Minciuni, prostie si ticalosie in chestiunea Imnului Rapidului

Cata agitatie, in problema Imnului Rapidului, pornita de la nimic. De fapt, pornita de la faptul ca am raspuns la telefon, ca un naiv, acum cateva saptamani, cuiva de la o publicatie sportiva si, din cate imi amintesc, la intrebarea referitoare la Imnul Rapidului, cred ca i-am spus ca nu a existat inca nicio discutie cu nimeni din partea noii conduceri a clubului, dar ca, asa cum e normal, problema trebuie si ea reglementata, ca nu ne-a contactat nimeni si asteptam sa vedem ce va fi.

Nici vorba de vreo actiune a noastra legata de interdictii, procese, bani (100.000 de euro !?) si altele asemenea. Ii invit pe cel care a publicat textul initial pe tema asta si pe urmatorii care au preluat si au scris sau au comentat subiectul sa arate declaratia mea, inregistrarea cu discutia telefonica in care as fi afirmat asa ceva. Aici este vorba ori despre prostie, ori despre ticalosie, dar cred ca este vorba despre amandoua.

Ce ma uluieste este ca se discuta aprins si apasat despre mine, despre poezie, despre tata pe care l-as face sa se rasuceasca in mormant, despre sume, pretentii, justitie, amenintari etc, mi se trimit mesaje, unele foarte dure, se fac referiri si trimiteri la mama, la tata (sa le fie odihna usoara si memoria frumoasa!), vin catre mine semne chiar de la cunoscuti agitati din tara si strainatate, dar se pierde pe drum esentialul: nu ma intreaba nimeni daca e adevarat ce s-a publicat, daca intr-adevar am spus ce mi s-a pus in gura.

Va spun eu acum: totul este o exagerare, o rastalmacire, sunt cuvinte amestecate si scoase in zilele astea, in care presa sportiva nu prea are ce sa scrie, pentru ca nu sunt evenimente sportive.

La noi e posibil sa fii acuzat, anchetat, judecat, condamnat si executat, pentru ca abia apoi sa se constate ca nu ai legatura cu ceea ce ti s-a pus in gura, in carca, in biografie.

Andrei Paunescu, 29 decembrie 2013