Se afișează postările cu eticheta gafe. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta gafe. Afișați toate postările

16 ianuarie 2010

Emisiunile trece, perlele rămâne

Din puţul fără fund, cu telecomandă (8)


• „Să revenim, dracu, într-o normă normală de dialog!” (Andrei Bădin, Antena 3, 7 decembrie 2009)

Bine spus! Nu se mai poate aşa! Vorbiţi, naibii, frumos!

• „Presa, publicul, ei crede că e normal să câştigăm mâine.” (Dan Petrescu, TVR 1, 3 noiembrie 2009)

Toţi a crezut, iar Unirea Urziceni au câştigat!

• „Era cam în jur de 35-37% răspunsul.” (Dan Pavel, Antena 3, 15 noiembrie 2009)

Întrebaţi dacă au fost tentaţi cu mită electorală, aşa ar fi răspuns circa aproximativ vreo mulţi cetăţeni, iar analistul a fost prompt pe fază, să comenteze rezultatele sondajului.

• „În noaptea din ajunul de dinaintea alegerilor parţiale din Slatina.” (Sergiu Andon, Antena , 29 octombrie 2009)

Molipsit de Dan Pavel, căruia i-a urmat la cuvânt, juristul parlamentar a adus contribuţii importante pentru un cod civil de pleonasme, în pregătire)

• „Până am intrat în relaţie cu această domnişoară, Crina Matei, eu nu am ştiut de presa mondenă, de lumea mondenă.” (Marius Mihalache, Conferinţa de presă, Antena 2, 15 decembrie 2009)

Nici de pleonasmul tautologiei suntem siguri că nu a auzit virtuozul ţambalului.

• „Doamna Aurora Antonescu a avut un copil care a decedat, a născut apoi un copil, copilul dlui Crin Antonescu, pe care-l creşte acum.” (Mihai Gâdea, Antena 3, 14 noiembrie 2009)

Situaţia prezentată de dl Gâdea e încurcată pentru că rezultă următoarele: 1) primul copil nu era al lui Crin Antonescu; 2) pe al doilea copil, Aurora Antonescu, decedată, îl creşte după moarte.

• „În vecinătăţile proxime.” (Bogdan Niculescu Duvăz, Realitatea TV, 24 noiembrie 2009)

Felicitări pentru acest clişeu banal stereotip!

• „Aseară, domnul Crin Antonescu era uşor frustrat, n-am înţeles de ce.” (Dana Grecu, Antena 3, 24 noiembrie 2009).

Dezvăluim noi cauza misterioasă: pentru că domnul Crin tocmai pierduse alegerile. Măcar la o uşoară frustrare, remarcată dealtfel de Dana Grecu, dar neînţeleasă în complexitatea ei, are dreptul un candidat la preşedinţie, după un insucces important.

• „Fasolea şi cârnaţii va deveni o mâncare tradiţională.” (Vasile Marcu, Antena 3, 1 Decembrie 2009)

Întâi şi-ntâi că alimentele amintite va deveni tradiţionale doar dacă va fi servite împreună, omogenizate în acelaşi blid, ca să se justifice singularul. Apoi, noi credeam că deja au devenit.

• „Bărbatul şi-a scos şi certificat dela Oficiul de Stat pentru Investiţii şi Mărci pentru cocardele tricolore.” (Antena 3, 1 Decembrie 2009).

Fiind vorba de o posibilă afacere de succes, OSIM o fi deschis şi un birou de Investiţii, pe lângă mai vechiul departament de Invenţii.

• „Românii să aibă luciditatea să votează pe cine trebuie.” (un alegător lucid, Realitatea TV, 29 octombrie 2009)

• „Traian Băsescu a câştigat. Mă bucur că ăsta este deznodământul final.” (Gheorghe Flutur, Antena 3, 7 decembrie 2009).

Diferenţă de nuanţă între deznodăminte: la fel s-a bucurat şi Mircea Geoană, în urma deznodământului iniţial de după exit-polluri. Dar proverbul despre „cine râde la urmă hăhăie mai bine” s-a confirmat încă o dată.

• „În România este prea multă democraţie... birocraţie, hă, hă!” (Traian Băsescu la Cluj, citat de Gândul, 15 noiembrie 2009)

S-a şi văzut, încă din 2005, că preşedintele a acţionat în consecinţă, încercând să reteze rapid din capetele balaurului care îl deranja.

• „Savanţi români recunoscuţi în lumea mondială medicală.” (Antena 3, 15 decembrie 2009)

Păcat că nu sunt recunoscuţi şi pe luna selenară.

• „N-au simţit nici durere, nici spaimă decât abia la spital.” (Realitatea TV, 15 noiembrie 2009, documentar despre Florin Iordache şi alţi mineri, răniţi grav la Petrila în 15 noiembrie 2008)

Autorul comentariului trebuie scos, eliminat şi expulzat afară din limba română!

• „La referendum, mita este cu totul alta... miza este cu totul alta.” (Ediţie Specială, Antena 3, 15 noiembrie 2009).

E firesc ca mita să fie dozată în funcţie de importanţa mizei.

• „Pentru mine, orice femeie este mai importantă decât dumneavoastră, domnule Antonescu!” (Traian Băsescu, în confruntare electorală cu Crin Antonescu, Cluj, 13 noiembrie 2009)

Precizarea e inutilă, întrucât nimeni nu se îndoia de opţiunea heterosexuală a preşedintelui în exerciţiu. Elena Udrea, Maria Băsescu şi bibliotecarele din porturile lumii puteau confirma.

• „Ultima săptămână de campanie electorală! Ochii mari! Vor fi multe adevăruri spuse.” (Mihai Gâdea, Antena 3, 15 noiembrie 2009)

Ori deschidem urechile mari pentru adevărurile spuse, ori căscăm ochii mari pentru adevărurile arătate. Altfel, sfatul lui Mihai Gâdea nu se poate urma decât dacă publicul deprinde rapid citirea pe buze.

• „Vă aştept la Stele sub pu...lupă, cu Ilinca Vandici, la Antena 2!” (Antena 2, 15 noiembrie 2009)

La care invitatele din platou, Silvia Dumitrescu şi Lucia Bubulac Crişan, au zâmbit şăgalnic. Desigur, pentru că or fi dezlegat şi dânsele, vreodată, anagrame.

• „Nu s-a ieşit din logica campaniei electorale.” (Bogdan Chirieac, Realitatea TV, 12 ianuarie 2010)

O fi politica o hazna, dar un profesionist al exprimării nu face o cacofonie fără un avertisment prealabil, domnule Chirieac!

• „Tragica dramă a celor din Togo.” (oficial al Cupei Africii, tradus la Eurosport 2, 12 ianuarie 2010). Dacă nu era tragica dramă, participarea togolezilor la Cupa Africii ar fi putut fi o sărbătoare festivă, o bucurie fericită sau chiar o glumă cu caracter hazliu.

• „Maria Cornescu a preferat să se izoleze şi de către cei mai buni prieteni.” (Antena 1, Acces direct, 29 octombrie 2009)

Pierderea pe scară largă a prepoziţiei „pe” înainte de acuzativul „care” e supărătoare. Dar şi excesul de zel pe sens contrar face ravagii. Sunt erori pe care se întâmplă frecvent!

• „Hai, să v-aud pe toţi! Şi voi, din fund, camon, toate mânuţele-n picioare! E ochei! Ce dacă plouă! Puneţi-vă fesele pe cap!” (concert în campania electorală, octombrie 2009)

• „Un reportaj de Andra Mădularu... Mămularu.” (Antena 3, 2009)

• „A fost un gest foarte urât al acelui public care a fluierat-o pe Madonna când s-a îmbrăcat în ţigancă... Asta dovedeşte că poporul român e antisemit.” (Adriana Bahmuţeanu, Realitatea TV, 3 ianuarie 2010)

De unde rezultă că, dacă te integrezi într-o şatră oarecare, poţi purta liber steaua lui David, iar dacă îţi plac motanii albi, nu cei negri, eşti pasibil de sancţiuni pentru rasism. Onorabila doamnă Bahmu nu ne-a spus, însă, ce dovedeşte prostia pe care a spus-o în direct despre antisemitismul îndreptat împotriva ţiganilor.


Gigi Becali - maxime originale sau apocrife


Am promis că pe trădătorul ăsta de Dan Voiculescu o să-l distrug până când o să-l nenorocesc.
Am vorbit cu văru-meu Giovanni şi cu Victor să facem un partid care să fim mai tari ca fraţii Kennedy. Am fi condus România. Dar n-au vrut, fraierii.

Nici nu stiţi ce sensibilitate am eu în suflet, dar nu ştiu să mă exprim. Dacă aş şti, aş vorbi mai frumos decât Liiceanu şi Pleşu.

Ştiţi cât de mult scuip eu televizorul la mine acasă? Cum văd un nenorocit care vorbeşte de binele public, cum îi trag un scuipat!

Mă sperie atracţia acestui partid care o are la populaţie! Partidul Noua Generaţie are o orientare de centru: când la stânga, când la dreapta, de la caz la caz. Partidul Noua Generaţie va fi Biserica politicii româneşti, iar eu voi fi Sfântul Petru.

Eu sunt preşedintele preşedinţilor preşedinţilor.
Tăriceanu, VIP? Vă spun eu ce VIP e: Very Important Papagal. Auzi la el, ce tupeu obraznic!
Eu am ajuns aici pe labele mele de urs şi pe sabia mea. Eu, cu viaţa mea, în fiecare dimineaţă, de când mă dau jos din pat, fac istorie.

M-am lăsat de fumat fiindcă, dacă fumam, însemna că ţigara era mai puternică decât mine, şi-atunci cum mai puteam eu să conduc ţara?

La botezul copilului lui Dică, am băut şampanie şi după aia am spart paharul fiindcă aşa sunt eu: sunt un om care am sentimente, care trăiesc.

Steaua va purta zimbrul lui RAFO pe piept pentru un milion de euro. Asta înseamnă că Steaua nu-şi murdăreşte tricourile decât pentru suma care merită.

Dacă marcam un gol la început, pe urmă puteam să jucăm şi la 0-0.
N-are cum să mă bată Copos pe mine în postul Paştelui. El e UTC-ist, eu sunt creştin. Păi credeţi că Dumnezeu nu vede?

Meritul pentru titlul câştigat de Steaua e 50% al lui Olăroiu şi 50% al lui Protasov, dar cel mai mare merit e al meu.

M-am certat şi cu Mitică Dragomir, dar fără jigniri. El m-a făcut oligofren, eu l-am făcut zdreanţă, dar nu ne-am insultat. În schimb, Marian Iancu e obraznic şi umblă cu tot felul de jargoane, care nu e bine să le dai la presă.

6 noiembrie 2009

Din puţul fără fund, dar cu telecomandă (6)

Emisiunile trece, perlele rămâne

Nu există niciun pericol de-a ne respecta angajamentul.” (Emil Boc, Ştirea zilei, Antena 3, 16 octombrie 2009)

Nu ne îndoim. Nimeni n-a sperat. Credeţi-ne! Mergeţi liniştit!

• “Un şofer de autobuz a fost bătut cu o rangă de patru persoane, deranjaţi de faptul că li s-au cerut biletele.” (Ştiri, Antena 3, 11 octombrie 2009)

Persoanele, fiind romi, au fost deranjaţi că li s-au cerut biletele. Şi au pus mâna pe rangă. Ziariştii, fiind nongramaticali, în luptă corp la corp cu acordul în gen, au fost declarate repetente. Şi au pus mâna pe microfon.

• “Cel puţin aşa susţine PSD şi PNL.” (Antena 3, comentarii la Moţiunea de cenzură, marţi, 13 octombrie 2009).

Dacă e vorba de consensul parlamentar antiBocBăs, se acceptă ca subiectul să fie la plural şi predicatul la singular, mai ales într-o zi de marţi, 13, când toate au fost ca unul şi unul ca toate. Inclusiv părţile de propoziţie şi partidele, care, de obicei, sunt despărţite.

• “Modul în care ne-am raportat la această guvernare a fost extrem de echidistantă. (C. Moldovan, News magazine, Antena 3, 17 octombrie 2009)

Bine că modul a fost extrem de echidistantă. Putea fi şi mai rău: modalitatea să fie ponderat de extremist.

• „Nu ne lipseşte nimic din tot ceea ce avem!” (Sorin Oprescu, televiziunile de ştiri, 24 octombrie 2009) Adânc, domnule doctor! Mai adânc chiar decât în tinereţe, când - după cum tot dumneavoastră ne-aţi lăsat să înţelegem - fiecare bărbat are din plin ceea ce îi lipseşte mai târziu, când are ce îi lipsea, dar îi lipseşte ce avea. Aplauze!

• “Gorila Josephine era una dintre cele mai vesele animale… În ciuda vârstei înaintate, a fost operată de cataractă, pentru introducerea unei lentile de plastic în ochi.(Antena 3, 4 octombrie 2009)

Ne-am liniştit: dacă era una dintre cele mai triste animale, ar fi fost operată nu la ochi, ci la rect, pentru introducerea unei banane. Naturale. În fund.

• “Fostul ex-timişorean…” (Ilie Dobre, Radio România Actualităţi, F.C. Timişoara-Dinamo Zagreb 0-3, 1 octombrie 2009)

Aşa e cu fotbaliştii: ex-foştii unui club devin viitorii-ulteriori ai altui club. Numai doar eternul veşnic Ilie Dobre este pentru totdeauna definitiv la Radio România. Iar complexul Dinamo – rămâne permanent peren la Timişoara.

• „Fiecare trebuie să scoată din el binele cât poate de posibil.(Dumitru Dragomir, Sport.ro, 24 octombrie 2009) În liga şi în limba lui Mitică, totul poate fi probabil şi chiar, cu şanse, potenţial posibil.

• „Un accident stupid a suferit Tătăruşanu, chiar înaintea partidului cu Şeriff Tiraspol: s-a tăiat într-un geam care s-a spart.” (Sport.ro, Steaua-Şeriff Tiraspol 0-0, 17 septembrie 2009) Cine credea că Partidul Comunist dela Moscova a murit nu ştia că fotbalul transnistrean este o dovadă vie că nu e aşa. Partidul e-n toate. Înclusiv în fotbalul bazat pe vodcă, pe Armata a 14-a şi pe traficul cu armament.

• „În timpul perioadei... sunt tipuri de caracteristici care le deosebeşte.” (Dan Pavel, Antena 3, 17 octombrie 2009)

Păi, domnule Pavel, parcă matale te duseseşi la Gigi Becali să-l înveţi, nu invers! Vedem că te întorseşi cu fraza terci. Chiar iaurt. Două pleonasme şi un predicat revoluţionar, care nu vrea să se lase acordat cu subiectul? Pentru viitor, luaţi în calcul soluţii ca: vremea intervalului, genuri de trăsături, tipologii categoriale, deosebiri care diferenţiază oile de mioare, ovinele de mioriţe, cabalinele de cai, măgarii de asini, ciobanii de păstori şi filosofii de gânditori. Sau mergeţi la articolul lui Maiorescu: „Oratori, retori şi limbuţi”.

• “…Că aceşti patru potenţiali viitori preşedinţi: Traian Băsescu, Mircea Geoană, Crin Antonescu şi Gigi Becali…” (Antena 3, ştiri, 4 octombrie 2009)

Mai vrem! Trăiască pleonasmul, cu cacofonie în frunte! Avem şi noi propuneri: surpriza neaşteptată din alegerile electorale poate face posibil ca careul de patru favoriţi cu mari şanse să se completeze în plus cu un al cincilea: Sorin Oprescu, Corneliu Vadim Tudor şi Ninel Potârcă.

• “Coada a fost tranşată în mai multe bucăţi.” (Antena 3, ştiri, la inaugurarea, cu îmbulzeală, a bisericii dela Palatul Cotroceni, 11 octombrie 2009)

Ce cruzime! Totuşi… Dacă e vorba de coada de credincioşi, ea putea fi doar împărţită în câteva şiruri mai scurte, nu chiar tranşată. Dacă e vorba de coada din fostele plete ale lui Crin Antonescu, ea putea fi pur şi simplu pieptănată în cosiţe (dreduri). Dacă e vorba de coada vreunei cucuvele cotrocene, ea nu trebuia nici tranşată, nici pieptănată, ci doar smulsă. Ca şuviţa lui Traian Băsescu, de pe vremea când încă îl mai credea cineva.

• “Emil Boc l-a creştinat pe fiul lui Vasile Buda.” (Antena 3, 11 octombrie 2009)

a) Smerit în faţa Domnului (Băs), premierul invalidat (Boc) creştinează tot ce-i iese în cale, doar-doar va adeveri aberaţia botezătorului său Ioan (Oltean), care a spus că Boc ar putea fi un nou Ştefan cel Mare.

b) Cunoscătorii limbii turce şi ai limbii maghiare pot confirma că, între cei doi termeni din graiurile asupritorilor noştri tradiţionali, există o relaţie specială, o afinitate electivă multilingvistică şi multiconfesională: Bok (rahat musulman) + Budă (closet reformat) = Love (dragoste românească din interes).

• “Ascultăm oamenii, indiferent de culoarea lor politică care vor să pună întrebări.” (Sorin Oprescu, Antena 3, 16 octombrie 2009)

Domnule doctor, chiar dacă mai pierdeţi pe drum câte-un cuvânt, vedem că sunteţi echidistant cu cacofoniile, orice culoare ar avea. Chiar şi căcănie.

• “Lucian Croitoru, premierul resemnat al României.” (consilier guvernamental, discuţie privată, 24 octombrie 2009)

Croitoraşul cel viteaz (al Fraţilor Grimm) îl dă în judecată pe Croitoraşul cel desemnat/resemnat (al Fraţilor Băsescu) pentru: a) lipsă de combativitate, b) lipsă de şanse, c) credinţa în basme şi d) folosirea fără acord a ununi nume - marcă înregistrată de secole.


• “… Noi suntem urmaşii lui Traian. Aşa este. Noi suntem urmaşii lui Traian Băsescu.(Elena Udrea, toate televiziunile, 25 octombrie 2009)

“Joacă tare, săraca!”, a comentat Mircea Dinescu, la Realitatea TV, a doua zi. Mai corect ar fi fost “Joacă tare, bogata!”. Dar noi nu vrem să fim decât urmaşii primului şi singurului mandat băsesc, în care au renăscut: osanalele, ditirambii, laudele, elogiile, florilegiile, aplauzele, odele, linguşirile, aclamaţiile, ovaţiile, omagiile, jubilaţia, imnul, slava, preamărirea, preţuirea, apologia, cinstirea, glorificarea, augmentarea, encomiasticul. Adresate, fireşte, întâiului Băs al ţării. Lipseşte, însă, din campania pentru prezidenţiale a Taifunului Băs o strofă şoc, pe care o propunem, gratis, lui Felix Tătaru, Emil Boc şi altor pedelei de campanie, de supt pulpana a Elenei Udrea:


Pentru iubitul ţării preşedinte,

Din comunism, înot, către capitalism,

Să ţinem minte cele trei cuvinte:

Oportunism, pupincurism şi lingcurism!


• “Sunt cinci ani de când s-a inventat cuvântul preşedinte-jucător. Mi-ar place să fiu un preşedinte-antrenor” (Sorin Oprescu, Realitatea TV, 26 octombrie 2009)

Domnule doctor-primar general, candidat prezidenţial, posibil preşedinte-antrenor, vă aducem la cunoştinţă respectuos, că sunt 46 de ani de când Academia a tipărit ediţia a doua, revăzută şi adăugită, din Gramatica Limbii Române, în două volume cartonate, aflată încă în vigoare, în care conjugarea corectă a verbului rămâne “a plăcea-plăcere”, nu a “place-placere”. Candidaţi la orice, dar nu şi la funcţia de antrenor de limbă română.

• “Mie-mi plac papagalii, dar Băsescu e simpatic?!” (Realitatea TV, sondaj stradal, 26 octombrie 2009)

Din prezenţa cuvântului “dar”, înţelegem că vorbitorul face o legătură (electorală?) între papagali şi preşedinte. Noi nu găsiserăm legătura dintre pasărea respectivă şi preşedinte. Important e că omul de pe stradă, votantul, a descoperit-o.

• “Pictogramele cu imagini şocante nu le-a micşorat românilor pofta de tutun.” (Realitatea TV, 22 octombrie 2009)

Pictogramele n-a micşorat pofta de ţâgări, dar a afectat pofta crainicilor de a acorda subiectul şi predicatul.

• “În seara aceasta, la GSP, Ion Crăciunescu şi Ovidiu Ioaniţoaia va analiza toate meciurile.” (Antena 1, Steaua-Rapid 1-1, 25 octombrie 2009)

Se ştie că Ioaniţoaia şi Crăciunescu au multe vederi comune, dar nu într-atât, încât cei doi oameni de fotbal să se contopească într-un singur trup, un singur gând şi-o singură voinţă, iar comentatorii să-i creadă un singur ins, care merită un singular, nu un plural. Nici măcar de ziua Armatei Române, cu stadionul Ghencea gol, la un meci aproape nul.

9 octombrie 2008

Mare e nişa gafelor TV

Aproape că uitasem câte perle televizate am notat în ultimul an pe şerveţele sau pe alte petice răzleţe de hârtie, când, în plin buletin de ştiri (serios - credeam noi), pe 2 octombrie 2008, la Antena 3, s-a spus că „Sindicaliştii ameninţă cu boicotarea alegerilor electorale”. Ei, hai, că ne-aţi sculat amintirile din morţi! Şi nu boicotul alegerilor ar fi problema, ci faptul că, prin natura lor, alegerile sunt electorale, fiindcă electoral înseamnă chiar asta: ceva legat de a alege. Odată pornită avalanşa perlelor, am dezgropat şerveţelele, peticele şi securea războiului şi iată ce am găsit, picurat pe nervii noştri de prin gura crainicilor sau de prin rezervorul editorilor de ştiri:
„Alarma falsă cu bombă de pe stadionul Ghencea a fost o glumă proastă, PROBABIL”. Cum „probabil”, domniţă Raluca Lăzăruţ, care slujiţi la aceeaşi redutabilă Antenă 3? Aveţi vreun dubiu că o farsă de acest fel este de proastă calitate? Sau 26 martie 2008 o fi fost declarată, fără ştiinţa noastră, ziua trăznăilor lăsate libere în eter.
Concurenţa de la Realitatea TV se sesizează destul de lent, faţă de aşteptările noastre, şi contraatacă, abia în aprilie, cu o maximă paradoxală: „Foamea trece prin stomac”. Noi nu contestăm că foamea poate avea şi o componentă colaterală psihică, dar, în cele mai multe situaţii, foamea rămâne, totuşi, apanajul stomacului. Sau crainicul o fi dorit să citeze adevărata maximă care spune: „Conştiinţa trece prin burtă”, dar nu i-a ieşit?
Alternanţa la putere în materie de gafe continuă în nişa prin excelenţă strâmtă a posturilor TV de ştiri. Cine urmează? Desigur, Antena 3, unde se spune solemn că „Pacea, liniştea şi fericirea VA dăinui”. Ne vine inima la loc: aha, deci nu vor dăinui toate trei! Dar atunci care, pe cont propriu? Pacea, în gălăgie şi tristeţe? Liniştea, în conflict şi amărăciune? Fericirea, în război şi nelinişte? Sigur nu „va dăinui” toate deodată, pentru că avem un verb la singular şi trei substantive. Iar acordul subiectului cu predicatul se dovedeşte atât de încăpăţânat, încât nu vrea să cedeze nici la presiunea teleaştilor zilei.
Se înşală cine crede că laurii concursului de gafe de la distanţe au fost adjudecaţi deja: Realitatea TV nu se lasă: „Miron Cozma va fi eliberat din Valea Prahovei”. S-a deschis o nouă puşcărie sau e vorba despre numele închisorii Rahova, citit cu ochi strâmbi şi capul în nori?
Antena 3 se ridică din colb şi vine tare din urmă: „Va fi plebicist în Rusia.” Dintre cei aflaţi, pe bani buni, pe-acolo, prin studio, nu s-a prins nimeni, la vreme (în timpul şcolii generale) că I.L. Caragiale a folosit intenţionat o formă greşită a cuvântului „plebiscit” şi l-a lăsat moştenire într-o formă strâmbă. De fapt, Caragiale e de vină de toată confuzia. De unde să ştie editorii mileniului trei că dramaturgul se ţinea de ironii?
Neîmpăcat cu înfrângerea, crainicul de la Realitatea TV citeşte (şi loveşte) din nou, ca într-un ultim recurs: „Strada Arhanghel Ion Mincu”. Precizăm că prescurtarea „Arh.”, cum, desigur, era scris pe hârtie sau pe prompter, vine de la „arhitect”, nu de la vreun grad din calendarul cu sfinţi. Lăsând la o parte faptul că numele marelui arhitect ar fi trebuit să aibă domiciliu stabil în cultura generală a oricărui om de televiziune, mai ales dacă e vorba de un post de ştiri.
Când totul pare tranşat, Antena 3 se scoală din propria cenuşă, găseşte soluţii surprinzătoare şi transcrie numele unui stat american, în josul ecranului, în 5 feluri, dintre care 4 sunt greşite, pe parcursul a doar două minute: „Lowsiana” (pardon!), „Lossiana” (nu e bine nici aşa?), „Loussana” (nu merge, mai încercăm!), „Loussiana” (hai, lăsaţi-o-ncolo, că se termină toate variantele!). Şi, când nimeni nu mai speră, pe ecran apare: „Louisiana”. Da, aţi reuşit! Desigur, cu pierderi colaterale, dar aţi scos-o la capăt. Cinci dintr-o lovitură!
Auzind ce se întâmplă pe la Antena 3, care e pe cale să piardă partida perlelor, sora mai mare, Antena 1, vine în ajutor cu o rubrică sport de o frenezie vecină cu delirul: „CFR a debutat plin de victorie... Meciul începe în mai puţin de câteva ore... Va fi în teren şi Boian”. Noi, care nu suntem de specialitate şi nici nu luăm bani pentru asta, ştim şi am fi în stare să pariem pe orice că sunt doi jucători cu numele Goian, dar niciunul cu numele Boian, cel puţin în meciul despre care se vorbeşte. E posibil ca persoana care comentează să fi fost atât de pătrunsă de versurile lui Eminescu, încât să fi luat Boianul din poezia „Doina” şi să-l fi dus în Liga lui Mitică. Pe cale de consecinţă, cum poemul nu poate rămâne cu un cuvânt lipsă, ar însemna să facem o ultimă schimbare în cartea eminesciană, în prelungiri: „Din Goian la Vatra Dornii / Au umplut omida cornii”.
Juriul încă deliberează cui să acorde întâietate şi, de aceea, propunem ca, măcar provizoriu, prima poziţie în campionatul de gafe să revină unei afirmaţii de valoare internaţională, cu dublu tăiş: ROvignetele pentru Ungaria şi Bulgaria sunt valabile până expiră”. Păcat că nu sunt valabile şi după ce expiră. Bine că cu expiră înainte de a-şi pierde valabilitatea, ca laptele uitat afară din frigider. Nu lipseşte din cadru decât o imagine cu un ceferist ungur, alături de unul bulgar, care să spună că ROvigneta maghiară şi cea bulgară sunt atât de scumpe, încât e mai ieftin să pleci cu maşina şi să te întorci cu trenul.