Campioanele politizării fotbalului

Sport: Criogenie pe caniculă

           • Să zicem că am fost congelaţi în 1980 sau în 1990 şi puşi la păstrare, ca să nu vedem aberaţiile ce aveau să se întâmple la început de mileniu trei fotbalistic în România. Şi să mai zicem că, prin mai 2012, am fost decongelaţi şi ne-am uitat pe clasamentele diviziei A. Nu e ceva ciudat? Ba da! Totul! Şoc maxim!

Locul 1, campioană: CFR 1907 Cluj. Ce e cu ăştia aici? Aha, sunt băieţii lui Arpad Paszkany, care îşi pun ostentativ în numele echipei anul 1907, când Clujul era sub ocupaţia Budapestei. Sunt aceeaşi trupă care, în regimul Băsescu-Boc, s-a cocoţat cu obrăznicie din diviziile inferioare până pe monumentul idolilor noştri, de unde a început să îşi dea aere de lider infailibil. Sigur că da, din moment ce Traian Băsescu a intervenit public, încă din primul său an de mandat, în favoarea unui „oarecare cetăţean Paszkany”, care i-a dat un email şi l-a rugat să îl ajute în afaceri. La câte emailuri a mai răspuns, cu pile, preşedintele, de atunci?

Locul 2: FC Vaslui. Păi nu cumva am încurcat paginile şi am ajuns la Divizia C? Nu, deloc! Arbitrul investitor Adrian Porumboiu nu s-a lăsat până nu a dus echipa de a treia ligă în Liga Campionilor.

Locul 3: Steaua Bucureşti. Ce s-a întâmplat cu fosta câştigătoare a Cupei Campionilor? Aha, deci Steaua nu mai este echipa Armatei, ci a lui Gigi Becali, care schimbă mai des antrenorii, decât se schimbă laptele în iaurt, pus pe sobă.

Locul 4: Rapid Bucureşti. Decât în divizia B, ca în vremurile de prigoană când giuleştenii erau umiliţi de Scroniceşti şi de Progresul, mai bine imediat sub podiumul primei ligi.

Locul 5: Dinamo Bucureşti. Se răsucesc în mormânt generalii sovietici care ne-au pus să importăm acest format de echipă miliţienească şi care văd că au ajuns în spatele prăpădiţilor feroviari din Giuleşti şi a inamicului stelist din Ghencea. Totuşi, întrucât ce-i rău nu piere, „miliţiştii” speră în răzbunare şi în restauraţie, cât timp există stele pe umeri şi controlul Internelor asupra oamenilor de afaceri.

Locul 6: Oţelul Galaţi. N-ar fi nimic ciudat la această clasare, dacă nu am afla, stupefiaţi, că oţelarii sunt dezamăgiţi de locul 6 pentru că în 2011 au fost campioni (cum?, se poate aşa ceva?) şi s-au dus în Liga Campionilor ca să se plimbe, nu ca să ia puncte.

Locul 7: Universitatea Cluj. Nimic anormal la locul 7 pentru „şepcile roşii”, decât că e scandalos cum o făcătură (ne)sportivă clujeană pe calapod politic (CFR) umileşte o mare tradiţie („U”).

Locul 8: Pandurii Târgu Jiu. Pandurii în „A”, în prima parte a clasamentului, după decenii de făcut bătături pe miriştile diviziei secunde? Minunile sunt posibile, când se implică liderii sindicali cu ambâţ personal şi buget subvenţionat.

Locul 9: FC Braşov. Ca întotdeauna, Braşovul nu a reuşit, din păcate, să sară peste ştecheta mediocrităţii, nici în epoca muncitorească a industriei grele, nici în era şomajului şi a dezmembrării fabricilor sale de vârf.

Locul 10: Concordia Chiajna. Ha ha ha! Ce glumă bună, bună de pus la rubricile „Farse”, „Întâmplări adevărate” sau „Se întâmplă în România”. Cu Laurenţiu Reghecampf la cârma echipei şi cu Ana-Maria Prodan-Reghecampf la cârma lui Reghe, totul se poate.

Locul 11: Ceahlăul Piatra Neamţ. Cum e posibil ca o echipă abonată la liga a doua timp de decenii, să stea ca râia în liga întâi? Pinalti Gheorghe Ştefan, primarul băs-bochist face totul posibil!

Locul 12: Astra Ploieşti. Treacă de la noi această bizarerie. Suntem în epoca banului, iar banul face uneori minuni în sport.

Locul 13: Gaz Metan Mediaş. Cum? De ce? Am inhalat ceva toxic şi nu am prins momentul în care acest pitic de B s-a strecurat în A, pe căi necunoscute? Totuşi, nimic ciudat în ascensiunea Gazului sub Băsescu.

Locul 14: Petrolul Ploieşti. Mare jenă trebuie să simtă fanii şi echipa când văd cum o multiplă campioană stă mai rău ca o concitadină de ocazie.

Locul 15: FCM Târgu Mureş. Nu e asta echipa lui Boloni şi Hajnal, care se bătea pentru podium altădată? Ba da, dar acum trebuie să facă o baie de matineu şi mai vedem apoi.

Locul 16: Voinţa Sibiu. Prima constatare e că Sibiul are, iată, o echipă de A, iar asta nu e „Şoimii” de altădată. Următoarea constatare e că Sibiul tocmai s-a întors în B.

Locul 17: Sportul Studenţesc. Prin anii ‘70, echipa favorită a lui Nicu Ceauşescu, în care jucau Mircea Sandu şi alţi lideri de azi ai federaţiei, scăpa de retrogradare prin mărirea ad-hoc a numărului de echipe, de la 16 la 18. Azi, şeful FRF, Mircea Sandu, nu poate face decât ca echipa fără suporteri, numită şi Mortul Studenţesc, să mai vină din când în când prin prima ligă, să nu uite cum era când se bătea pentru campionat şi îl avea în frunte pe Hagi.

Locul 18: Dacia Mioveni. Lumea argeşeană e cu fundul în sus. Multipla campioană FC Argeş Piteşti nu mai e în prima divizie, dar Mioveniul s-a râzgâiat cât a putut pe-aici.

• Am pierdut ceva pe drum? Parcă da. Unde e Craiova? Ne uităm la clasamentele Diviziilor B, C şi D şi tot n-o găsim. Înseamnă că duşmanii celei mai frumoase echipe civile româneşti au reuşit, finalmente, s-o desfiinţeze, s-o dezafilieze, s-o tranşeze, după decenii de încercări. Dar unde sunt UT Arad, Poli Timişoara, Farul Constanţa, Poli Iaşi, FC Baia Mare, Corvinul Hunedoara, FC Bihor, FC Bacău, Chimia Rm. Vâlcea, Gloria Buzău, CS Târgovişte etc? Sunt scufundate în mediocritate, pline de noroaiele diviziilor inferioare, pentru că trăim vremuri de absurd sportiv absolut, în care campion este arogantul anti-mitică Paszkany al subteranelor tulburi ale economiei româneşti din era Băs-Boc. Sperăm, totuşi, că, odată cu ieşirea din scenă a lui Traian Băsescu şi cu retragerea lui Emil Boc de la Guvern la primăria Clujului, unde fondurile şi facilităţile sunt mai greu de şmecherit, obrăznicia CFR-istă să îşi fi tras ultima suflare.

Andrei Păunescu

Ce am cu Dinamo

Răspuns unui comentator anonim, probabil dinamovist

Cu Dinamo am ce am de când eram mic şi adolescent şi vedeam cu amărăciune cum echipele civile, de pildă Craiova, pe care o iubesc, nu puteau face nimic împotriva abuzurilor echipei Securităţii, care manevra arbitri, transferuri, oficiali, la fel cum făceau şi Steaua (echipa Armatei şi favorita lui Nicolae Ceauşescu), Victoria (echipa Miliţiei bucureştene), Sportul Studenţesc (favorita lui Nicu Ceauşescu), FC Olt Scorniceşti (echipa din localitatea natală a fostului preşedinte), Flacăra Moreni (echipa unui oraş drag anumitor securişti de vârf, printre care Tudor Postelnicu).

Am antipatizat, ani şi ani, aproape la fel de mult şi pe Steaua, dar, de când a devenit o echipă privată, nu mai am sentimentul luptei inegale dintre ministerele militare şi formaţiile civile. Înţelegi acum?

În plus, Dinamo este un brand specific lagărului comunist, totalitar, care nu are corespondent în restul lumii civilizate. Au existat şi exista numai Dinamo Moscova, Berlin, Tbilisi, Kiev, Zagreb, Minsk, Bucureşti, Bacău, Piteşti. Nici urmă de Dinamo la Munchen, Londra, Paris, Roma, locuri unde eventualele echipe ale poliţiştilor joacă la amatori, în diviyiile inferioare. Aşa că diferenţa între Dinamo şi Adrian Păunescu este că unii sunt obligatorii, ca orice minister de interne, iar poetul este facultativ, unii sunt o anomalie a sportului în democraţie, pe când A.P. poate fi iubit sau urât la liber. Asta e.

M-ai auzit spunând ceva de Timişoara, Iaşi, Piteşti, Braşov, Arad, “U” Cluj, Constanţa, Galaţi sau alte echipe nedepartamentale? ? M-ai auzit urând ghinion dinamoviştilor în meciurile internaţionale? Nu, nu, nu!

Sper că m-ai înţeles şi mai sper că va veni ziua când vor dispărea cluburile structurilor pe care nu le poate controla nimeni, pentru că ele sunt controlorii societăţii.

P.S. Elegant ar fi să semnezi, odată ce intri şi scrii liber în casa unui om cu identitate la vedere.

Notă: imagine preluată de pe Google