meciul lui Bute cu Carl Froch cu televizorul la el, ori nu ştie că, dacă afirmă că va face 100 % ceva, nu mai poate spune „aproape sigur”, „nu ştiu”, „poate” sau „probabil”.
• „Nu poate să facă o politică la 360 de grade diferită.” (Radu Banciu, B1TV, 22 aprilie 2012)
Atât de încrâncenat era comentatorul să ne explice marile probleme ale alegerilor prezidenţiale din Franţa şi marile subtilităţi ale graseierii românei franţuzite, încât a uitat (sau n-a ştiut niciodată) că, pentru a marca diferenţa, inversul, e nevoie de un unghi de 180 de grade (polul opus). Unghiul de 360 de grade te aduce de unde ai plecat. Nu-i aşa, dragă domnule, care ai afirmat public, la TV, în 5 noiembrie 2010, că te bucuri că a murit Adrian Păunescu?
• „Tensiunea care au creat-o suporterii nu este bine, nu este bine.” (George Copos, Sport.ro TV, 28 martie 2012)
Aşa e: nu este bine, nu este bine să uiţi de prepoziţia „pe”, obligatorie, aici, lângă acuzativ. Patronul Rapidului îşi reconfirmă renumele de uituc sau zgârcit, nu numai la plăţi, ci, iată, şi la vorbire.
• „În clipa când mama pregătea masa, mezinul şi surorile lui mai mari s-au speriat.” (Antena 3, 19 aprilie 2012)
Prin definiţie, mezinul are doar surori mai mari.
• „S-a constatat că bucureştenii preferă să parcheze în apropierea locurilor unde au treabă.” (Antena 3, 20 aprilie 2012)
Marii gazetari sunt nu doar mari investigatori, ci şi mari descoperitori! Iată ce chestie ne-au dezvăluit: românii vor să parcheze aproape de destinaţie. Cât de tare şi de paradoxal! Nemţii, mai proşti cum sunt, sigur preferă să parcheze cât mai departe, iar francezii - eventual în alt oraş.
• „Emanuel Valeriu avea 87 de ani. Trupul acestuia va fi incinerat.” (Antena 3, 18 aprilie 2012)
Ligamentul (pul+a) a fost postat pe ecran şi ne-a provocat întrebarea dacă nu trebuia, cumva, folosit termenul la feminin, „incinerată”.
• „Carmen Bejan a cerut eliberarea temporală.” (Antena 3, 28 martie 2012)
Ce n-au reuşit nici împăraţii, nici faraonii, nici geniile ştiinţei sau filosofiei, pare să fi sperat criminala de la Timişoara, şi anume ieşirea din timp. Sau poate că nu?! Aşa e cu paronimele astea, încurcă vorbitorii exact când sunt în direct! Sperăm să fie doar ceva „temporar”, dragi reporteri.
• „De ce să renunţi la parnosu’ gros, ca să te-ntorci din nou la stat.” (Mircea Badea, Antena 3, 19 aprilie 2012)
Foarte bun vorbitor de cele mai multe ori, Mircea Badea iată că scapă un pleonasm, încins de atmosfera din anul electoral.
• „În capul listei... Peste ani şi ani de zile.” (Dan Negru, Antena 1, 25 aprilie 2012)
În al cui cap? Ce cap? Aha, da, ok... înţeleseserăm noi altceva. Nicio problemă. Care ani? Ani de nopţi? Dacă spunem ani, e clar că sunt „de zile”
• „Nu crezi că Pepe voia să regăsească din nou starea asta?” (Dan Capatos, „Un show păcătos”, Antena 1, 19 aprilie 2012)
Şi vecinul de trust al lui Badea a avut o zi proastă şi a eliberat în eter un pui de pleonasm, pe care noi l-am prins din zbor.
• „Ceea ce înseamnă în jur de vreo...” (Andi Moisescu, „Apropo TV”, Pro TV, 15 aprilie 2012)
Apropo: măcar să facem tot lanţul pleonastic: în jur de vreo cam circa aproximativ.
• „Deocamdată atât pentru moment de aici.” (Cristian Zărescu, România TV, 20 aprilie 2012)
De ce doar atât? Mai vrem, mai vrem! Deocamdată, momentan, până una-alta, pentru moment, acum...
• „Până la urmă, Roman sfârşeşte lamentabil această fază.” (Digi Sport 1 TV, 21 aprilie 2012)
Ar fi fost interesant ca rapidistul Roman „să sfârşească faza la început”, ca să nu mai dea speranţe publicului din Mioveni.
• „Urmează paşii următori.” (Realitatea TV, 29 martie 2012)
Tautologia aparţine tocmai unei directoare de şcoală, care, desigur, dacă i-ar prinde pe elevi făcând această greşeală, i-ar sancţiona exemplar.
• „Multe din chilipiruri ascund taxe ascunse.” (Realitatea TV, 19 aprilie 2012)
Interesant ar fi să ascundă taxe „aparente, vizibile, de suprafaţă, la vedere”. Indiscutabil, s-a deschis sezonul la tautologii.
• „ - Puteţi să credeţi că a tras în soţie?
-          Nu! Erau o familie de zahăr!” (Realitatea TV, 29 martie 2012)
Reporterul a întrebat retoric, iar vecinul familiei în care s-a comis agresiunea a răspuns patetic. Nu rămâne decât explicaţia că bărbatul a avut o criză de glicemie şi de aceea şi-a împuşcat nevasta.
• „Un balcon s-a prăbuşit în centrul Bucureştiului. Un copil este rănit şi este transportat la Spitalul Gheorghe Alexandrescu.” (România TV, 20 aprilie 2012)
Ce spital? Nu cumva e vorba despre spitalul pentru copii care poartă numele lui Grigore Alexandrescu, fabulistul celebru care a scris – să alegem la întâmplare - „Boul şi viţelul”? Apropo, îl parafrazăm pe clasic: Un bou ca toţi boii, puţin la vorbire, / În zilele noastre de soartă-ajutat, / Şi decât toţi fraţii mai cu osebire, / Dobândi-n redacţie un post însemnat. // Dar asta se-ntâmplă în oricare loc: / Decât multă minte, ştiu că e mai bine / Să ai totdeauna un dram de noroc... În afară de această gafă, să mai subliniem că ne aşteptam ca oamenii de media să ştie că formula corectă e „Bucureştii”.
• „45 de oameni aflaţi în această seară pe Stamford Bridge.” (TVR1, 18 aprilie 2012)
Cam puţin public pentru o semifinală de Liga Campionilor între Chelsea şi Barcelona, mai ales că englezii s-au calificat, finalmente, după 2-1 acasă şi 2-2 în Spania.
• „Acest concluzie nu s-a confirmat.” (Realitatea TV, 23 aprilie 2012)
Încep să se vadă efectele implicării UDMR în ministerele culturii şi învăţământului în ultimele decenii. Gramatica limbii române este tot mai „dificil”.
• „Vina pentru acest fapt o poartă autorităţile.” (Stelian Fuia, Realitatea TV, 23 aprilie 2012)
În aparenţă, nu avem nicio greşeală. Dar greşeala (de fapt, tupeul) este de fond. Cine vorbeşte de autorităţi? Chiar ministrul în funcţie al Agriculturii, care deplânge existenţa pe piaţa de azi a laptelui praf în ambalaj de lapte natural. Avem o precizare şi o concluzie pentru domnul ministru: matale eşti „autorităţile” şi tot matale eşti mai „praf” decât laptele falsificat.
• „Gaz Metan Mediaş pierduse în tur la Ştefan cel Mare cu 1-0.” (Realitatea FM, 13 aprilie 2012)
Ştefan cel Mare a bătut Gazul Metan? Cel mult, trebuia spus „în” Ştefan cel Mare. Oricum, ne-am cam săturat de aceste formulări eliptice şi de un spirit colocvial nepotrivit, în care nu se mai spune „stadionul din strada...” şi nici măcar „stadionul”, ci se trece direct la numele pe care locul îl poartă. În acest fel, apar aberaţii, unele îngrozitoare, de tipul „Plouă rece pe Ion Oblemenco” sau „Suporterii beţi s-au bătut pe Nicolae Dobrin”.
• „Pentru 16.000 de revoluţionari, se va reţine lunar 77 de lei.” (Dan Maxim, România TV, 24 aprilie 2012)
Deşi 77 e mai mult decât 50 (pragul obligatoriu pentru folosirea pluralului, chiar şi pentru agramaţi), vorbitorul nu a ţinut cont şi a strâns singularul între dinţi, până l-a slobozit pe post.
• „Omul trebuie să încearcă.” (România TV, 24 aprilie 2012)
Să încearcă, dacă vrea să reuşeşte!
Andrei Păunescu

12 aprilie 2012

Nesimţirea are ochii tăi

• Vă mai aduceţi aminte cântecul din anii ‘80, „Fericirea are ochii tăi” al Mihaelei Runceanu, regretata solistă de muzică uşoară, ucisă în propria ei casă? Acum e vremea altui hit, al unui artist emerit al scenei noastre, pline de tragedii, dar nu muzicale, ci politice. Poporul român e şi compozitor, şi textier, iar piesa, dedicată special capului de peşte, de la care s-a împuţit şi mai rău situaţia întregii Românii, din 2004 încoace, poartă titlul „Nesimţirea are ochii tăi” sau "Tupeul are chipul tău". Asemănările cu şlagărul de acum două decenii şi ceva sunt multe şi triste. Tot despre iluzia fericirii şi tot despre crimă este vorba. Există şi deosebiri. Azi, cadavrul în pregătire este al ţării, care este trasă spre mormânt de alt cadavru, de data aceasta politic, care este însuşi preşedintele, epuizat de atâta conducere prin râpe. Iar muzica nu mai este uşoară, ci mortuară.

• Ce ne-a adus în minte aceste gânduri? La învestirea noului ministru al mediului, udemeristul Attila Korodi, care a fost reaşezat în funcţie, după mai mulţi ani, preşedintele Traian Băsescu i-a dat, ultimativ, sarcina de a acorda avizul de mediu exploatărilor de aur de la Roşia Montană, de cupru - de la Roşia Poieni şi de gaze de şist - din Dobrogea. Fostul ministru, Lazslo Borbely, nu a fost cuminte, a amânat să semneze şi a fost debarcat urgent, iar acum e anchetat penal pentru ilegalităţi, care stau în bloc-start, în dosarul fiecărui politician, pentru ocazii de acest fel.

• Nu a fost dizgraţios, umilitor, revoltător şi jalnic numai faptul că şeful statului a vorbit naţiunii, guvernului şi presei, ca un comis-voiajor, care ţine clientului uşa deschisă cu talpa, încercând să-l determine să cumpere marfa stăpânilor care l-au trimis la produs. E clar pentru toată lumea că firmele străine care vor să ia resursele noastre fac mari presiuni, la final de mandat băseciano-pedelist. Nu mai e timp! Scandalos a fost şi faptul că, atacând presa că vorbeşte despre aceste lucruri, preşedintele a îndemnat să mergem „acum” la faţa locului, să vedem ce dezastru face statul, de atâta vreme, cu mediul ambiant acolo, înainte să ne temem zgomotos că străinii vor distruge natura, în urma exploatărilor viitoare.

• Şeful statului, „preşedinte-jucător”, cum s-a autointitulat şi cum a acţionat, adesea neconstituţional, încă de la preluarea puterii, în 2004, vorbeşte despre stat ca despre tarlaua altuia, nu ca despre ţara pe care a avut-o şi o are sub sceptru, cu puteri depline şi slugi cuminţi, de două mandate încoace. Tot Traian Băsescu spune că ţara nu mai are resurse să creeze locuri de muncă, în afară de cele câteva sute sau mii, pe care le-ar putea genera mineritul, dacă ar fi vândut străinătăţii, care ar lua tot, mai puţin 4% - redevenţe pentru pomanagiii jalnici care suntem, cu propriile noastre bogăţii.

• Dar ce a păzit liderul, în toţi aceşti ani? Nu trebuia să vegheze, până acum, să nu se distrugă mediul, să funcţioneze guverne care să creeze locuri de muncă şi, în cazul particular de azi, să se ia decizia dacă dăm sau nu drumul exploatărilor respective, pe care Uraganul Băs le deplânge că n-au pornit, din cauza laşităţii politicienilor români? Nu este el în fruntea clasei politice, domnind ameninţător şi discreţionar? E clar că preşedintele ştie exact ce face şi încearcă, prin aceleaşi vechi şi eficiente metode de diversiune, să scape de răspundere, împingându-i pe alţii (adversari sau parteneri) să ia şuturile alegătorilor.

• Problema noastră este să rămânem lucizi în faţa acestor noi dovezi de cinism, de nesimţire patentabilă, de tupeu, prin care căpetenia, tatăl casei, admite singur falimentul mandatelor sale, dar vrea să redenumească nenorocirea şi să o pună în cârca altora. Tot el îi acuză pe cei din jur - marea familie naţională, mijlocia familie a opoziţiei (!) şi mica famiglie politică portocalie - că se opun vânzării din casă, pentru a avea bani de pâine.

• Noi avem de ţinut minte atât: faptul că nu s-au creat locuri de muncă este cauzat nu de nevânzarea subsolului azi sau mâine, ci de proasta şi hoţeasca guvernare ieri. Şi să facem în aşa fel, încât bandiţii să rămână la capitolul ieri, nu să le reînnoim jilţurile înalte. Şi să îi aducem în actualitate numai când vor începe necesarele procese ale marii vânzări şi uriaşei trădări naţionale. Altfel, vom cânta, pentru încă un mandat-două, doina de jale „Nesimţirea are ochii tăi”, în loc să facem loc şi fericirii în repertoriul nostru.


Emisiunile trece, perlele rămâne (82)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

Harry Potter la Baraolt

• „A fost o experienţă unică pentru Harry Potter.”(Marian Stoica, Realitatea TV, 9 aprilie 2012)

Afirmaţia ne provoacă dileme adânci. În primul rând, nu ştiam că Harry Potter, vrăjitorul care nu există în realitate, ne va vizita patria, ci prinţul Harry al Marii Britanii. În al doilea rând, fiindcă România este ţara tuturor posibilităţilor, prinţul se pare că a ajuns pe Valea Zălanului, într-o vacanţă în Covasna, nu ca să se dea cu motorul, ci ca să facă vrăji de Baraolt.

• „(Prinţul Harry a fost în vacanţă pe Valea Zălanului). E prima lui vizită în România, nu a mai fost până acum... Charles a vorbit foarte frumos despre aceste ţinuturi, care nu sunt încă descoperite.”(Raluca Minculescu, Realitatea TV, 9 aprilie 2012)

Cât de tare! După ce că e prima sa vizită, aflăm că prinţul nu a mai fost până acum la noi. Ca surpriza să fie şi mai mare, ni s-a spus că Valea Zălanului din Covasna, de lângă Baraolt, este un ţinut încă nedescoperit, deşi, iată, îi ştim numele, localizarea şi se pare că îi e făcută şi cartografierea.

• „Mă uit la aceşti proxeneţi politici, care le promite primarilor că-i face modele şi-i aruncă pe centura politicii.”(Cezar Preda, Antena 3, 5 aprilie 2012)

Nu ştim ce e mai rău: proxenetismul politic, agresarea limbii sau neruşinarea de a acuza pe adversar de ceea ce ai făcut tu încuţi, ani şi ani?

• „Nu se pot ajunge la cele două.”(Toader Paleologu, România TV, 6 aprilie 2012)

Ar fi culmea ca un intelectual rafinat, fost ministru al culturii, acum candidat la primăria sectorului 1, să respecte acordul dintre subiect şi predicat, ca orice muritor prostovan.

• „Am înregistrat semnul electoral (trandafirul). Am fost prima formaţiune politică care a făcut acest lucru.”(Vasile Blaga, Antena 3, 5 aprilie 2012)

Chiar dacă vorbea despre trandafir, liderul democrat-liberal a reuşit, printr-o cacofonie clasică, să ne readucă în atenţie mirosul pestilenţial al politicii de azi, invocând întâietatea PDL la acest capitol. Problema noastră este să fim şi mai atenţi la tufele de flori, că poate ascund surprize.

• „Bă şi-a venit ăla!...” (Mircea Badea, Antena 3, 5 aprilie 2012)

Ce-a făcut? Aha, a venit! În graba cu care au fost rostite cuvintele, credeam că a făcut altceva şi ne pregăteam să ne ţinem de nas. Mai multă atenţie la ligamente, vă rugăm!

• „Elenei Băsescu nu-i mai sunt ostile doar cuvintele, ci şi obiectele din timpul exerciţiului parlamentar.”(Adrian Ursu, Antena 3, 5 aprilie 2012)

Nu ştim dacă ligamentul a fost intenţionat sau nu, dar nouă ne-a sunat oricum urât, într-o propoziţie despre o femeie, europarlamentar, intelectuală, modelingă, fiică a preşedintelui şi parteneră a „celebrului nimeni” alintat Syda.

• „Cum staţi? Fetele într-o parte şi băieţii în altă parte? Nu vă încălecaţi? Când o să mai creşteţi, atunci o să vă încălecaţi.(Radu Mazăre, România TV, 6 aprilie 2012)

Crezându-se, poate, printre dansatoarele braziliene în fundul gol sau într-un club de topless din Mamaia, nu printre nişte copii inocenţi, primarul Constanţei a făcut o glumă cel puţin nepotrivită.

• „Cu două săptămâni înainte de lansare, PDL se chinuie să îşi găsească candidaţi (la sectoarele 2, 4 şi 5).”(România TV, 6 aprilie 2012)

Nici dacă ar fi fost rostită într-un talk-show sau de la un eveniment în direct, cacofonia nu ar fi fost scuzabilă, darmite dacă a fost spusă de prezentatoare, calm, la ştiri, cu prompterul şi foile în faţă. Sau, cine ştie, poate chiar aşa avea scris textul?

• „Televiziunile şi presa e de vină.”(Paula Rusu, Realitatea TV, 10 aprilie 2012)

Noi ştiam că televiziunea este, şi ea, presă, dar poate s-a schimbat ceva între timp. Axioma de tip băsescian, îmbogăţită cu dezacord între subiect şi predicat şi absurditate în coadă, a fost spusă ca final apoteotic al emisiunii.

Andrei Păunescu

11 aprilie 2012

Emisiunile trece, perlele rămâne (81)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

Pardemocralberal şi laba ursului

• „Mai avem puţin timp. V-aş dori pe fiecare, pe rând.” (Cristina Ioniceanu, Realitatea TV şi FM, 1 aprilie 2012)

Chiar aşa, în direct, pe toţi? Nimic nu e mai imprudent, decât o femeie aflată sub presiunea timpului! Remarcăm, totuşi, că fiecăruia i s-a cerut să-şi facă treaba pe rând, nu toţi odată.

• „Cetăţeanul chinez a fost dus la audieri pentru o labă... o labă de urs, pe care o avea în bagaj la Aeroportul Otopeni” (Antena 3, 29 martie 2012)

La prima vedere, am fost revoltaţi. Fiecare face ce vrea, de ce se bagă serviciile şi poliţia în problemele intime ale omului, ce are antiterorismul cu laba? Dar, ţinând cont că laba a fost descoperită într-un loc public de interes strategic, e normal că l-au arestat audiat. Dacă îşi vedea de labă acasă, nu-i făcea nimeni nimic.

• „Nu avem decât motive de mândrie pentru activitatea Pardemocralberal... Orice discuţii cu ecologiştii şi PNŢCD urmând să se facă în zilele următoare.” (Elena Udrea, Realitatea TV, 31 martie 2012)

Avem o nelămurire şi o lămurire după această frază: 1) „Pardemocralberal” e totuna cu Partidul Democrat Liberal? 2) Viitorul este în viitor, iar ce urmează este în zilele următoare.

• „Divorţul este o procedură juridică care se realizează între două persoane, nu între două partide... Eu mi-am consolidat căsnicia prin patru căsătorii.” (Silviu Prigoană, Realitatea TV, 31 martie 2012)

Amuzant, ironic, nimic de zis, candidatul PDL la Primăria Capitalei, care, din când în când, prigoneşte limba română cu cacofonii grele.

• „Opţiuni ieftine şi gratuite.” (Cristian Preda, Antena 3, 4 aprilie 2012)

Complex om! Straşnic intelectual! Şi cu PDL, şi împotrivă, şi ieftin, şi gratuit!

• „Vocabularul o fi el infinit şi nemărginit, dar există o şansă...” (Radu Banciu, B1TV, 2 aprilie 2012)

Domnul Banciu ar trebui să înregistreze la OSIM această descoperire pleonastică, şi anume că vocabularul este şi infinit, şi nemărginit. Cu adevărat bizar ar fi fost să fie infinit şi mărginit.

• „Este un bărbat senzaţional... un om ca oricare altul.” (Teo Trandafir, Antena 1, 3 aprilie 2012)

Nu ne-a mirat că Teo îşi consideră viitorul soţ drept un tip senzaţional, ci că, imediat, îl coboară de pe soclu. Să se hotărască, neapărat, până la nuntă!

• „Deţinuţii au ars de vii şi au murit în chinuri.” (România TV, 30 martie 2012)

Regretăm tragedia, dar ne întrebăm care ar fi fost celelalte posibilităţi, odată ce au ars. Ce altceva puteau să păţească? Să moară fericiţi? Să trăiască exuberant? A arde de viu include, presupune moartea în chinuri. Mai multă atenţie!

• „Oamenii sunt normali, diferiţi şi, totuşi, la fel.” (România TV, 30 martie 2012)

Adânc! Profund! Paradoxal! Altfel spus, suntem identici şi complet altfel.

• „Domnule Agaton, să vă fac un scurt rezumat al acestui caz.” (Realitatea FM, 3 aprilie 2012)

De ce, de ce? Mai bine un rezumat lung!

• „Nu ştiu în ce le-a prins Dan Diaconescu, că îi merge mâinile!...” (Gabriel Padiu, OTV, 29 martie 2012)

Dacă mâinile lui Dănuţ „merge”, înseamnă că, de exemplu, picioarele „dă” palme.

• „Avem cărucioare cu accesorii pentru doamne special create.” (Antena 3, 30 martie 2012)

Pentru doamne obişnuite ce aveţi?

• „Paşte cu produse naturale,... cu ruladă de curcan.” (Realitatea TV, 30 martie 2012)

Ce cur? Ce ladă? Ce curcan?

• „Melisa, mama dumneavoastră, a apărut pe urmă ulterior?” (Dan Diaconescu, emisiune de la Tele 7 abc din 2000, reluată la OTV în 28 martie 2012)

Consecvent, D.D. nu iroseşte pleonasmele de ieri şi le dă în reluare, după 12 ani.

• „Mama mea a primit în 1942 medalia pentru bărbăţie şi credinţă.” (Dieter Stenzeleit, emisiune de la Tele 7 abc din 2000, reluată la OTV în 28 martie 2012)

Presupusul fiu al regelui Mihai I ar avea şi mai multe şanse de a fi recunoscut, dacă s-ar lua, drept criteriu, câte caraghioslâcuri de vorbire în limba română poate emite. Noi zicem că seamănă cu fostul rege şi cu posibilele sale surori-prinţese pensionare.

• „Dinu Gheorghe: Nu mă mai deranjează dacă vine Dinu Gheorghe la Rapid.” (pe ecran la Sport.ro, 28 martie 2012)

Editorii au pus pe ecran ceva halucinant, din care rezultă că pe Dinu Vamă nu-l deranjează propria persoană.

• „Documentar The Money Chanel.” (promo, pe ecran la The Monney Channel, 28 martie 2012)

Nu vă mai ştiţi nici propriul nume, băieţi? E cu doi de „n”. Sau aţi intrat în reduceri de personal şi de litere?

• „Membrii Consiliului (CNA) au decis că decizia este valabilă.” (Radu Herjeu, România TV, 29 martie 2012)

Şi noi am hotărâthotărârea privind tautologiile rămâne valabilă.

• „O întâmplare, un pariu, care i-a adus Corinei Chiriac glorie şi celebritate.” (Cristina Herea, România TV, 30 martie 2012)

Fericită întâmplare, grozav pariu! Bine că nu i-au adus glorie fără celebritate sau invers. Cum ar fi fost? Era celebră şi n-o ştia nimeni sau, dimpotrivă, era glorioasă, dar publicul habar n-avea de ea.

E clar că probabil vor contesta.” (Mădălin Ionescu, Kanal D, 4 aprilie 2012)

La fel e de „sigur că poate” nu vor contesta.

• „Tot de-asemenea vreau să menţionez... blocurile sunt situate la 200 de metri de către zona de care vorbim” (Realitatea FM, 4 aprilie 2012)

Vorbire cu hurducături de pleonasm şi exces de zel aiurea.

• „Un om de afaceri din Mangalia a fost găsit în curtea sa, în casă... în beci, împuşcat de către soţia sa... Este vorba despre o sinucidere.” (Realitatea FM, 4 aprilie 2012)

Crimă pasională! Ba nu! Totuşi, abia după ce ne-am edificat, am descoperit cauza relelor din frază. Soţia nu l-a împuşcat, ci l-a găsit, dar de unde să ştie vorbitorii profesionişti să stăpânească topica? În ceea ce priveşte locul morţii, în aparenţă, omul de afaceri avea o proprietate ciudată, cu beciul în curte şi curtea în casă.

• „Oprah este una dintre cei mai bogaţi oameni din lume.” (Europa FM, 28 martie 2012)

Iar „dumneatale” eşti „unul dintre cea mai proşti” cunoscători de gramatică.

• „Doisprezece grade sunt acum în Bucureşti.” (Radio Bucureşti FM, 27 martie 2012)

Hai să fie „sănătoşi ambele urechi” şi „toţi timpanele”, să mai auzim astfel de dezacorduri, ca să „ne” râdem.

• „De mult n-a mai fost un personaj de la Ministerul Sănătăţii pe la noi prin studio. De mult, nu prea demult... Bună seara, domnule Geza Molnar.” (Mihaela Arion, Radio Bucureşti FM, 27 martie 2012)

Problema e doar să ne hotărâm dacă a fost demult sau recent. În ce priveşte termenul „personaj”, alegerea a fost bună: omul a vorbit mai caraghios decât un personaj din desene animate, de am murit de râs, apoi de plâns, pentru că e demnitar al statului român.

• „Draftul de lege va fi pusă din nou în dezbatere. Inclusiv şi pentru construcţia legii noi, repet înc-o dată... informaţiile pe care îl primim... Se pot întâmpla escapade, cum a fost lipsa unor analgezice... Repercursiuni pentru cei care au folosit vaccinul nu a existat şi nu avea cum să existe.” (Geza Molnar, Radio Bucureşti FM, 27 martie 2012)

Şiragul de perle multicolore aparţine secretarului udemerist de stat de la Sănătate, care a punctat cam tot ce se putea puncta la capitolul vorbire anapoda: pleonasme, dezacorduri, forme şi sensuri greşite. Limbile, altele decât maghiara, pentru unguri, este „greu, dar dificili”!

• „Cu permisiunea dumneavoastră, dacă-mi permiteţi.” (Radu Soviani, Realitatea FM, 29 martie 2012)

Atâta politeţe, riscând chiar tautologia, nu am mai văzut.

• „Oferta e valabilă în anumiţi termeni şi condiţii.” (Sport FM, 29 martie 2012)

Aşa „e condiţiile”, uneori mai „grei”, alteori mai „facili”.

• „Exploatarea gazelor de şest.” (Dumitru Pelican, citând pe Dan Radu Ruşanu, Antena 3, martie 2012)

Perla, intenţionată, controlată adică, este foarte potrivită, acum, când cuprul României fiind deja vândut pe nimic, urmează să fie exploatate iresponsabil, „pe şest”, gazele de şist.

• „Repercursiuni.” (Realitatea TV, 31 martie 2012)

Cine spune „repercursiuni”, nu repercusiuni, vorbeşte limba română cu fundul.

• „Pe partea dreaptă, PDL s-a declarat un partid de dreapta... Discuţiile e suspendate la Capitală.” (Neculai Onţanu, Antena 3, 31 martie 2012)

Paradoxal! Mirobolant! Erudit!

• „Capela unde se află depuşi sicriul Aurorei Andruşca, mama primei doamne... La capelă este şi Maria Băsescu şi fiicele celor doi.” (RTV, 31 martie 2012)

„A fost” toate trei, unite, ca o adevărată familie.

• „Carmen Hara a fugit din lumea mondenă de la Bucureşti şi s-a declarat prezicătoare (în America).” (Hanibal Dumitraşcu, România TV, 31 martie 2012)

Aflat în compania vrăjitoarei Brăţara şi a regelui-pastor Cioabă, domnul Hanibal, profesor la Universitatea Bucureşti, şi-a pierdut busola gramaticală şi a luat în braţe globul cu pleonasme.

Andrei Păunescu

4 aprilie 2012

Ori porc, ori prost


- Cântec pentru bărbaţi -


Mă simt dator, iar vorba nu mai vreau s-o-ntorc

Şi să vă mint aici nu are niciun rost:

Bărbatul prea bărbat e acuzat că-i porc,

Bărbatul bun e luat de bou, de tont, de prost.


Speranţe nu vă faceţi, că n-are niciun rost:

Bărbatul e în viaţă mereu ori porc, ori prost.


Bărbatul fără sevă este pus în jug

Şi, din blândeţea lui cinstită, alţii sug,

Alternativa e o rană şi-un cuţit:

Bărbatul şmecher e hulit, dar e dorit.


Speranţe nu vă faceţi, că n-are niciun rost:

Bărbatul e în viaţă mereu ori porc, ori prost.


Femeile ar vrea să aibă-n dormitor

Un leu, un zeu în colivie, doar al lor,

Tot timpul, focuri ude, gheaţă-n flăcări cer,

Ferocitate blândă, iadul dus în cer.


Speranţe nu vă faceţi, că n-are niciun rost:

Bărbatul e în viaţă mereu ori porc, ori prost.


Şi, totuşi, sfatul meu e să trăim frumos,

Să fim lăsaţi aşa cum suntem, pân-la os,

Puţin din toate, buni şi răi, gheţar şi foc,

Altfel, le plictisim şi nu ne vor deloc.


Speranţe tot există şi poate are rost,

Bărbatul ideal nu e nici porc, nici prost.


Andrei Păunescu, 16 martie 2012