Noi ne-am iubit întâi prin poezie,
Când trupul nu-ndrăznea să vrea să ştie
Decât un titlu de poem sau rege,
Ce te va-ncorona, ca să te lege.
Am coborât real în lutul cărnii,
Iar mintea sub anchetă de drogări ni-i,
De-atâta respirare împreună,
Am inventat pământuri fără lună.
Şi, după noi, sfârşită, era noastră,
Din turnul galileic, pe fereastră,
S-a aruncat pe firul prea afon,
Să rupă despărţiri la telefon.
