Sărbători frumoase tuturor!

Cu toată aversiunea mea împotriva formalismului, a habotniciei, a clişeelor, trebuie să recunosc că sunt momente în care mă simt bine să fac ceea ce fac cei mai mulţi. Adică să vă spun la mulţi ani şi Crăciun fericit, acum, la final de 2009. Pentru că de aceea sunt inventate şi iubite sărbătorile: fiindcă sunt pretexte create pentru bucuria celor mai mulţi. Recunosc că nu prea ştiu să mă bucur în astfel de zile şi consider că marea sărbătoare a vieţii mele este fiecare zi în care pot face ceea ce îmi doresc, cum îmi doresc, cu cei pe care îi iubesc - sănătoşi.
Iată, deci, de ce vă doresc să vă fie bine, să nu suferiţi, să aveţi bani nu cât vă doriţi, ci exact atât cât să nu vă ia minţile şi cu care să trăiţi frumos-sănătos şi, nu în ultimul rând, să mai aveţi pentru ce vă trezi mâine. Pentru asta, neapărat să iubiţi!

Om şi câine şchiop

Mergeam şontâc, convalescent cu scop

Şi-n drumul meu, aproape de spital,

Un om plimba milos un câine şchiop,

El însuşi un olog în ultim hal.

De milă îmi plângeam. Vertebra mea

Se deplasase, dar ce simplu joc

Mi-i suferinţa, când puteam vedea

Că alţii nu mai au picior deloc.

I-am urmărit, crezând că-s disperaţi,

Că, şchiop, e imposibil să rezişti,

Că-n ologire, om şi câine-s fraţi,

În lumea de grăbiţi, de răi şi trişti

Ce le ascunde lacrima în gât,

Când trecătorii toţi îi depăşesc,

Iar ei, pe viaţă, nu mai au decât

Mers inuman şi pas deloc câinesc.

Dar câinele s-a opintit în ham:

Aplatizat şi mirosind a port,

Stătea pe drum, strivit de macadam,

Desfigurat şi rupt, un câine mort.

L-a mirosit şi s-a cutremurat,

L-a ocolit şi-apoi s-a abătut

Încolo-ncoace,-n lung şi iar în lat,

El - şchiop, dar celălat - lipit de lut.

N-am mai rămas atunci lângă spital

Şi n-am ştiut deloc cum să mă port,

Dar mă întreb elementar, banal:

Mai bine-i să fii şchiop? Mai bine mort?

ianuarie 2004

Doamna sfinţise degetele vagabondului

Eu, sărutându-ţi mâna,

Am înţeles că,

În aplecare eu,

În aşteptare tu,

Sărutând - eu,

Sărutată - tu,

Unul prin celălalt,

Celălalt prin unul

Creşteam.

Tu, sărutându-mi mâna,

M-am chircit de ruşine:

Doamna sfinţise degetele vagabondului,

În aplecare tu,

În aşteptare eu,

Sărutând - tu,

Sărutat - eu,

Unul prin celălalt,

Celălalt prin unul

Ajunseserăm mangrove.

Cine-i rădăcina?

Care-i ramura?

Unde ne sunt seminţele?

Încotro ne-or cădea frunzele?

Când ne vor pomeni fructele,

La îngroparea

Către nunta de diamante lumină?

Mulţumesc tuturor! Un cuvânt de bine nu e în plus niciodată

Le mulţumesc tuturor celor ce s-au gândit la mine. Din bun simţ, ca să nu pară că mă dau important, nu dau numele celor (foarte mulţi) care m-au sunat sau care mi-au scris de Sfântul Andrei. Unii - oameni necunoscuţi, alţii - figuri publice de seamă, dar, cu toţii, atât de generoşi, încât să nu uite că exist şi că mă cheamă Andrei şi că un cuvânt de bine nu e în plus niciodată. Sărut mâna, femininelor, strângeri de mâini, domnilor!
La final, o plecăciune, ca în imaginea alăturată (Foto, noiembrie 2009, Florenţa, Sibiu... Staţi uşor! Făcută de Florenţa la Sibiu, nu de Sibiu la Florenţa. Atenţie: Florenţa e nu numai o femeie extraordinară, dar e şi nevasta unui om extraordinar, Cristi, care nu numai că e soţul extraordinarei Florenţa şi un om extraordinar el însuşi, dar e şi un prieten extraorinar! Care împreună au un copil extraordinar, Andreea, care nu numai că e fiica extraordinarilor... Gata, nu mai pot! Restul de osanale şi ditirambi cu altă ocazie).

Fără clovn

După ce-am avut un clovn în casă,

Nu mai pot să râd cu orişicine,

Alt spectacol în neant mă lasă,

Am fost sus, prea jos nu-mi este bine.

Te-am pierdut în falduri de cortine,

Ai alunecat în crâşme oarbe,

Nu te-am mai găsit. Amin! Ţi-e bine

Mediocritatea când te soarbe?

Încă îmi mai joacă pe retine,

O icoană crudă, ne-ntinată,

Vechea ta făptură se mai ţine

Într-un un fir de lacrimă de fată.

Poţi să te şi vinzi la orişicine,

Dragostea, de-acum, ne este moartă,

Amintirile rămân puţine,

Când căpăstrul de noroi se poartă.

Şi ţi-am fost iubitul, dar şi tatăl

Care ţi-a lipsit, fugind de toate,

Şi aracul ce se frânge, iată-l,

Pe fugară ridicând-o-n spate.

Mi s-a consumat rezerva toată

De seninătate conştientă,

Carului ce sunt îi fuge-o roată

Într-un sport tragedian, cu fentă.

Dar, de te-ai întoarce, scena noastră

N-ar fi decât circul provizoriu,

Fără râs, cu lacrimi la fereastră,

Hohotul frivol pe promontoriu.

Lipsesc, lipseşti

În toamna morţii nebuneşti,

Cu seve ce se duc grotesc,

Fugind din trunchi, azi, îmi lipseşti,

Dar mâine eu o să-ţi lipsesc.

Că nu mi-e, nu ţi-e, nu ni-i bine,

Şi-n somn, şi-n munţi mi-e dor de tine.

Grâul de Sfântul Andrei

În ultima din zilele alese

De toamna-iarna numai farisei,

N-a încolţit iubirea-n casa noastră,

Nici grâu-n bobul Sfântului Andrei.

Când, în preziua dinaintea iernii,

Pretindem viaţă - straniu obicei,

Nici grâul nu mai vrea să dea în verde,

Nici tu nu vrei sărutul să mi-l iei.

Am răguşit pe dinăuntrul minţii,

Dar n-am să mă opresc, chiar mut, să strig

Că te-am iubit şi te iubesc, femeie!

Joci focul, însă ştiu cât ţi-e de frig.

Nici unu-unu şi nici şase-şase

În zaruri nu-mi mai iese cifrul tău,

Dar osul de sub carnea mea miroase

A tine. Nici a bine, nici a rău.

Refuzul surdomut ţi-e apărarea,

Dar gândul tău e tot pe strada mea,

Mireasă tristă, fără voal şi nuntă,

Mă vei simţi abia când voi tăcea.

Emisiunile trece, perlele rămâne

Din puţul fără fund, dar cu telecomandă (7)

• “Un panaceu universal nu există.” (Corneliu Vadim Tudor, Sinteza zilei, Antena 3, 22 octombrie 2009)

Aşa e, nu există un panaceu universal, decât în interiorul unei tautologii, deja devenite clasice.

• “Invitat este candidatul la preşidinţia României, Corneliu Vadim Tudor” (Mihai Gâdea, Sinteza zilei, Antena 3, 22 octombrie 2009)

Dacă avem preşidinţie şi nu preşedinţie, înseamnă că avem un viitor preşidinte, aflat la Sentiza zilei, în direct la Antina 3.

• “Câţi români îşi permite să se căsătorească în străinătate?” (Corneliu Vadim Tudor, Sinteza zilei, Antena 3, 22 octombrie 2009)

Probabil că doar Crin Antonescu îşi permite, adică proaspătul însurăţel la care s-a referit preşedintele PRM, situaţie care explică, dar nu justifică lupta veche, dreaptă şi fără de istov dintre plural şi singular. Luptă care s-ar putea încheia cu o căsătorie civilă la Bruxelles şi una religioasă în Italia. Şi un divorţ la Antena 3.

• “În situaţia mea, eu îi ascult pe toată lumea.” (Corneliu Vadim Tudor, Sinteza zilei, Antena 3, 22 octombrie 2009)

Este cea mai corectă şi justiţiară poziţie, indiferent de număr, gen şi caz.

• “Petele dificile, precum cele de iarbă şi noroi.” (reclamă, TVR1, 22 octombrie 2009)

- M-a strigat cineva?, s-a auzit un gaz din colonul descendent.

- Eu, pata dificilă!, a răspuns un glas ciocolatiu, de sub ciorapul cu chilot.

• “Probabil sigur sunt exagerări.” (Sorin Oprescu, Ştirea zilei, Antena 3, 22 octombrie 2009)

Noi, care ne îndoim de tot ce mişcă, am prefera poate fără îndoială să mai cercetăm studiind. Că aşa ne e Firea.

• “Anastasia Lazariuc: Năstica îmi spuneau…

Dan Diaconescu: Dela Anastasia, nu?” (Dan Diaconescu Direct, OTV, 23 octombrie 2009)

Nu! Năstica vine, prin încumetrire, dela Ţiriac (prieten cu Ilie Năstase), nu dela Mihai Constantinescu, prieten cu câinii vagabonzi, cu baloanele colorate, cu lumea minunată şi cu păpuşa de pe hârtie.

• “Anastasia Lazariuc: Am fost în Nepal. Am văzut Himalaya. Am prins o zi superbă!

Octavian Ursulescu: Ai prins vreme bună, nu?” (Dan Diaconescu Direct, OTV, 23 octombrie 2009)

Nu fiţi atât de sigur, d-le Ursulescu! Depinde de gust. Dacă Anastasiei i se pare superbă o zi cu grindină, cu vijelie şi cu alunecări de teren? Şi dacă e deprimantă ziua cu soare şi boare până la moderat?

• “Reporter Pro TV: Ai plănuit, ai ţinut morţiş s-o cunoşti pe Mihaela Runceanu, sau a fost o simplă întâmplare?

Daniel Cosmin Ştefănescu (criminal): O pură întâmplare!... Îi aduceam videocasete cu filme de groază, horror, nu XXX… Avea o garsonieră confort unu… o căsuţă primitoare… Din punctul meu de vedere, era mult prea multă mobilă… în casă nu trebuie să simţi că te strânge mobila… Nu era senzaţia aia de sufocare, dar era, pentru gustul meu, mult prea multă mobilă.” (Happy Hour, Pro TV, 31 septembrie 2009, Daniel Cosmin Ştefănescu)

Ucigaşul, pudic de felul lui, nu i-a dus victimei cel mai tare film de groază, care ar putea fi montat abia acum, în 2009, din aceste declaraţii dela Happy Hour, despre senzaţia de sufocare, de strânsoare. Stupefiantă şi întrebarea reporteriţei, dacă D.C.Ş. a ţinut “morţiş” s-o cunoască pe Mihaela Runceanu, înainte de a o ucide, în 1989, prin ştrangulare!

• “Pleşan are şansa să readucă din nou pe Steaua în avantaj.” (Pro TV, Gloria Bistriţa – Steaua 5-4, 28 octombrie 2009)

Unde e Pleşanul de odinioară şi de demult, când olteanul juvete marca punctând goluri între buturile porţii? Unde-i fosta Stea de altădată, ce învingea când câştiga? Pleşan este iarăşi din nou titular în primul 11, în garnitura de start, care tocmai a fost scoasă şi eliminată la penaltiuri dela 11 m chiar încă din optimi de către Bistriţa, semn că faraonii profesionişti (Pădureanu şi Halagian) sunt mai tari ca războinicii luminii, candidaţi la Cotroceni (Gigi şi Becali).

• „Omu’ e normal.” (Mircea Diaconu, Realitatea TV, 26 octombrie 2009). Dacă e vorba despre normalitatea lui Crin Antonescu, suntem de acord. Dacă e vorba despre normalitatea unei perversiuni, nu discutăm în public.

• „Alergarea cu tauri dela Pamplona vine din nevoia de a demonstra că specia umană e capabilă de supravieţuire fizică, bazică.” (Mircea Badea, În gura presei, Antena 3, 26 octombrie 2009). Mai bine bazic decât acid, pentru că un PH scăzut dă arsuri stomacale şi duce, finalmente, la ulcer. Deşi, în apă de săpun, viaţa rezistă mai greu decât în apă de oţet. Aşa că sentinţa rămâne în pronunţare.

• „Trică a fost eliminat pentru că a vrut să-i smulgă sau să-i dea peste braţ arbitrului.” (Radio România, Craiova-Vaslui 1-2, 24 octombrie 2009) Am văzut faza respectivă şi putem jura că impetuosul ginere al lui Ilie Balaci nu a vrut chiar să-i smulgă braţul arbitrului, ci doar să dea o palmă peste cartonaş. Cartonaşul, fiind roşu, nervozitatea taurului craiovean se explică. Dacă era galben, nu găseam nicio scuză.

• „Toată lumea a declarat că-l lasă pe Lucian Croitoru să-şi facă cabinetul singur.” (Monica Macovei, Fabrica, Realitatea TV, 24 octombrie 2009. Singur, bineînţeles! În acel loc, şi premierul desemnat/resemnat se duce singur, nu doar regele. Apoi trage apa. Şi totul se prelinge în canal, cu speranţe şi cabinet cu tot. Poftă bună, doamnă ministru!

• „Ion Iliescu a făcut din România o ţară tăcută, în care înfloreşte Vântu, Voiculescu, Patriciu!” (Traian Băsescu, Realitatea TV, 24 octombrie 2009)

1. Întrucât Voiculescu şi Patriciu sunt părţi egale de propoziţie cu Vântu, iar nu apoziţii, afirmaţia conţine un simplu dezacord între subiect şi predicat. Care s-ar scuza, numai dacă ar fi fost făcut într-o cameră de bordel, prin vreun port asiatic, nu la televizor, în plină campanie electorală.

2. Îngrijorător pentru Traian Băsescu este că domnia sa a făcut din România o ţară în care a înflorit, nu demult, trandafirul porocaliu al PDL, care acum se ofileşte, şi înfloresc, în schimb, Crinul liberal şi trandafirii lui Geoană. Care tot ai lui Iliescu se pare că sunt.

• „Biciul lui Boc întrupează zicala românească: să faci din căcat bici!” (Mircea Dinescu, Realitatea TV, 26 octombrie 2009). Urât spus, dar n-ar fi rău, dacă măcar ar fi aşa. Se pare, însă, că Emil Boc a făcut invers, din economia românească şi nu numai. A făcut invers şi din propria imagine şi din şansele Taifunului Băs de a mai sufla 5 ani dela Cotroceni.

• „Biciul lu’ domnu’ Boc nu mai impresionează niciun câine mort.” (Bogdan Chirieac, Realitatea TV, 26 octombrie 2009) Că de câinii vii nici nu poate fi vorba, decât, poate, în programul candidatului Corneliu Vadim Tudor!

• „Iliescu, un om sub care au înflorit marii moguli, marii magnaţi.” (Traian Băsescu, TVR, 29 octombrie 2009)

Iarăşi teza celor înfloriţi sub Ion Iliescu? Unde e imaginaţia fermecătorului Băs de odinioară? Probabil că aici e vorba de invidia că, sub mandatul său, Traian Băsescu a cultivat doar mici moguli şi mici magnaţi.

• „Cu siguranţă am să mă abţin să mă controlez.” (Dorinel Munteanu, Pro TV, 30 octombrie 2009)

• „Sunt conştient că acest gest sau tic nu-mi stă bine. Dar m-a deranjat acest comunicat sau acest decret. O să încerc să mă corectez.” (Dorinel Munteanu, Liga lu’ Mitică, Sport.ro, 31 octombrie 2009)

Fiind vorba despre propunerea lui Dumitru Dragomir de sancţionare a antrenorilor şi jucătorilor care scuipă, poziţia liderului selecţiilor din naţionala României, actual antrenor oţelar gălăţean, este cât se poate de clară, în toată confuzia ei: azi spune că o să se abţină să se controleze, mâine – că o să se corecteze. Pe de o parte, scuipătorul recunoaşte că nu-i stă bine şi vrea să se corecteze, pe de altă parte, e deranjat de decretul Ligii. Dar, întrucât Dorinel Munteanu este născut în 1968, în primele serii de decreţei (copiii veniţi pe lume după decretul ceauşist de interzicere a avorturilor), prezenţa termenului decret nu este atât de nepotrivită pe cât pare, cel puţin în gura-aspersor a fostului mare fotbalist. Măsura lui Mitică Dragomir ar avea un triplu efect: 1) eliminarea unui tic de gentleman, 2) limitarea contaminării cu gripă porcină prin flegmele aruncate la nervi pe gazonul comun şi pe pista tuturor şi 3) scutirea statului de cheltuielile pentru cumpărarea vaccinului minune.

• „Nu sunt prea superior, nu sunt nimic... dacă nu preiau conducerea unui partid puternic.” (Gigi Becali, Tu decizi, TVR1, 29 octombrie 2009)

Adevărul este că, dacă nu eşti cel mai superior sau măcar foarte superior, nu ai nicio şansă în alegeri, nici dacă ai un partid puternic, în curtea palatului. Nici dacă îl aduci pe Meme Stoica înapoi.

• „1. Oameni buni, gândiţi-vă la voi, la familia dumneavoastră!

2. Dacă nu votaţi Busola şi pe Potârcă Constantin Ninel, veţi rămâne tot în stagiul în care aţi fost de 20 de ani.

3. Vreau să schimb lumea, să schimb acea politică care ne-a făcut numai rău.

4. Vreau să fiu mai român ca românii!

5. Votaţi Constantin Ninel Potârcă, un preşedinte rom pe care România îl merită! (Constantin Ninel Potârcă, Radio România Actualităţi, publicitate electorală, 30 octombrie 2009)

Comentarii la obiect, pe puncte: 1. Domnule candidat, nu puteţi începe colocvial (voi), ca să terminaţi politicos (dumneavoastră). 2. La ce stagiu vă referiţi: cel militar, cel profesional sau cel penitenciar? 3. Lumea vor să o schimbe toate câştigătoarele dela Miss Univers, dar, faţă de ele, dvs. aţi uitat să spuneţi că vreţi să salvaţi balenele, iar asta o să vă coste în alegeri. Nu mai era necesară cacofonia: ştiam de mult de politica care ne-a dus de râpă. 4. Aţi reuşit deja să fiţi mai român ca românii, dat fiind că alor dumneavoastră li se spune rromi şi rromani. 5. Cu Traian Băsescu am avut parte de prea mult whisky, aşa că e timpul să trecem pe rom. Domnule Potârcă, v-aţi gândit dacă România vă merită pe dumneavoastră?

• „Exemplul pe care îl dă conducătorii îl iau ceilalţi.” (Gigi Becali, Radio România Actualităţi, publicitate electorală, 30 octombrie 2009)

Nu era mai simplu dacă ne spunea: „Exemplul pe care îl dă conducătorii îl ia ceilalţi”? Ca să fie totul limpede, un dezacord sănătos, de la cap la coadă. Dela un preşedinte se aşteaptă consecvenţă.

• „Eu sunt un cetăţean care trăiesc pentru mine.” (Mircea Badea, În gura presei, 29 octombrie 2009, Antena 3)

De acord ca lucrurile să fie clar departajate: ori sunt un cetăţean altruist, care trăieşte pentru alţii, ori sunt un cetăţean egoist, care trăiesc pentru mine.

• „Banii (pentru pensii şi salarii) dela FMI ar putea să întârzie şi să vină mai târziu.” (Laura Chiriac, Realitatea TV, 30 octombrie 2009)

Dezolare! Înţelesesem că întârzie venind mai devreme. Puteau să-i trimită în devans ulterior. Dar cel mai bine era să ajungă în avans înainte.

• „Din cauza unor motive tehnice, nu s-a putut face legătura la Piatra Neamţ.” (Ştefan Bănică jr., Dansez pentru tine, Pro TV, 30 octombrie 2009)

Din pricina unor considerente gramaticale, mobilul raţiunii acestei expresii formulate s-a bazat pe temelia fundamentului acestei emisiuni live, transmise în direct, care are o proprie soartă a destinului şi descătuşează izvorul ezoteric ascuns al sursei şi originea obârşiei emoţiilor afective. În acest fel, cu o mare audienţă record, Fănică Ştefan Fane Junior cel Tânăr a putut face legătura conexiunii cu pleonasmul tautologic. Numai aşa - vorba specialistul în zbenguieli, Mihai Petre (cel din juriu, cu freză bine împărţită): „Diferenţa de 0.5 puncte poate face diferenţa.” Exact: doar diferenţa face diferenţa!

• „Vă pare rău că aţi ieşit din Cupă?” (reporter GSP, către Dacian Varga, după meciul Urziceni-Braşov 0-1, 31 octombrie 2009)

Şi bietul om, slab, palid, ce să răspundă? Nu ne pare rău! E mişto, e tare, e ca lumea, e cool, e beton, e senzaţional să fii învins?

• „Fiecare familie trebuie să aibă posibilitatea de a avea o casă a lui.” (Constantin Rotaru, Antena 3, 31 octombrie 2009)

Dar soţiile ce vor face? Ne aşteptam dela candidatul socialist la preşedinţie să sublinieze nevoia ca fiecare să aibă având, dar nu ne aşteptam să susţină ca proprietar să fie numai soţul (o casă a lui)? Etica şi echitatea, şi în socialism, şi în capitalism, prevăd dreptul egal al membrilor cuplului asupra mijloacelor dobândite în timpul căsătoriei. Se poate o asemenea discriminare, tovarăşe Rotaru?

• „Vrei să spui ofu’ tău, nu auzi ce spune centralista (dela Electrica)... Ăia nu mai ştie cu cine a vorbit. Trebuie să avem un număr de înregistrare. Te duci la registratură şi-ţi depui reclamaţia... Altfel, cetăţenii poate să nu mai recupereze pagubele...” (Cristian Popescu Piedone, TeoViziunea, 2007, redifuzare la Romantica TV în 29 octombrie 2009)

Fiind în reluare, emisiunea cu Piedone de pe când era la Protecţia Consumatorilor ne-a dat speranţa că, măcar acum, şefu’tare de azi dela Sectorul 4 va face acordul între subiect şi predicat. Dar nu! Şi la redifuzare a fost la fel. Edilii iau în seamă ofu’ tău, cetăţene, doar dacă ai număr la registratură!

• „Se însoară maestrul Zamfir? Diferenţa de vârstă nu e o problemă. Sunt atâtea exemple: Augusta şi Valeriu Lazarov...” (Ioana Popescu, jurnalist, It’s show time, Antena 2, 30 octombrie 2009)

Ba tocmai că e o problemă, exact în cazul Augustei (n. 1972), ales nefericit. Dar poate că jurnalista I.P. nu a auzit că marele om de televiziune, Valeriu Lazarov (n. 1935), a murit, încă din 11 august 2009, fie-i amintirea frumoasă şi emisiunile redifuzate! Oricum, dacă va fi să fie o nuntă, ce mai sunt, azi, 44 de ani, adică diferenţa dintre Gheorghe Zamfir şi Nicoleta Beca? Se putea şi mai mult!

• „1. O să fiu preşedintele românilor şi o să vă apăr toate obligaţiile faţă de stat!

2. O să-i iau de mână şi o să-i pun la muncă pe toţi ţiganii. Dacă nu, să fiu expulzat în cea mai săracă ţară, Congo sau Africa de Sud!

3. La Tg. Jiu, mi s-a dat titlul de Obama al României... Mie nu-mi place să am titluri.

4. Cred cu tărie că voi fi ales preşedinte. Pe ceilalţi candidaţi, lumea îi cunoaşte până în măduva oaselor! Noi trebuie să ne prezentăm programele! (Constantin Ninel Potârcă, Antena 3, 31 octombrie 2009)

Îndrăzneţ program, incendiare promisiuni! Dar câteva nelămuriri nu ne dau linişte: 1. Apărarea drepturilor îi interesează pe cetăţeni, că, de obligaţii, statul se ocupă, oricum. 2. Nu a fost dezvăluită metoda prin care un singur om, fie el şi preşedinte, fie el şi rom, îi poate lua de mână pe toţi ţiganii. Mai ales dacă vrea să-i ducă la muncă. Poate numai cu cătuşe, pe infractori. Referitor la expulzarea în presupuse ţări sărace, prezidenţiabilul Ninel nu a nimerit-o cu Africa de Sud, care e chiar cea mai dezvoltată de pe continentul negru, cu vreo 500 de milarde de dolari PIB, care deţine patru cincimi din manganul pământului, două treimi din platină, jumătate din zăcămintele de aur şi de crom, diamante, uraniu, cărbuni, fier, titan, vanadiu şi antimoniu la discreţie! N-ar fi mai ieftin ca dl. Potârcă, în caz de succes electoral şi de insucces în mandat, să fie ostracizat mai aproape, în sărăcia din Luxemburg sau în mizeria din Monte Carlo? 3. Nimănui nu-i plac titlurile, decât ca să le invoce. 4. Nu s-a precizat ce tărie, de prună sau de pere?

• „Traian Băsescu, de cinci ani, macină viaţa de zi cu zi al oamenilor.” (Sorin Oprescu, Antena 3, 31 octombrie 2009)

De Halloween, acest dezacord, acest malpraxis gramatical nu dă atâţia fiori ca de obicei. Ba chiar primeşte circumstanţe atenuante.

• „Răşina munţilor, o minune OSTEOPOROZA” (supratitlul emisiunii „Lumea de azi, lumea de mâine”, OTV, 31 octombrie 2009)

Cel puţin confuză, dacă nu chiar cinică, formularea, care a stat pe ecran zeci de minute. Nu rezultă care e minunea: răşina sau osteoporoza?

• „Am mai văzut asta în Premiere League. Ei încearcă să întoarcă capul după minge.” (Eurosport 2, Arsenal-Tottenham 3-0, 31 octombrie 2009)

Bine că cacofonia a subliniat că e vorba de minge. Altfel, am fi crezut că fotbaliştii se apucă să întoarcă capul după femei şi pe terenul de joc, iar precizarea imediat următoare a crainicilor ar fi creat confuzii şi chiar emoţii: „Acuzat de viol, pe când era la Fejenoord, când a dormit o noapte la arest... Van Persie şi-a dat drumul...” Nu-i nicio problemă dacă tânărul mascul şi-a dat drumul, dar numai dacă e vorba de joc!

• „Vă întreb nu ca să mă exonerez de vreo vină şi nici ca să pledez împotriva vreunui partid.” (Mădălin Voicu, 3X3, Realitatea TV, 31 octombrie 2009)

Dacă nu e o pledoarie împotrivă, dacă nu e nici măcar o apărare contra, precis suntem în faţa unei contestări apologetice.

Un drum departe şi mai multe răspunsuri la comentarii

Am lipsit fiindcă am fost plecat pentru câteva zile cu un bun prieten, care a trecut, în ultimele luni, printr-o perioadă foarte grea. A venit în ţară să stea lângă tatăl lui, în ultimele săptămâni de viaţă, l-a pierdut, s-a ocupat de toate cele, apoi a trebuit să o ia spre ţara lui de adopţie. Am străbătut împreună o jumătate de continent. Am trecut şi pe la mallul de instrumente muzicale Thomann, unde „ne-am dat” cu toate staţiile şi chitările pe care doar le visam, când eram puştani. Ne-am despărţit la Stuttgart, de unde, după ce am votat, aşteptând la o coadă de 200 de oameni, el a luat-o spre casa lui din nordul Europei, cu maşina, iar eu am luat-o spre Bucureşti, cu avionul (vorba cuiva, cu o cursă „Low fat”).

Când am revenit, am găsit aici un sac de comentarii, la care mă simt plăcut obligat să răspund, cerând iertare pentru întârziere. E vorba de ceea ce mi-aţi scris la postările „Drogări”, „Cel mai apreciat scriitor român...”, „Hai în rai...” şi „Manual de virilitate electorală”.

La „Drogări”

Anonim 1,

Am pretenţia că înţelegi că nişte versuri nu sunt o declaraţie la circa financiară sau una la poliţie, despre lista cu ce ne-a furat hoţul din maşina spartă, şi că pot exista realităţi de text care să nu coboare din realităţi imediate. Păstrând, desigur, proporţiile, imaginează-ţi ce ar fi pe lume dacă iubitorii de Bacovia s-ar sinucide în masă de deznădejde sau dacă eminescofilii, după citirea Doinei, ar umbla după ciori, să le convingă să-i îndrăgească pe duşmani, şi după câini, să le dea la cină inima trădătorilor. Asta apropo de sunat.

Cătălina,

E bine că îţi păstrezi gândurile şi cumpătul, indiferent de miştourile şi răutăţile celor ce pândesc. Mersi pentru prezenţa constantă.

Alex,

Comentariile lungi şi dese – cheia marilor insuccese, mai ales dacă sunt comentarii la comentarii la comentarii. Dar eşti binevenit, mai ales că se vede că ai ce spune, uneori.

Anonimilor evazivi,

Scrieţi mai la obiect, că nu toată lumea vă ghiceşte ironiile fine. Asta dacă mai ştiţi la ce v-aţi referit.

Rodica Cernau,

Vorba lui Ion Iliescu: viaţa m-a inspirat. Şi dragostea. Şi suferinţa. Şi speranţa. Şi imaginaţia, desigur.

Elena Marin-Alexe

Şi eu i-am rugat de multe ori pe anonimi să se identifice, dar se pare că e grea responsabilitatea.

Vio,

1. Între timp, modificarea pozelor şi a filmelor în Photoshop a devenit scuză (cam penibilă) pentru disperaţii care văd cum li se duce tronul de sub băs... de sub fund.

2. Problema trecerii pragului virtual există, ai dreptate. Şi asta pentru că, indiferent cât de rapid şi de eficace e un orgasm cu partener virtual, tot te ajunge din urmă nevoia de partener real.

Oprişan I,

Să auzim de bine şi după 6 decembrie 2009, că, altfel, vine bau-băs, după ce se trezeşte din beţia victoriei, şi ne face praf şi următorul cincinal.

Veronica,

Cred că ai dreptate, şi eu simt o diferenţă de nivel între strofe, dar aici e ca un laborator, în care totul se poate îmbunătăţi. O să mă gândesc, să văd dacă pot găsi ceva mai bun.

A-M,

Ai auzit bine. Sper să iasă toate ca să se şi întâmple drumul la ACDC.

Master,

Pentru mine, ACDC face muzica din care îmi răsar cele mai multe satisfacţii, per total viaţă de ascultător (de prin 1978 încoace). O fi bine, o fi rău, ăsta e adevărul şi nu se minte cu pasiunile care fac părul de găină.

Ionutz,

1. Adevăr grăit-ai, Ioane!

2. Tocmai am spus la început că am ajutat un prieten să ajungă spre casa lui scandinavă şi de aia am lipsit. Dar am revenit.

Mada,

Eşti bun de avocat. Cine are nevoie ar trebui să te caute. Mersi. Gândim la fel în problema cârnaţilor.

Bau bau,

Vino, dar nu-i lua pe palavragii, că, fără ei, ar fi mai trist pe aici.

Sexy,

Încă un oaspete căruia îi cad greu cârnaţii. Bine ai venit!

Pink Panter,

Am vizitat Amsterdamul şi m-am abţinut fără probleme să încerc una-alta de pe-acolo. Nici măcar nu am cumpărat un vibrator souvenir, care acolo e la preţ fără concurenţă. Uneori îmi pare rău, că aş avea ce să le ofer comentatorilor răutăcioşi pe care îi mănâncă în „posterioritate”. Evident că drogarea din vers e de cu totul altă natură.

Valerie,

Nu are niciun motiv să se schimbe blogul. Decât dacă mă schimb eu. Iar eu nu-mi schimb decât hainele, corzile dela chitară, uleiul dela maşină şi alte chestii de suprafaţă. Nici măcar părul. Necum năravul. Şi ştii de ce? Pentru că sunt poliţist dela Năravuri grele şi detectiv dela Moravuri uşoare.

Anonimă combinatoare,

1. Bănuiesc că eşti feminină, că sper să nu primesc propuneri indecente dela masculi. Brrr!

2. Nu mă combin cu anonime. Şi nici cu celebrităţi.

3. Nu e încurajator pentru un bărbat să fie ameninţat cu dragostea non-stop. Măcar din când în când merge o pauză.

4. Mai caută, că sună ocupat.

5. Vezi că Pink Floyd te aşteaptă şi nu are un caiet de sarcini chiar atât de exigent.

S,

În afară de sintagma cu vacile, sunt de acord cu tine.

Miro,

1. Nu vorbesc în numele lui A.P.

2. Nu te teme pentru mine, nu sunt în preicol. Oricum, mulţumesc.

Pink Floyd,

1. „Nu regret, nu mă jelesc, nu strig” (Esenin). De ce să regret că am blog?

2. Aşa pare, că nu eşti fraieră.

Queenie,

Ehe-he! Ia uite cine a revenit pe aici! Dacă îţi place, o să mai scriu.

Woman in love,

Ai dreptate în toate, cu exceptia cuvantului „ştii”, unde ai scăpat un i în plus.

Man in love,

Nu e aşa, dar putea fi.

Turean Cosmin,

Rişti ca, din cauza cantităţii, să sperii posibilii cititori.

Gabriela,

Şi ţie la mulţi ani în fiecare zi.

La „Cel mai apreciat scriitor român...”

Tuturor,

mulţumiri pentru cuvintele de bine despre poet.

Marcu,

Ai dreptate, dar sunt mici până şi puterile de a face revista tipărită, aşa că nu am găsit încă soluţia pentru varianta electronică. Poate în viitor.

La „Hai în rai...”

Anonim,

Versuri bune, adaptări interesante, imagini inedite, ce mai, talent de scriitor!

Ica,

Tot respectul pentru strofă!

Anonim cu corniţe,

Şi eu le văd la fel, nu corane de drac, ci de acadac.

Înger şi drac,

Mai scrie, că o faci bine!

Oana Racheleanu,

Sărut mâna! Când pot, trec pe la blogul tău. Sfaturi nu dau, decât prin puterea exemplului, asta dacă o fi ceva de învăţat de pe aici.

La „Manual de virilitate virtuală”

Dan Tănasă, Andrei Ciortan, P,

Vă mulţumesc. Şi mie mi-a plăcut textul, fără modestie, că, altfel, nu ajungea nici la dvs, nici în Jurnalul naţional. Sper să mă adun şi să mai fac şi cărţi, nu doar fragmente.

Anonim,

Numai dacă pluta lui Remus Cernea e ecologică, din buşteni prăbuşiţi natural, nu din copaci tăiaţi intenţionat.

Drogări

Noi ne-am iubit întâi prin poezie,

Când trupul nu-ndrăznea să vrea să ştie

Decât un titlu de poem sau rege,

Ce te va-ncorona, ca să te lege.

Am coborât real în lutul cărnii,

Iar mintea sub anchetă de drogări ni-i,

De-atâta respirare împreună,

Am inventat pământuri fără lună.

Şi, după noi, sfârşită, era noastră,

Din turnul galileic, pe fereastră,

S-a aruncat pe firul prea afon,

Să rupă despărţiri la telefon.

Cel mai apreciat scriitor român? Adrian Păunescu

Transcriu datele reci ale unui comunicat (cu toate că ele sunt atât de calde, încât îi ustură pe duşmani!):

Bucureşti, 10 noiembrie 2009 /Agerpres:
Adrian Păunescu este scriitorul pe care românii îl apreciază cel mai mult pentru ceea ce a făcut în domeniul său de activitate în ultimii 20 de ani, indică un sondaj CURS realizat în perioada septembrie - octombrie.

Adrian Păunescu - 30,7%
Mircea Cărtărescu - 10,5%,
Mircea Dinescu - 5,7%,
Corneliu Vadim Tudor - 4%,
Ana Blandiana - 3,8%,
Ion Cristoiu - 3,2%,
Octavian Paler - 2,3%,
Dan Puric - 2,1%,
Pavel Coruţ - 1,9%,
Andrei Pleşu - 1,9%,
Stelian Tănase - 1,7%,
Grigore Vieru - 1,5%,
Fănuş Neagu - 1,5%,
Marin Sorescu - 1,3%,
Gabriel Liiceanu - 1,1%,
Domokos Geza - 1,1%,
Alexandru Paleologu - 1,1%
altul (sub 1%) - 24,6%.

Sondajul CURS, făcut la comanda Jurnalului Naţional, a fost realizat în perioada septembrie - octombrie 2009, pe un eşantion de 1.602 persoane. Din totalul eşantionului, 32% dintre respondenţi au indicat un nume, iar 68% nu au indicat nici unul. AGERPRES/(AS)

Hai în rai să cad în iad

Şi hai

În rai,

Să cad

În iad.

Şi, de o vreme bună, chiar uitai

Cum este pe la tine, sus, în rai,

Mi-a apărut pornirea să decad

Pe sâni, pe pântec, jos, la tine-n iad.

Pe patul nostru, declarat etern,

Au mai rămas doar cioburi de infern,

Cât am jurat, cât ne-am iubit şi-am zis,

N-a mai rămas nimic din paradis.

Că toate, iată, pân-la urmă, fură

Doar păpădii suflate peste gură.

Tu mi-ai cerut, eu nu mai pot să-ţi cer

Nici scara ce ne duce către cer.

Ce foc, ce smoală, vai ce timp notoriu

Se-adună peste trepte-n purgatoriu!

Mi-am ridicat iluzii, ce să fac,

Că eşti un heruvim cu chip de drac.

Şi diavol eşti, adesea-n chip de înger,

Te-am pedepsit, dar eu mă văd că sânger,

Ai plâns, dar lacrima e-acum la mine,

Ne-a fost mai rău când am crezut că-i bine.

Şi cum, din cântec, în iubiri treceam,

Mai altcumva, mai aşa-zis şi cam

Impertinenţi cu lumea dimprejur

Pe care azi îmi vine să o-njur

Că nu te-nghite, să n-aud deloc

De bâlciul cu actori de iarmaroc

Şi-n tei, mesteceni şi salcâmi îmi vine

S-ascund mirosul cărnii dinspre tine

Ce, de o vreme bună, îl uitai,

Că n-am mai fost urcând la tine-n rai

Şi mi-a venit ideea să decad

Pe sânii tăi, pe pântec, jos, în iad.

Hi5 ani de mandat

Manual de virilitate electorală virtuală

Partidul Verde a izbândit un comunicat de presă istoric, în 8 noiembrie 2009, trimis pe emailurile noastre, operă de referinţă a optimismului naiv, din care alegem crema:

„Remus Cernea conduce detaşat pe internet... este câştigătorul absolut al bătăliei de pe internet... este şi cel mai vechi internaut dintre candidaţii la alegerile prezidenţiale... Acest lucru poate fi observat şi pe Twitter, acolo unde Remus a postat de cele mai multe ori până acum. Remus Cernea consideră că, deşi internetul cuprinde numai o parte dintre persoanele care merg la vot, acestea pot produce unele surprize.”

Dacă lucrurile sunt deja atât de clare, dacă alegerile sunt tranşate, îi propunem lui Remus Cernea să se considere de pe acum preşedinte şi să adopte urgent următorul plan de măsuri:

- să nu se mai obosească în campanie, ci să se păstreze pentru cei Hi5 ani de mandat,

- să nu mai risipească bani pe timp de criză, ci să ia dela nonstop cele mai bune craksuri pentru cei mai buni crackeri de carduri, fonduri cu care să capitalizeze economia naţională,

- să se instaleze nu la Cotroceni, ci într-un fotoliu nou, rotativ, de piele ecologică, verde dacă se poate, la computerul personal,

- să numească un premier bun comunicator, de pe Twitter,

- să aleagă un ministru de externe cu notorietate, de pe Facebook,

- să nominalizeze un ministru al educaţiei, de pe Wikipedia,

- să identifice un ministru al culturii, iubit şi recunoscut, de pe Youtube,

- să o pună ministresă a turismului pe cea mai competentă, onorabilă şi vizitată doamnă de pe Redtube (poate folosi şi rezerva de cadre de pe alte siteuri, dacă au Categorii diverse şi rezoluţie HD Ready minimum),

- să desemneze ca ministru de interne pe cel mai fidel şi favorabil comentator de pe blogul propriu, forum prin care prezidenţiabilul deja a demonstrat că este recordman la postări, cu câţi parteneri are chef.

- să îşi aleagă nişte consilieri buni, hardware şi software, preferabil dela ComputerLand, Emag, RDS-RCS, UPC, Dolce, Boom sau Digi, nu dela orice centru de Depanări computere de cartier.

Preşedintele Remus va primi dela Constituţia votată prin referendum în blogosferă următoarele drepturi:

- să îşi adauge pe CV-ul electronic şi numele de Romulus,

- să dea pe messenger câte decrete va dori,

- să treacă în revistă garda de onoare, din pat, pe monitorul neapărat LCD,

- să se întâlnească oricând cu Obama, Putin, Merkel, Sarkozy, Berlusconi, Regina Angliei, Elvis şi Michael Jackson, doar accesând Google-Imagini.

- să nu mai aibă nevoie de sceptru, ci de joystick,

- să nu mai semneze cu stiloul delegările de ambasadori, ci să apeleze la touchscreen pentru a fi reprezentat de emailuri cu ataşament în terţe locuri,

- să scoată ţara din Trash (gunoi),

- să nu se lase intoxicat de niciun Spam (informaţii nedorite), dela niciun serviciu secret,

- să aibă mintea şi Inboxul deschise 24 din 24.

De asemenea, El Lider Internaut Maximo va putea înlocui întrecerea socialistă de dinainte de 1989 cu planuri cincinale ale bloggerilor şi va putea acorda distincţii, după cum urmează:

• în loc de „Erou al muncii socialiste” – „Internautul cu mouse în palmă”,

• în loc de „Ordinul Tudor Vladimirescu” – „Ordinul Bill Gates”,

• în loc de „Mamă eroină” – „Mamă, heroină!”,

• în loc de „Miss România” - „Detepista anului” (dosarul de depune la DTP, pe desktop).

Osanalele prezidenţiale se vor limita la hitul „Hi5, Remus!”, iar mitingurile de protest antiprezidenţial se vor rezuma la SMS-uri cu formulele „Yahoo de-aici! Ya, huo!”, dacă blogul preşedintelui a fost desfiinţat, din motive de securitate.

•

Comunicatul Partidului Verde lasă să se înţeleagă că votanţii lui Remus Cernea sunt câtă frunză şi câtă iarbă, dar uită să spună că aproape toţi sunt de un verde-brotac, virtual, prea rar în natura reală, care conţine, însă, diverse amănunte, precum:

a) urne de carton la fiecare câteva blocuri (nu numai sondaje pe câteva bloguri),

b) cabine cu perdele de pânză în centre de votare (nu numai cabine de chat intim, cu uşi ferecabile, în internet-cafe),

c) ştampile cu tuş (nu numai monitoare şi imprimante cu jet, fiindcă pe net nu fu tuş niciodată cu adevărat, domnule candidat),

d) buletine de vot de hârtie (nu numai şerveţele umede),

e) centre de vot mobile (nu numai mobile 3G, 4 G, care nu ating, însă, punctul G, nici măcar în alegeri),

f) centralizatoare palpabile (nu numai virile postări virtuale),

g) autocare cu turişti electorali aliniaţi (nu numai votanţi pe portaluri online).

În aceste condiţii, candidatul Remus Cernea are toate motivele să se aştepte la unele surprize, pe 22 noiembrie 2009. Nu neapărat mari. Şi nu neapărat plăcute.

Ca să nu mai risipească bani pentru petrecerea dată în cinstea victoriei iminente, îl avertizăm pe câştigătorul absolut că, pe 6 decembrie, sigur vor fi probleme de trafic pe toate reţelele şi nu se vor putea asculta şlagărele Irinei Loghin, dar se va putea da click: Login-Logout. Mai ales Logout!

• Foto: Remus Cernea, arătând electoratului, cu ambele mâini, dimensiunea crizei si soluţia ieşirii din impas

Din puţul fără fund, dar cu telecomandă (6)

Emisiunile trece, perlele rămâne

• „Nu există niciun pericol de-a ne respecta angajamentul.” (Emil Boc, Ştirea zilei, Antena 3, 16 octombrie 2009)

Nu ne îndoim. Nimeni n-a sperat. Credeţi-ne! Mergeţi liniştit!

• “Un şofer de autobuz a fost bătut cu o rangă de patru persoane, deranjaţi de faptul că li s-au cerut biletele.” (Ştiri, Antena 3, 11 octombrie 2009)

Persoanele, fiind romi, au fost deranjaţi că li s-au cerut biletele. Şi au pus mâna pe rangă. Ziariştii, fiind nongramaticali, în luptă corp la corp cu acordul în gen, au fost declarate repetente. Şi au pus mâna pe microfon.

• “Cel puţin aşa susţine PSD şi PNL.” (Antena 3, comentarii la Moţiunea de cenzură, marţi, 13 octombrie 2009).

Dacă e vorba de consensul parlamentar antiBocBăs, se acceptă ca subiectul să fie la plural şi predicatul la singular, mai ales într-o zi de marţi, 13, când toate au fost ca unul şi unul ca toate. Inclusiv părţile de propoziţie şi partidele, care, de obicei, sunt despărţite.

• “Modul în care ne-am raportat la această guvernare a fost extrem de echidistantă.” (C. Moldovan, News magazine, Antena 3, 17 octombrie 2009)

Bine că modul a fost extrem de echidistantă. Putea fi şi mai rău: modalitatea să fie ponderat de extremist.

• „Nu ne lipseşte nimic din tot ceea ce avem!” (Sorin Oprescu, televiziunile de ştiri, 24 octombrie 2009) Adânc, domnule doctor! Mai adânc chiar decât în tinereţe, când - după cum tot dumneavoastră ne-aţi lăsat să înţelegem - fiecare bărbat are din plin ceea ce îi lipseşte mai târziu, când are ce îi lipsea, dar îi lipseşte ce avea. Aplauze!

• “Gorila Josephine era una dintre cele mai vesele animale… În ciuda vârstei înaintate, a fost operată de cataractă, pentru introducerea unei lentile de plastic în ochi.” (Antena 3, 4 octombrie 2009)

Ne-am liniştit: dacă era una dintre cele mai triste animale, ar fi fost operată nu la ochi, ci la rect, pentru introducerea unei banane. Naturale. În fund.

• “Fostul ex-timişorean…” (Ilie Dobre, Radio România Actualităţi, F.C. Timişoara-Dinamo Zagreb 0-3, 1 octombrie 2009)

Aşa e cu fotbaliştii: ex-foştii unui club devin viitorii-ulteriori ai altui club. Numai doar eternul veşnic Ilie Dobre este pentru totdeauna definitiv la Radio România. Iar complexul Dinamo – rămâne permanent peren la Timişoara.

• „Fiecare trebuie să scoată din el binele cât poate de posibil.” (Dumitru Dragomir, Sport.ro, 24 octombrie 2009) În liga şi în limba lui Mitică, totul poate fi probabil şi chiar, cu şanse, potenţial posibil.

• „Un accident stupid a suferit Tătăruşanu, chiar înaintea partidului cu Şeriff Tiraspol: s-a tăiat într-un geam care s-a spart.” (Sport.ro, Steaua-Şeriff Tiraspol 0-0, 17 septembrie 2009) Cine credea că Partidul Comunist dela Moscova a murit nu ştia că fotbalul transnistrean este o dovadă vie că nu e aşa. Partidul e-n toate. Înclusiv în fotbalul bazat pe vodcă, pe Armata a 14-a şi pe traficul cu armament.

• „În timpul perioadei... sunt tipuri de caracteristici care le deosebeşte.” (Dan Pavel, Antena 3, 17 octombrie 2009)

Păi, domnule Pavel, parcă matale te duseseşi la Gigi Becali să-l înveţi, nu invers! Vedem că te întorseşi cu fraza terci. Chiar iaurt. Două pleonasme şi un predicat revoluţionar, care nu vrea să se lase acordat cu subiectul? Pentru viitor, luaţi în calcul soluţii ca: vremea intervalului, genuri de trăsături, tipologii categoriale, deosebiri care diferenţiază oile de mioare, ovinele de mioriţe, cabalinele de cai, măgarii de asini, ciobanii de păstori şi filosofii de gânditori. Sau mergeţi la articolul lui Maiorescu: „Oratori, retori şi limbuţi”.

• “…Că aceşti patru potenţiali viitori preşedinţi: Traian Băsescu, Mircea Geoană, Crin Antonescu şi Gigi Becali…” (Antena 3, ştiri, 4 octombrie 2009)

Mai vrem! Trăiască pleonasmul, cu cacofonie în frunte! Avem şi noi propuneri: surpriza neaşteptată din alegerile electorale poate face posibil ca careul de patru favoriţi cu mari şanse să se completeze în plus cu un al cincilea: Sorin Oprescu, Corneliu Vadim Tudor şi Ninel Potârcă.

• “Coada a fost tranşată în mai multe bucăţi.” (Antena 3, ştiri, la inaugurarea, cu îmbulzeală, a bisericii dela Palatul Cotroceni, 11 octombrie 2009)

Ce cruzime! Totuşi… Dacă e vorba de coada de credincioşi, ea putea fi doar împărţită în câteva şiruri mai scurte, nu chiar tranşată. Dacă e vorba de coada din fostele plete ale lui Crin Antonescu, ea putea fi pur şi simplu pieptănată în cosiţe (dreduri). Dacă e vorba de coada vreunei cucuvele cotrocene, ea nu trebuia nici tranşată, nici pieptănată, ci doar smulsă. Ca şuviţa lui Traian Băsescu, de pe vremea când încă îl mai credea cineva.

• “Emil Boc l-a creştinat pe fiul lui Vasile Buda.” (Antena 3, 11 octombrie 2009)

a) Smerit în faţa Domnului (Băs), premierul invalidat (Boc) creştinează tot ce-i iese în cale, doar-doar va adeveri aberaţia botezătorului său Ioan (Oltean), care a spus că Boc ar putea fi un nou Ştefan cel Mare.

b) Cunoscătorii limbii turce şi ai limbii maghiare pot confirma că, între cei doi termeni din graiurile asupritorilor noştri tradiţionali, există o relaţie specială, o afinitate electivă multilingvistică şi multiconfesională: Bok (rahat musulman) + Budă (closet reformat) = Love (dragoste românească din interes).

• “Ascultăm oamenii, indiferent de culoarea lor politică care vor să pună întrebări.” (Sorin Oprescu, Antena 3, 16 octombrie 2009)

Domnule doctor, chiar dacă mai pierdeţi pe drum câte-un cuvânt, vedem că sunteţi echidistant cu cacofoniile, orice culoare ar avea. Chiar şi căcănie.

• “Lucian Croitoru, premierul resemnat al României.” (consilier guvernamental, discuţie privată, 24 octombrie 2009)

Croitoraşul cel viteaz (al Fraţilor Grimm) îl dă în judecată pe Croitoraşul cel desemnat/resemnat (al Fraţilor Băsescu) pentru: a) lipsă de combativitate, b) lipsă de şanse, c) credinţa în basme şi d) folosirea fără acord a ununi nume - marcă înregistrată de secole.

• “… Noi suntem urmaşii lui Traian. Aşa este. Noi suntem urmaşii lui Traian Băsescu.” (Elena Udrea, toate televiziunile, 25 octombrie 2009)

“Joacă tare, săraca!”, a comentat Mircea Dinescu, la Realitatea TV, a doua zi. Mai corect ar fi fost “Joacă tare, bogata!”. Dar noi nu vrem să fim decât urmaşii primului şi singurului mandat băsesc, în care au renăscut: osanalele, ditirambii, laudele, elogiile, florilegiile, aplauzele, odele, linguşirile, aclamaţiile, ovaţiile, omagiile, jubilaţia, imnul, slava, preamărirea, preţuirea, apologia, cinstirea, glorificarea, augmentarea, encomiasticul. Adresate, fireşte, întâiului Băs al ţării. Lipseşte, însă, din campania pentru prezidenţiale a Taifunului Băs o strofă şoc, pe care o propunem, gratis, lui Felix Tătaru, Emil Boc şi altor pedelei de campanie, de supt pulpana a Elenei Udrea:

Pentru iubitul ţării preşedinte,

Din comunism, înot, către capitalism,

Să ţinem minte cele trei cuvinte:

Oportunism, pupincurism şi lingcurism!

• “Sunt cinci ani de când s-a inventat cuvântul preşedinte-jucător. Mi-ar place să fiu un preşedinte-antrenor” (Sorin Oprescu, Realitatea TV, 26 octombrie 2009)

Domnule doctor-primar general, candidat prezidenţial, posibil preşedinte-antrenor, vă aducem la cunoştinţă respectuos, că sunt 46 de ani de când Academia a tipărit ediţia a doua, revăzută şi adăugită, din Gramatica Limbii Române, în două volume cartonate, aflată încă în vigoare, în care conjugarea corectă a verbului rămâne “a plăcea-plăcere”, nu a “place-placere”. Candidaţi la orice, dar nu şi la funcţia de antrenor de limbă română.

• “Mie-mi plac papagalii, dar Băsescu e simpatic?!” (Realitatea TV, sondaj stradal, 26 octombrie 2009)

Din prezenţa cuvântului “dar”, înţelegem că vorbitorul face o legătură (electorală?) între papagali şi preşedinte. Noi nu găsiserăm legătura dintre pasărea respectivă şi preşedinte. Important e că omul de pe stradă, votantul, a descoperit-o.

• “Pictogramele cu imagini şocante nu le-a micşorat românilor pofta de tutun.” (Realitatea TV, 22 octombrie 2009)

Pictogramele n-a micşorat pofta de ţâgări, dar a afectat pofta crainicilor de a acorda subiectul şi predicatul.

• “În seara aceasta, la GSP, Ion Crăciunescu şi Ovidiu Ioaniţoaia va analiza toate meciurile.” (Antena 1, Steaua-Rapid 1-1, 25 octombrie 2009)

Se ştie că Ioaniţoaia şi Crăciunescu au multe vederi comune, dar nu într-atât, încât cei doi oameni de fotbal să se contopească într-un singur trup, un singur gând şi-o singură voinţă, iar comentatorii să-i creadă un singur ins, care merită un singular, nu un plural. Nici măcar de ziua Armatei Române, cu stadionul Ghencea gol, la un meci aproape nul.

Care din noi

Care din noi

Dă înapoi?

Care din tine

Nu ne mai ţine?

Care din mine

Stă, cheamă, vine?

Care străini

Caută vini?

Umbli hai-hui,

Iei şi nu pui.

Tremură şui

Cuib fără pui.

Vii câte-un pas,

Pleci. Am rămas.

Tot nu mă schimb,

Fugi fără timp.

Un anotimp

Morţii mi-i plimb.

Tulbure, eu,

Pas crustaceu.

Sine al meu,

Tu, semizeu.

............

Din puţul fără fund, dar cu telecomandă (5)

Emisiunile trece, perlele rămâne

• „Vom afla dacă Nati Meir va rămâne în arest 29 de zile sau dacă va redeveni din nou liber.” (Ovidiu Oanţă, Ştirile Pro Tv, 20 octombrie 2009) Iar! Încă o dată! Bis! Mai vrem! Dragi ziarişti, numai gramatica vă face mari. Şi liberi.

• „Cupă care va revine câştigătorului la finalul campionatului.” (TVR2, 26 septembrie 2009, la un meci de rugby, în care comentatorii au făcut grămadă limba română, cu conjugări cu tot. Or fi ascultat vechea piesă a trupei Iris „Lumină, în veci ea nu va piere, / Lumină, răzbate prin tăcere!”? Va piere? Poate Pierre Vaillant! Toate pânzele sus, băieţi! Altfel, va Pieri Vaillant.

• „Preşedintele le-a promis celor dependenţi de droguri că se poate legaliza.” (Valeriu Steriu, Realitatea TV, 26 septembrie 2009). Se va legaliza numai dacă pe listă va fi un singur drog. Şi acela foarte uşor.

• „Ni s-au pus piedici de către preşedinţie, direct, fără echivoc, prin intermediari.” (Marcu Tudor, Antena 3, 18 octombrie 2009, de pe treptele Teatrului Odeon, la lansarea candidaturii fratelui său, Corneliu Vadim Tudor, în bătălia prezidenţială). Mai dificil era dacă piedicile ar fi fost puse indirect, echivoc, dar nemijlocit.

• „Test drive-ul cu Skoda Labia a fost o experienţă de neuitat.” (la lansarea modelului auto, Hotel Rex Mamaia, 2007). Suntem siguri că Labia e de neuitat, dar ne întrebăm cum e, totuşi, Skoda Fabia.

• „A venit Geoană, cu toată garnizoana de lideri PSD.” (21 octombrie 2009, Realitatea TV). De obicei, candidaţii vin cu toată garnitura de lideri, dar Mircea Geoană, fiind fiu de general, a ales (în viziunea comentatorului) toată garnizoana.

• „A fost o reacţie a sistemului care o vedem şi azi.” (Gheorghe Flutur, Ora de foc, Realitatea TV, 14 octombrie 2009) Fluturaş, nu mai ai prepoziţii! Domnul Băse ţi le-a retezat?

• „Vreau să le mulţumesc pentru cuvintele calde care mi le-au adresat... Nu vreau să promit lucruri care nu pot să le fac.” (Mircea Geoană, Sinteza zilei, Antena 3, 19 octombrie 2009). Consecvenţa este una dintre cheile succesului care te poate duce la Cotroceni. Candidatul PSD, inspirat de cei patru ani de guvernare a lui Tăriceanu, a învins şi domnia sa acuzativul cu prepoziţie. Îi mai rămâne să-l doboare pe Traian Băsescu şi apoi poate da decret de abrogare a prepoziţiei „pe”. Care o uită mulţi politicieni.

• „Îi urăm lui Cristi Bud succes în a-şi aduce aportul la realizarea obiectivelor lui CFR 1907 Cluj.” (Iuliu Mureşan, Digi Sport, 19 octombrie 2009). Ce se întâmplă, doctore? Hai, pleonasmul „a-şi aduce aportul” se mai scuză, că s-a predat demult, în gimnaziu, şi e în gura tuturor. Dar nu se scuză acel „1907”, pronunţat accentuat. Matale nu ştii că, în 1907, Clujul era ocupat de imperiul austro-ungar? Sau banii dela Arpad Paszkany afectează grav memoria?

• „A câştigat la rulotă.” (Antena 3, 5 octombrie 2009) Dacă nu e cu noroc la ruletă, măcar la rulotă să fie.

• „Au fost achiziţionate cu 6 milioane de euro 3 trenuri care vor circula cu 200 de km/h, o viteză supersonică pentru şinele din România, care nu suportă mai mult de 120 km/h.” (Antena 3, 8 octombrie 2009) Acum înţelegem de ce merg lucrurile aşa de greu în România: pentru că, pe la noi, nici sunetul nu are viteza normală (aproape 1200 de km/h în aer). În aceste condiţii, strigătele noastre de disperare către lumea civilizată se deplasează cu viteză de Dacie veche.

• „Politica cartelului e că nu se pleacă pe banii sindicatului.” (Bogdan Hossu, B1 TV, 12 octombrie 2009) Dar politica cartelului (politica câtorva sindicate) nu conţine şi reguli de protecţie împotriva cacofoniilor cu grad mare de risc împotriva limbii române?

• „Oricât ţi-ar place sau nu ţi-ar place, Ion Iliescu a fost preşedintele acestei ţări.” Aşa e, mai ziceţi-le din acestea duşmanilor lui Ion Iliescu, domnule Geoană! Şi nu uitaţi să contestaţi, în calitate de preşedinte, dreptul conjugării a doua (ea-ere, a plăcea-plăcere) de a se revolta împotriva uzurpării la care o supune verbul „a place-placere”.

• „Nene a înscris la capătul unei combinaţii colective.” (Eurosport, 19 octombrie 2009) Şi noi, care credeam că doar Traian Băsescu centrează la guvern şi tot el plonjează pe burtă să înscrie la Cotroceni! Se vede treaba că şi fotbaliştii dela Lens au auzit de combinaţiile colective, care sunt mai eficiente decât acţiunile individuale solitare.

• „Ninge în continuare la Cavnic, în Maramureş, de ieri la 5 dupăamiaza. Drumul este blocat. În urmă cu câteva minute, a trecut pe aici o lamă.” (Rareş Cosma, Antena 3, 14 octombrie 2009). Nu ştiam că astfel de mamifere din ţări îndepărtate populează ţinuturile reci ale Maramureşului. Dar e bine de ştiut. Dacă maşinile nu pot trece prin Pasul Gutâi pe vreme de ninsoare, poate încercăm cu nişte cămile. Dacă o lamă a putut, de ce nu ar putea şi un dromader?

• „Aceşti bani vor fi decontaţi dela UE, mecanismul funcţionează şi este blocat.” (Radu Berceanu, în studioul Antenei 3, comentând moţiunea de cenzură care a dărâmat Guvernul Boc, marţi, 13 octombrie 2009). Exact! Aşa gândesc mulţi români despre guvernarea Băs-Boc în al cărei parfum s-a integrat şi dl Berceanu: mecanismul funcţionează şi este blocat! Cheia regimului marinăresc. O fi dela ziua de marţi, 13?

• „Acesta e un mic amănunt.” (Victor Ciutacu, Antena 2, 6 octombrie 2009) Vorbe grele tautologiile astea, prietene Ciutacu, chiar dacă sunt spuse Ancăi Alexandrescu, avându-l pe Cozmin Guşă pe-aproape)

• „A fost o noapte total greşită în condiţiile în care pe noi motivaţia punctelor nu a existat.” (Răzvan Lucescu, 12 octombrie 2009, Digi Sport) Nu era mai simplu ca selecţionerul să recunoscă: sârbii ne-au bătut cu 5-0 de ne-au ascultat cu urechea?

• „Pe care măsea ajunge statului aceşti bani?” (Bogdan Hossu, B1 TV, Naşul, 12 octombrie 2009). Întrucât e vorba de un buget mic, putem considera că banii sunt un singur bănuţ, iar atunci, din moment ce ei ajunge, dezacordul se poate trece cu vederea.

• „Intervenţie greşită a lui Surdu cu piciorul mai puţin îndemânatic – stângul.” (Antena 1, FC Braşov-Steaua, 27 septembrie 2009). Dacă piciorul este îndemânatic, atunci şi mâna poate da un călcâi de efect gramaticii, buzele pot avea dexteritatea vorbirii, iar comentatorul poate face vânătaie pe obraz după o cădere în fund.

• „Mircea Geoană a fost evitat de Traian Băsescu la comemorarea victimelor holocaustului care a avut loc în această seară la Palatul Cotroceni.” (Antena 3, 9 octombrie 2009). Nu gestul preşedintelui faţă de dl Geoană ne îngrijorează, ci faptul că, la Palat, a avut loc un nou holocaust, în seara de 9 octombrie 2009. Un nou punct apare pe harta holocaustului? Să fie Taifunul Băs vinovat? Cu câte victime?

• „E un lucru care s-a ajuns foarte departe, care nu-i bine, care nu-i benefică... S-a ajuns foarte departe cu gardul... ce-ar trebui să se facă ca să ajungă să se schimbe ceva?” (Gheorghe Hagi, GSP, Recursul etapei, 11 octombrie 2009). Fiind vorba despre gardul ridicat de finul Gigi Becali împotriva ultraşilor stelişti, Hagi, în calitate de naş al patronului din Ghencea, a simţit nevoia să atenueze conflictul, lansând o frază de diversiune şi o cacofonie profilactică, din care nu am înţeles nimic, dar pe care am priceput-o cu tonţii.

• „Lumea mondenă a început să forfotească.” (Oana Mareş Viziru, Antena 2, 3 septembrie 2009) Şi noi forfotim. Şi luna selenară, şi soarele solar, şi iarba gazonului, şi marginea de lizieră a crângului pădurii.

• „Stelian Tănase: „Avem cel mai mic guvern din Europa...”

Mircea Dinescu: „Da, păi pe măsura lui Boc.” (Realitatea TV, 9 octombrie 2009)

• „Nu s-a luat nicio măsură anticombaterii crizei.” (Eugen Nicolăescu, Ştirea zilei, Antena 3, 22 septembrie 2009) Bine spus! Şi corect. Din propria experienţă, fostul ministru al sănătăţii ştie că niciun guvern nu a luat măsuri împotriva crizei. Că doar asta înseamnă anticombaterea.

• „Chiar atunci, un grup de turişti tocmai părăseau cetatea Râşnov.” (Antena 3, 23 septembrie 2009) După ce că grupul părăseau, mai aflăm că tocmai chiar atunci se întâmpla plecarea!

• „Lasă-mă să văd ce pot să fac... pentru dumneavoastră.” (un bancher dela Biroul de Credite, care şi-a revenit din mers, după ce a văzut plicul cu şpaga)

• „Timpul acordat fiecărui grup parlamentar.” (Antena 3, 23 septembrie 2009) Fiecare vorbitor, plătit pentru asta, ar trebui să poarte la gât un cartonaş pe care să scrie cu litere de tipar: după cuvintele terminate în PUL nu se pun cuvinte care încep cu A, E, I. Chiar şi când este vorba despre politică.

• „Bordo – Grenobăl 1-0” (Digi Sport, 14 septembrie 2009) Accent anglo-francez fără comentarii.

• „Sigur că poate aşa se şi întâmplă.” (Mircea Badea, În gura presei, 24 septembrie 2009) De obicei foarte grijuliu cu exprimarea, până la nivel de detaliu, teleastul a ieşit puţin în decor. Probabil că certamente aşa s-a întâmplat.

• „Evident că toate aceste măsuri îi nemulţumeşte pe liderii sindicatului.” (Antena 3, 28 august 2009). Fiind vorba de educaţie, este mai mult decât limpede că, la asemenea buget auster, vorbitorul nu a avut parte de lecţia despre acordul subiectului cu predicatul.

• „Pompierii luptă cu focarele de foc la depozitul de anvelope din Pipera.” (Realitatea TV, 13 septembrie 2009). Lupta are succes numai dacă, în rezervoarele cisternelor, apa este udă.

Constantin Păunescu, bunicul meu, ar fi împlinit azi 93 de ani

În 16 octombrie 1916, se năştea la Bârca, în Dolj, cel care avea să devină tatăl tatălui meu. Învăţătorul şi artileristul din al doilea Război Mondial (pe frontul de Est, bineînţeles!) Constantin Păunescu a murit în 7 octombrie 1990, măcar în parte liniştit, pentru că şi-a văzut visul cu ochii, vis pentru care, ca liberal fanatic, a suferit condamnări de 15 ani la puşcării politice: să cadă comuniştii dela putere. Nu a mai apucat să vadă ce nouă jale "made in Romania" s-a ales din noua întoarcere a roţii istoriei din 1989 şi asta l-a făcut, poate, să plece plin de speranţe şi de iluzii că, pe aici, pe la noi, s-a terminat mizeria. Nu s-a terminat, tataie dragă, şi nu sunt semne că se va termina, nici măcar pe durata vieţii nepoţilor dumitale.
Foto: Adrian, Andrei şi Constantin Păunescu, în 1982, acasă, în Bucureşti

Iubita şi chitara

Şi nu mai pot cânta cum o făceam odată,

Chitara mi-a rămas de tot dezacordată,

Pe lume nu am rost şi nici nu pot avea,

Sub vălul unei nunţi ce nici nu mai există,

Mireasa evadată mai plânge în batistă,

Iubita mea, ai fost şi eşti chitara mea.

•

Frumoasă doamnă, tu

Eşti ca un banc de peşti,

Tot fugi din braţul meu,

Te temi să te-nrobeşti.

O nuntă e-un poncif,

În mări, sub lut, pe grif,

Năravuri mult prea caste

Mai zăngănesc pe taste.

Prin lemnul de cireş,

Sculptând, aştept să ieşi,

În turnul de arţar,

Pe braţe să te car.

Fixat în palisandru,

Steril, dar cât de tandru,

Vreau să trăim şi mâine,

Ca spicele în pâine.

Am vrut să mă închid

În nodul din molid,

Să uit, să mă scufund

Spre somnul cel profund.

Iar umărul îngust

Ţi-l văd, dar nu îl gust,

Dezordinea din corzi

E tot ce îmi acorzi.

Din lacrimi heleşteu

Am plâns cu ea şi eu,

Când barzii fără voce,

Au decretat atroce.

M-au declarat afon,

N-am nici diapazon,

Castel îţi fac şi teacă-n

Spărtura din mesteacăn.

Când te abaţi pe-aici,

Cu paşii tăi prea mici,

Te caţeri în poveşti,

Te-nduri şi îmi citeşti:

Prinţesa tot cosea

Cu sânge în vopsea

Icoane, dinadins,

Şi-un cântec ce s-a stins.

Răspunsuri la comentarii

Draga Dan Toma,
* Îţi mulţumesc pentru grijă, dar nu trebuia să postezi aceste citate din Alice Năstase, care nu e o „asta”, ci e o ziaristă de valoare. Puţin mai mult respect se cuvenea, faţă de o femeie care ştie carte mai mult decât poţi duce dumneata toată viaţa, care are studii fara numar şi care este si mamă de copii. Dacă voiam să aflu ce mai scrie sau ce mai face, îi luam revista, îi deschideam saitul sau îi dădeam telefon. Dar recunosc că nu am făcut-o de foarte multă vreme, pentru că nu îmi place să văd cum se degradează oameni si institutii la care am ţinut mult şi cu care nu mai am nimic în comun. Prefer să-mi rămână în minte aşa cum îi ştiam, nu cum sunt, de fapt, sau cum am ajuns.
* De ce să râd la aceste cuvinte ale ei? Ce ar fi atat de amuzant?: "De ce putem iubi un barbat insurat (...)in ce tabara ma aflu acum? Si mi-am raspuns, dupa multe zile de gand si rasgand: in aceeasi tabara dintotdeauna. Acolo unde dragostea isi afirma drepturile mai presus de incorsetari sau conventii. Da, m-am indragostit de un barbat casatorit, dar nu ma simt ca si cum as fi gresit… Nu am gresit, pentru ca el avea inima libera"
" voi avea inca un copil(...) nu a fost o decizie, asa s-a intamplat, si m-ar fi costat prea mult sa ucid o minune, nu mi-as fi iertat-o toata viata. Dar stiu ca m-am gandit cum va fi, o zi si o noapte intruna m-am gandit, apoi i-am spus iubitului meu ca, daca vrea, n-am sa spun niciodata nimic, ca eu voi ramane cu o poveste inventata, ca voi declara lumii ca, atunci cand am fost la Disneyland am cunoscut pe cineva si am avut o aventura, si ca voi avea un copil al meu, si doar al meu".

Comentarii literare şi morale:
- Unele femei, oricât ar fi deştepte sau de talentate (sau poate tocmai de aceea), cred că îşi pot permite orice artificiu pseudologic în text, doar pentru că scriu bine. Dar, la nivel primar, este cel puţin amuzant principiul unor feminine care gândesc aşa: individa care trece pe strada iubitului meu, cu care delatfel nici nu sunt căsătorită, este o curvă ordinară+cocotă+jartea care vrea sa il traga in mocirla ei, pe când eu, dacă îi iau bărbatul alteia cu ademeniri ieftine, ambalate scump, dacă îi sparg căsnicia cu tot cu copil mic în ea, nu greşesc, fiindcă aschuuult de innnimă, nu de convvvenţii. Câte curci s-au putut abţine din râs la perla asta în stare agravantă?
- Unele femei, oricât de mult ar pretinde că sunt oneste, morale, moraliste, purrrre, analiste, deontoloage, sunt gata să îşi justifice, prin aburi lexicali si prin vapori de stilistica, orice minciună, orice imoralitate, orice uzurpare, orice slabiciune, doar ca să le dea cu plus la imagine. Ca din imagine se traieste in presa si in carti. Dar până şi cele mai bune prietene sau fane ale acestor guru-glossy se strâmbă in secret şi râd mut, când li se servesc astfel de demonstraţii iraţionale.
- Ideea cu aventura, născocită salvator (izbăvitor) în Disneyland, pare o glumă ingurgitabilă numai de cei care adoră programele cu Woody şi Porky-Pork. Ştii de ce? Pentru că eu, naiv, îmi imaginam că în Disneyland poţi da nas în nas cu Donald, cu Scooby Doo, maximum cu Speedygonzeles. Dar nu şi că te poate crede cineva că, după întâlnirea din lumea de vis cu aceste personaje, faci şi copii. Dar, după cum ştim cu toţii din literatura si filmografia de specialitate, Alice poate face orice în lumea minunilor, care îi aparţine. Ştii cântecul: „E-o lume minunată, în care veţi găsi / Numai cooopiii!”. Daca lucrurile ar sta asa, ar fi un tratament foarte ieftin pentru milioanele de femei care nu pot rămâne însărcinate şi care dau mii, zeci de mii sau sute de mii de dolari, fac orice, calca legea, fura din maternitati, ucid, otravesc, blesteama, numai ca să aibă prunci. Pai de ce toate astea, cand, cu doar 20-50 de dolari (taxa de intrare în parcul de distracţii) iată cum s-ar putea rezolva problema, cât ai zice „ah!”. Si ai o paleta larga de optiuni, ca eroi de desene animate sunt cata frunza, cata iarba, la toate dimensiunile, dupa gust, cat sulita lui Ivanhoe sau cat maciuca lui Rahan.
- Ce bărbat eşti tu, Dane Toma, dacă stai cu nasul în saiturile de sub fustele viitoarelor mame?

Draga Octavian Stăncioiu,
Mă onorează ceea ce spuneţi şi abia aştept să particip la un asemenea meci al Fortunei Covaci, deschis cu „Doamne, ocroteşte-i pe români!”.

Draga Anonimule,
Mă voi gândi serios la propunerea dumitale („Poate inaugurezi Serbarile de la Covaci, la concurenta cu orgiile de la Tebea, unde amfitrion e nimeni altul decat P...u'”), dar trebuie mai întâi să pricep esenţa orgiilor, să deprind arta de a fi amfitrion şi să manevrez abil legile concurenţei. Dacă mi-ar spune cineva că serbările dela Covaci ar avea (prin absurd) puterea celor dela Ţebea, m-aş grăbi să mă apuc de treabă. Şi poate i-aş cere o consultanţă specialistului P…u, că tot îl întâlnesc atât de des.

Din puţul cu telecomandă, altă găleată cu nestemate

Emisiunile TRECE, perlele RĂMÂNE

• „Explică-mi, Radu Tudor, de ce e criză politică dacă pică guvernul?” (Dana Grecu, Antena 3, 10 septembrie 2009)

- Întrebarea poate avea o scuză, dar şi aceea forţată, numai dacă a fost retorică. Dar atunci de ce a fost ales nevinovatul Radu Tudor ca martor şi oracol la această nebuloasă a nedumeririlor fără de prihană?

• „Ce vă propune Boc şi ai lui n-o să se respecte.”

• „A fost un dialog ad-hoc pregătit, aşa...” (Dana Grecu, Antena 3, 10 septembrie 2009, către Mona Pivniceru, despre participarea neaşteptată a lui Traian Băsescu la şedinţa CS al Magistraturii)

- Dacă tot n-o să se respecte, ce mai contează că Boc şi ai lui propune? Ne mai putem lega, pe cale de consecinţă, de un oarecare dezacord între subiect şi predicat, care nici măcar nu se pedepseşte conform codului penal?

- Sunt mai bune dialogurile pregătite ad-hoc, pentru că dialogurile prefabricate spontan nu aduc nici audienţă, nici voturi.

• „N-am mai simţit aşa ceva, la o asemenea dimensiune.”(Andreea Creţulescu, Realitatea TV, 14 septembrie 2009, cu Adrian Păunescu în studio).

- Curajoasă mărturie, în direct, de bună voie şi nesiluită de nimeni, trebuie să recunoaştem! Ne-au trecut toate sudorile.

• „Suporterii dinamovişti sunt înflăcăraţi, dar le trec.” (Cristi Borcea, GSP, 10 septembrie 2009).

- Nelămuriri: le trec bastoanele peste cefe sau îi trece transpiraţia rece, să nu rămână iarăşi sub linia punctată care duce tot în afara Liga Campionilor?

• „Sunt greu de abţinut autorizaţiile pentru artificii.”

• „Acum fix 20 de ani, se trăgeau cu gloanţe adevărate.” (Dan Diaconescu direct, OTV, 16 septembrie 2009)

- Cel mai greu e de abţinut otevizarea naţională, strop cu strop, prin truda lui DDD. Dar să nu fim răi şi invidioşi. Munceşte omul pe brânci, noapte de noapte, pentru câteva milioane de euro pe an!

- Dacă era fix acum 20 de ani, înseamnă că, pe 16 septembrie 1989, ar fi început revoluţia, de care noi n-am aflat decât pe 16 decembrie 1989. Dar Dan ştie mai bine. Aşteptăm un serial de 7300 de episoade zilnice a câte 5-7 ore despre asta. Îl poate lua, ca invitat permanent, pe generalul Dan Voinea, în locul lui Luis Lazarus.

• „Dacă tata s-ar trezi şi ar auzi-o pe Maria Ciobanu, ar muri din nou la loc.”

• „Singurul lucru care l-am luat din casa lu’ tata a fost 7 icoane şi 2 tablouri. După aia am luat un Grigorescu şi un Luchian.” (Dragoş Dolănescu, Antena 1, 15 septembrie 2009)

- E bine că fiul îndoliat a plesnit pleonasmul exact pe 15 septembrie. Ne-a adus aminte că e ziua în care reîncepe încă o dată şcoala şi copiii se duc din nou iarăşi în clase. La noi. Nu ştim dacă şi-n Costa Rica.

- Aşteptăm alte 123 de emisiuni, în care fiul de peste mări şi ţări să completeze singurul lucru luat din casa lu’ tata lui, lucru care, din start, se pare că compus din 7+2 obiecte de patrimoniu, plus ce o fi uitat, în direct. Asta dacă nu cumva acel singur lucru este un tabel.

• „Membrii partidului îşi urmează liderul, Vladimir Putin, şi în aceste mici detalii: poartă ceasul la mâna dreaptă.” (Biz bazar, cu Moise Guran, Antena 3, 16 septembrie 2009)

- Bine că nu-l urmează şi în detaliile enorme. Am cădea din nou la estul cortinei de fier.

• „Un caz incredibil din lumea mondenă.” (Mădălin Ionescu, Antena 1, Acces direct, 17 septembrie 2009)

- Dacă am fi răutăcioşi, am spune că nu putem avea pretenţii de limbă corectă dela această emisiune, căreia un coleg frenetic dela Antenă i-a făcut un promo memorabil: „Urmează o ediţie incendiară la Acces dinrect!”. Dar noi suntem buni şi precizăm doar că monden vine direct dela lume.

• „Lumea s-au temut un pic de videoclipul nostru.” (Trupa Zob, Antena 1, 17 septembrie 2009)

- Nu merge, nu se face, e greşit, e eronat, e defectuos, e negramatical, e fals, e câh! Chiar dacă lumea e compusă din mai mulţi oameni, substantivul rămâne la singular. Cu care se acordează verbul. Mai greu decât chitara.

• „A părut că parcă...” (Mihai Gâdea, Antena 3, 10 septembrie 2009)

- La care invitatul, Crin Antonescu, s-a uitat la realizator, încercând să spună că, după „a părut”, ar fi mers orice altă rimă, în afară de „parcă”: barcă, marcă, arcă, libarcă... mai încearcă.

• „Pe drumul E 60, în judeţul Mureş, un autoturism a intrat pe contrasens şi i-a lovit din plin...” (Antena 3, ştiri, 18 septembrie 2009)

- Propunem un schimb echitabil între formulele „din plin” şi „în plin”. Altfel, o să avem parte în continuare de gafe din plin, pentru că teleaştii ne lovesc cu ele în plin.

• „Iar vor apare scurgeri de informaţii (în campania electorală).” (Stelian Tănase, 18 septembrie 2009, Realitatea TV)

- Nu ne interesează ce scurgeri detectează realizatorul-scriitor-moderator-analist-istoric-deontolog gramatical, ci faptul că ele vor apărea (conjugarea a doua, „ea”), nu vor apare (pseudoconjugarea a treia, „e”). Şi ne mai deranjează că poetul Mircea Dinescu, martor tăcut, nu a sancţionat nici abatarea, nici scurgerea.

• „Djokici a irosit o nouă ratare monumentală în minutul 13!” (Horia Ivanovici, Digi Sport, Fanatik Show, Astra Ploieşti-Unirea Alba Iulia, 18 septembrie 2009)

- Asta numai pentru că faza a fost într-un minut cu ghinion, de care nu a scăpat nici realizatorul. Cum ar fi fost să se fructifice ratarea?

• „Sunt ani în urmă de atunci.” (Silviu Ghering, Digi Sport, Fanatik Show, 18 septembrie 2009)

- Trece timpul şi trec şi contorsionările limbii române, prietene Ghering! Emisiunile trec, perlele rămân!

• „Un tren încărcat cu tot felul de derivaţi, benzină, motorină şi aşa mai departe încă nu a explodat nimic la Cluj.” (Mihai Gâdea, Antena 3, 21 septembrie 2009)

- Uneori, sinteza zilei începe clar şi se termină confuz, alteori începe ambiguu şi se termină limpede. Noroc că există şi mâine o ediţie, izbăvitoare. Esenţial este că nu a explodat încă nimic. Dacă am priceput esenţialul, ce ne mai trebuie, ce ne mai luăm de oameni?

• „Se aude şi fanii maghiari.” (Pro TV, Liverpool-Debrecen 1-0, 16 septembrie 2009)

- Probabil că era unul singur, care ţipa cât zece. C-aşa-ai maghiarul.

• „Românii? Sunt pâinea lui Dumnezeu cu oaspeţii. Au fost mereu nişte oameni foarte primitivi!” (mărturii radiofonice de turist din ţara tuturor posibilităţilor)

- Şi iată cum începe osmoza dintre omul primitiv şi omul primitor.