Fotbalul şi cultura generală

Nu tot ce este legat de fotbal înseamnă incultură şi ignoranţă. Până acum 20 de ani, devenise un obicei ca numele echipelor (mai ales) de fotbal să ne fixeze în minte, fără să vrem, harta hidrografică, montană, industrială, agricolă, feroviară, militară, universitară, culturală, istorică a României, ca într-o sinteză eficientă pentru cultura generală a celor mulţi care nu se omoară cu datul pe la şcoală. Acum, tendinţa este ca echipele să poarte nume aşa-zis moderne, mult mai mult legate de prezentul comercial efemer al patronilor, decât de eternitatea geografiei şi istoriei noastre. Sunt situaţii în care patronii aleg nume proaste, când ar avea atâtea variante bune, dar sunt şi situaţii când, orice ar face, tot dau în caraghioslâc. Ce să faci, ce nume să pui, dacă echipa ta este din Traian, Ovidiu, Kogălniceanu, Valea Ciorii sau Mitoc? Şi numele vechi, şi numele noi sunt, însă, parte din vitrina fotbalului românesc, care arată când ca un piedestal glorios, când ca o ştampilă a falimentului, când ca o listă de preselecţie pentru un mare festival de umor mai mult sau mai puţin involuntar, când ca un atlas util, care conţine date reprezentative despre România, cea „tristă, plină de humor”. Între nobleţe şi ridicol, între util şi absurd, sportul românesc trăieşte un continuu botez, plin de imaginaţie.

Reţeaua hidrografică

Dacă un nume ca Dunărea Galaţi era şi este aproape o tautologie, pentru că şi analfabeţii aud, cumva, de fluviul naţional, altfel stau lucrurile cu alte cursuri de apă. Fără să se uite prin plictisitoarele cărţi de geografie, suporterii iute chiulangii din sălile de clasă către mai palpitantele stadioane sau maidane ştiu măcar, parcurgând rezultatele vechi sau noi din campionat, pe unde trec Mureşul (Mureşul Deva, Mureşul Tg. Mureş, Mureşul Gâmbaş), Oltul (Oltul Slatina, Oltul Sfântu Gheorghe), Someşul (Someşul Satu Mare, Someş Gaz Beclean), Jiul (Jiul Petroşani, Jiul Rovinari), Lotrul (Lotrul Brezoi), Siretul (Siretul Paşcani, Siretul Prăjeşti), Prutul (Prutul Rădăuţi), Argeşul (F.C. Argeş Piteşti, Argeşul Mihăileşti, Argeşul Grădinari), Arieşul (Arieşul Turda), Timişul (Albina), Olteţul (Osica), Ozana (Timişeşti), Bistriţa (Broşteni), Bistriţa Aurie (Cârlibaba), Neajlovul (Iepureşti), Topologul (Nicolae Bălcescu), Deznăţuiul (Giurgiţa). Toate se varsă, finalmente, în aceeaşi Dunăre, mai în amonte sau mai în aval de Giurgiu, Turnu Măgurele, Islaz, Giurgeni, Gighera, Bistreţ şi Calafat, localităţi ale altor echipe cu numele Dunărea, mai modeste în performanţe decât gălăţenii. Îngrijorător este că nicio veste fotbalistică nu ne vine dinspre cursurile de apă dâmboviţene Bezdean şi Bizdidel, meleaguri unde se pare că fotbalul este lăsat pe pista uitării. Sonoritatea hidrografică finală cea mai frumoasă este, firesc, Delta Tulcea, echipă care nu a reuşit niciodată să iasă din mizeria diviziilor inferioare, fiind blocată de aluviunile provinciale care se depun în clasament.

Reţeaua montană

Ce s-ar fi făcut cei ce nu iubesc orele de geografie, hărţile şi atlasurile, dacă nu ar fi fost bombardaţi cu nume precum Ceahlăul Piatra Neamţ, Rarăul Câmpulung Moldovenesc, Parângul Sadu, Retezatul Haţeg (nume care poate crea confuzii cu obiceiul, abolit, al decapitării greşiţilor), Măgura Târgu Ocna, Măgura Pui, FC Movila şi atotcuprinzătorul nume Carpaţi Sinaia sau Carpaţi Nehoiu?

Reţeaua Provincie-Regiune-Judeţ-Grotă

Dacă există dubii în legătură cu poziţionarea pe hartă a anumitor localităţi sau incertitudini cu privire la ce oraşe se află în anumite judeţe, regiuni şi provincii istorice, sar în ajutor nume ca Bihorul Beiuş, Muscelul Câmpulung, Marmaţia Sighetu Marmaţiei, Bărăganul Ciulniţa, Peştera Dobrogei Peştera, Moldova Drăguşeni, Ardealul Cluj, Muntenia Prahova şi Bucovina, care este numele câtorva echipe, printre care cele din Suceava, Calafindeşti şi Şerbăuţi.

Reţeaua industrială

Fie că mai există sau nu, fie că este reprezentată de nume din vremea socialismului care a învins până a falimentat sau din vremea capitalismului care a falimentat înainte de a învinge, industria românească rămâne în memorie măcar prin echipele sportive care au reprezentat-o:

- Petrol şi Gaze: Petrolul Ploieşti, Potcoava, Brăila, Târgovişte, Berca, Moineşti, Teleajen, Videle, Roata, Ţicleni, Oil Terminal Constanţa, Petrom Chimia Craiova, Astra Ploieşti, RAFO Oneşti, Midia Năvodari, Petrolistul Kaproni Boldeşti; Gaz Metan Mediaş, Craiova, Podari, Târgu Mureş;

- Minerit: Minerul Lupeni, Paroşeni, Anina, Certej, Motru, Mătăsari, Mehedinţi Valea Copcii, Dognecea, Uricani; Aurul Brad, Minaur Baia Mare;

- Energetică: Energia Rovinari, Energetica Tismana, Ştiinţa Turceni;

- Siderurgie, Metalurgie: Oţelul Galaţi, Târgovişte, Ştei; Aluminiul Slatina (devenită ALRO), Laminorul Roman, Nădrag; Metalurgistul Cugir, Sadu, UCM Reşiţa (Combinatul Metalurgic), Metalul Bucureşti, Aiud, Bocşa, Oţelu Roşu, Plopeni şi, mai ales, tare ca fierul, viril ca oţelul - Metalul Băicoi!

- Chimie: Chimia Râmnicu Vâlcea, Brazi, Oltchim Râmnicu Vâlcea; Chimica Târnăveni, Găeşti, Soda Ocna Mureş, Nitramonia Făgăraş;

- Materiale de construcţii, proiectări şi construcţii: Cimentul Medgidia, Fieni, Bicaz; Industria Sârmei Câmpia Turzii; Marmosim Simeria, Marmura Deleni, ICSIM Bucureşti, ISPH şi ISPE Bucureşti, Granitul Babadag;

- Maşini, avioane, utilaje, agregate, piese de schimb, cauciuc: Dacia Piteşti şi Mioveni, ARO Câmpulung, Electroputere Craiova, Rulmentul Braşov, Bârlad, Alexandria; Tractorul Braşov, Steagul Roşu Braşov, Autobuzul Bucureşti (devenită Rocar), Aerostar Bacău, Vagonul Arad, Petrotub Roman, Aversa Bucureşti (pompe), Precizia Săcele, Mecanică Fină Bucureşti, Danubiana Bucureşti;

- Transporturi maritime: Farul Constanţa şi Tuzla, Portul Constanţa, Ecluza Agigea;

- Automatizări, Electrotehnică şi Electronică: Automatica Bucureşti, Electronica Bucureşti, Flacăra Automecanica Moreni, Arctic Găeşti;

- Industrie uşoară şi prelucrătoare: Relonul Săvineşti, UT Arad (Uzinele Textile), Viscofil Bucureşti şi Popeşti-Leordeni, Mobila Satu Mare, Lacul Ursu Mobila Sovata şi un nume atât de catifelat, Vâscoza Bucureşti.

Reţeaua Agricolă, Silvicolă, Piscicolă, Pomicolă, Viticolă şi nu numai

Cu un asemenea pământ roditor, România nu putea să nu aibă o mulţime de echipe cu numele Recolta, chiar dacă, adesea, roadele erau şi sunt mai mult pe hârtie decât în depozite, silozuri şi hambare, la Tufeşti, Urzica, Bărcăneşti, Suhaia, Stoicăneşti, Urzicuţa, Alma, Boian, Fântânele. Apropo de Recolta Fântânele, un jucător al acestei formaţii a bătut crunt arbitrul în meciul cu cei dela Ştiinţa Mitoc dela începutul anului 2010, demonstrând că lupta de clasă continuă în România, în cazul de faţă între ţăranii din Fântânele şi intelectualii, oamenii de ştiinţă din Mitoc. Dar agricultura nu se rezumă la recolte. Există AS Spic de Grâu Bucureşti, Spicul Mocira, Colilia, Şeica Mare, Agrostar Bârca, Pomicola Pogana, Pomicultorul Cândeşti şi Avicola Crevedia.

Unde să se refugieze românii, în clipe de restrişte, dacă nu în păduri sau în tribune la Foresta Fălticeni sau Mălini, Forestierul Frumosu, Moldo Forest Moldova Nouă, Bradul Caşin şi Putna, Stejarul Vlădeşti şi Cajvana, Arinul Dorna Arini, Silvania Şimleu Silvaniei, Bujorii Târgu Bujor? Dacă în pădure nu găsesc înţelegere, se pot refugia într-un pahar cu alcool, la Viticola Feteşti sau Dumitra, Vincon Vrancea sau măcar în spuma berii dela Fulgerul Bragadiru.

Şi, pentru că tot vorbirăm de codru (frate cu românul, desigur), tradiţiile cinegetice şi pescăreşti trăiesc o nouă viaţă la Vânătorul Dorna Candrenilor şi la Pescarul Ghindăreşti.

Agricultura nu se mai poate face, azi, doar cu sapa şi palma, aşa că e nevoie de Tractorul Ighiş, Horia şi Viziru, de Mecanizatorul Şimian, Urdeşti, Bilciureşti. Existenţa noastră cea de toate zilele nu e de conceput fără Abatorul Bucureşti sau Slobozia. Toate, însă, trebuie să fie cu ochii spre Capitală, acolo unde răsare soarele, la Agronomia Bucureşti.

Reţeaua de animale sălbatice semnificative

Frate cu codrul, românul are ca soră însăşi fauna patriei. Astfel se explică nume ca Vulturii Fărcăşeşti şi Lugoj, Şoimii Sibiu, Ciumbrud, Chiraleş şi Topolog, Pescăruşul Sarichioi, FC Pelicanul, Albatros Bucureşti şi Zimbrul Siret.

Reţeaua universitară şi şcolară

După câte echipe se laudă cu propriul nume că reprezintă învăţământul românesc, e ciudat că unii jucători abia silabisesc şi rup pixul când dau autografe, fie ei dela Universitatea Craiova sau Cluj, Politehnica Timişoara, Iaşi sau Galaţi, Sportul Studenţesc Bucureşti, FC Şcolar Reşiţa, Club Sportiv Şcolar Blaj, Atletic Club Universitatea Vasile Goldiş Arad, Universitatea Constantin Brâncuşi Târgu Jiu. Corifei ai educaţiei sunt şi la mulţimea de echipe cu numele de Ştiinţa: Craiova, Timişoara, Bacău, Baia Mare, Corabia, Turburea, Ceplea, Godineşti, Ghiroda, Calopăr şi la ultima, dar nu cea de pe urmă, oximoronica formaţie Ştiinţa Mitoc!

Reţeaua de localităţi istorice, culturale, turistice

Mereu iubitori de simboluri, de heralzi care să le umple conştiinţele şi să dea o motivaţie zilei de mâine, suporterii români nu au de ce să se plângă: dacă nu deschid cartea de istorie sau de geografie, dau năvală peste ei echipele din campionatele de fotbal de toate nivelurile, unde evoluează, într-un spirit pur românesc, trupe din oraşe cu o rezonanţă legendară, cu o geografie aparte sau cu nume care impun respect: Unirea Alba Iulia şi Focşani, Cetate Suceava, Deva şi Târgu Neamţ, Dacia Orăştie, Chindia Târgovişte, Bradul Putna, Corvinul Hunedoara, Callatis Mangalia, Tropaeum Adamclisi, Pandurii Târgu Jiu, peste toate plutind visul de aur dela FC 1 Decembrie (fost 30 decembrie până în 1989), după ce FC Aurora 23 August a pierdut statutul de localitate cu nume de zi naţională.

Patriotismul fără frontiere se simte pe deplin când rostim nume ca Dacia Brăila şi Aţel, FC Naţional Bucureşti, Naţional Sebiş, Naţional Somova, Tricolorul Breaza şi Tricolorul Alparea.

Reţeaua feroviară

Pe urma celor dela Rapid Bucureşti, Piatra Olt, Arad, Feteşti şi Izvoarele, vin tare din urmă cei dela alte regionale CFR (Cluj, Timişoara, Gaz Metan Craiova), dar nici Locomotiva Dorneşti, Zvoriştea, Constanţa şi Bălţi nu se lasă.

Reţeaua de figuri ilustre

Dintotdeauna, românii şi-ai cinstit eroii, o mulţime de localităţi purtând nume care au făcut istorie, fie în politică, fie în arte, fie în viaţa militară, socială, sportivă. Cum este şi firesc, totul începe cu FC Decebal Cricău, FC Traian, FC Scorilo Caransebeş şi FC Ovidiu. De aici încolo, dicţionarul de personalităţi este deschis: FC Voinţa Ştefan cel Mare, FC Stanca Ştefan cel Mare, Dacia Mircea Vodă, Recolta Negru Vodă, FC Cantemir (echipă din Basarabia), Recolta Gheorghe Doja, Recolta Gheorghe Lazăr, ACS Mihai Vodă, Arieşul Mihai Viteazul, FC Mihai Viteazu, Inter Ion Corvin, FC Itrom Trakt Tudor Vladimirescu, AS Nicolae Bălcescu, Sportul Nicolae Bălcescu, Victoria Avram Iancu, FC Avram Iancu Comăneşti, Dacia Vasile Alecsandri Galaţi, Unirea Mihail Kogălniceanu, Voinţa Badea Cârţan, care ne umplu de mândrie. Mândria de a fi în galeria care strigă: “Hai, Kogălniceanu! Bate-i, Avram Iancu! Rupe-i, Mihai Vodă! Pe ei, pe mama lor, Gheorghe Lazăr! Cu Scorilo până la moarte! Huo, Ovidiu! Du-te-acasă, Gheorghe Doja! Traiane, lasă-ne! Ruşine, Cantemire! Nu te lăsa, bagă viteză, Badea Cârţan!”

Până la FC Unirea Ion Roată e cale lungă şi se face mult mai uşor pe aripile muzicii imnurilor echipelor Fulgerul Ciprian Porumbescu şi FC Enescu Star, eventual cu influenţe lirice a la CS Luceafărul Mihai Eminescu (echipă care joacă în aceeaşi serie cu FC Willy 2001 Bacău).

De faptul necruţător că roata istoriei merge şi înainte, şi înapoi, s-au convins jucătorii şi suporterii echipelor Mecon Gheorghe Gheorghiu Dej şi Energia Gheorghe Gheorghiu Dej, când s-au trezit că oraşul a reprimit vechiul nume, Oneşti, după câteva decenii de conformism politic proletar. Nici FC Uzina Vasile Roaită Bucureşti nu mai e azi la modă, dar va stârni mereu interesul tot ce se întâmplă la FC Marius Lăcătuş Bucureşti şi la FC Nicolae Dobrin!

Reţeaua de unităţi militare

După Război, în 1947, s-a născut direct ca să dea ordine în fotbalul românesc echipa Armatei, C.C.A. Bucureşti (Casa Centrală a Armatei), redenumită Steaua, care, conform solidarităţii militare şi legii că ordinul dela centru se execută, nu se discută, a fost mereu înaintea provincialilor dela A.S. Armata Tg Mureş, Armata Craiova, Arsenal Reşiţa, Arsenal Dârlos şi Arsenal Havarna, Frontiera Curtici şi chiar A.S.A. Vânju Mare (devenită Building).

Nici miliţienii şi securiştii nu au stat mult pe gânduri şi, în 1948, şi-au făcut echipă, preluând un nume de rezonanţă sovieto-stalinistă: Dinamo Bucureşti, care a făcut repede pui-sateliţi la Piteşti, Bacău şi chiar la Stăneşti (semn că miliţia era şi încă mai este în toate, din moment ce păstrează cu sârg acelaşi nume de import - relicvă a ocupaţiei şi influenţei muscăleşti-bolşevice, siglă afirmată în perioada cruntă a lagărului dela Estul Cortinei de Fier). Vajnici tablagii au fost în tot lanţul dinamovist din paradisul socialist: la Moscova, Kiev, Minsk, Tbilisi, Berlin (de Est), Tirana, Zagreb şi cine mai ştie unde.

Mult mai firavă este, pe la noi (neam cuminte!) mişcarea paramilitară, în care acţionează Partizanul Bacău şi Merei şi poate alţi câţiva insurgenţi mai puţin vizibili şi vocali.

Reţeaua din Sănătate şi Educaţie fizică

„Minte sănătoasă în corp sănătos” (Mens sana in corpore sano) era un slogan afişat pe multe arene sportive, care a cam dispărut. În aceste condiţii, a fost o necesitate istorică sănătoasă înfiinţarea Clubului Sportiv Sănătatea Cluj. Sunt aşteptate rezultate mai bune dela Apemin Borsec, Hercules Băile Herculane, FC Olăneşti, Lotus Băile Felix şi Hebe Sângeorz Băi, măcar cât au reuşit echipierii formaţiilor Sporting Suceava, Athletic Dărmăneşti, Satu Mare, Sibiu, Cugir, Gherla şi ai mai pretenţioasei trupe Atleticos Bucureşti. Surprize pot apărea dela Sportul Răcăciuni şi Livezile, care nu şi-au spus ultimul cuvânt. Dela Tracţiunea Bucureşti şi Sparta Techirghiol avem pretenţii mari.

Reţeaua de echipe cu rezonanţă inclusă

Unele localităţi nu trebuie decât să-şi tragă un prefix, gen Fotbal Club, Club Sportiv, Asociaţia Sportivă etc, că restul este inclus şi spune totul despre forţa, obiectivele, valoarea şi şansele echipelor: CS Vişina Nouă, CS Peştera, FC Urleasca, FC Balş, FC Chitila, FC Caracal, CS Albota, CS Ineu, FC Zalău, CS Zlatna, FC Cisnădie, FC Crevedia, CS Mogoşoaia.

Reţeaua de noi aştri

După ce a apus Selena Bacău (firma patronului-primar de Bacău, Dumitru Sechelariu), alte nume stau de veghe în oraşul moldav: FC Willy 2001 şi Pambac. În alte zări, s-au întrupat Electra Dubirom Bucureşti, Utchim Găeşti, Comprest Gim Bucureşti, Electrosid Titu, Seso Câmpia Turzii, Aurora Mangalia, Dodu Bucureşti, Royal Braşov, Nova Mama Mia Becichercul Mic, Larix Dornişoara, FEPA 74 Bârlad, Nova Force Giurgiu, Ghecon Lăpuşata, Ralbex Turcineşti, CS Smart Ionescu Bucureşti, dar numele lor pălesc când se pregătesc să arate ce pot FC Floarea Voicilă Alexandria, Venus Coţuşca, FC Magic Bârzeşti şi – atenţie, intră în teren, doamnelor şi domnilor, un nume care ne ia aerul! - Fagga Pârteşti!

Podiumul complexităţii

Sunt şi echipe care conţin termeni de o complexitate şi o diversitate fără egal, care plasează într-un top eclectic cuvinte ce păreau că nu vor sta niciodată împreună: Sticla Arieşul Turda, Vulturii Textila Lugoj şi Pandurii Lignitul II Târgu Jiu.

Reţeaua de termeni universal valabili:

Viitorul, Victoria, Unirea, Progresul, Voinţa şi Avântul

Românii trăiesc mai mult în viitor, încă de pe vremea primului preşedinte, Nicolae Ceauşescu, al cărui sat natal a dat primei divizii fotbalistice şi chiar cupelor europene pe Viitorul Scorniceşti, unde performau Şoarece, Prepeliţă, Piţurcă (şi unde au fost transferaţi Balaci, Dan Petrescu, Ilie Dumitrescu, Bumbescu, Bărbulescu, Donose, Crişan şi Dorinel Munteanu). Naţiunea a avut şi are un cult pentru perspectivă, de vreme ce, la fiecare pas, găseşti câte o trupă sportivă redutabilă purtând numele Viitorul, dela Valea Ciorii, Sânandrei, Însurăţei, Ianca, Pucioasa, Chirnogi, până la Toporu, Hârlău, Zalău, Agârbiciu, Târnava, Constanţa, Măceşu de Sus şi Adâncata. Cel mai autentic româneşti sunt, dintre toate, Viitorul Afumaţi şi Viitorul Întorsura!

Românii trăiesc dintotdeauna cu spectrul victoriei deasupra grumazului. De aceea, atâtea echipe au purtat sau poartă numele Victoria, dela trupa Miliţiei Bucureşti, până la alte victorii mai mici din Adunaţii Copăceni, Brăneşti, Nădlac, Carei, Brăneşti, Bod, Ţăndărei, Apa şi Borduşani.

Românii au fost mereu uniţi, în afară de momentele în care au fost dezbinaţi. Ca atare, campionatele sunt pline de echipe care cinstesc Unirea, la Urziceni, Slobozia, Tărlungeni, Sânnicolau Mare, Dej, Ungheni, Mărăcineni, Costeşti, Floreşti, Călmăţuiu de Sus, Valea lui Mihai, Floreşti, demne descendente indirecte din străvechea formaţie Unirea Tricolor Bucureşti. Unio Satu Mare nu face decât să pună bomboana pe tortul unităţii româno-maghiare din Ardeal.

Românii sunt avizi de glorie şi nu e de mirare, deci, că există echipe numite Gloria şi la Bistriţa, şi la Buzău, şi la Deveselu, şi la Arad, şi la Agighiol, chiar la Şmig, dar mai ales la Ograda şi la Vişina.

Românii sunt progresişti, dacă nu în viaţa reală, măcar în fotbal, unde înfiinţează pe bandă rulantă echipe numite Progresul nu doar la Bucureşti, dar şi la Corabia, Bogdana, Palanca, Isaccea şi chiar la Gătaia (localitatea bănăţeană, aflată sub semnul tutelar al ospiciului de renume internaţional pe care-l găzduieşte).

Românii, legaţi simbiotic de muncă şi perseverenţă (Muncitorul Reşiţa şi Stăruinţa Laslea), sunt un singur gând şi-o singură voinţă. Şi iată de ce Voinţa le apare peste tot în cale: la Livezile, Sibiu, Bucureşti, Macea, Stroieşti, Sătmărel, Salcia, Reviga, Oituz şi, fireşte, la Podu Turcului.

Românii sunt solidari, prieteni, fraţi, ca nimeni alţii. Cum altfel să fie un popor care e înţesat de echipe de fotbal ca Înfrăţirea Oradea şi Înfrăţirea Ghimeş, Prietenia Viişoara, Frăţia Bucureşti şi Frăţia Rm. Vâlcea, Concordia Chiajna şi Amicii Copşa Mică?

Românii sunt tineri, chiar dacă sunt bătrâni. Se vede asta numai pomenind numele formaţiilor Juventus din Bascov, Bucureşti şi Fălticeni.

Românii sunt firi comunicative (Mesagerul Bacău), deschise spre universalitate, dar şi spre interiorizare. Mărturie sunt echipele Internaţional Curtea de Argeş şi Stoeneşti şi galeria de formaţii Inter: Sibiu, Clinceni, Blaj, Pantelimon, Stelnica, Făgăraş, Căiuţi, Capu Câmpului, Cândeşti, Voluntari şi Inter Gaz Bucureşti. Cine crede că există echipe Real doar în Spania nu a auzit de Real Hudeşti şi Real Hobaia.

Românii sunt suflete ce se hrănesc cu nădejdi, oriunde s-ar afla, fie în vestiare la echipele Speranţa Halmeu, Biertan sau Richiş, fie în tribuna oficială dela Dumbrăviţa.

Apărători ai performanţei şi ai standardelor înalte, iubitori de triumf şi de libertate, avem în diverse eşaloane echipe ca Performanţa Alba Iulia, Standard Rădăuţi, Triumf Cerna şi Liberty Oradea şi, la nevoie, ca să răzbatem prin timp (Millenium Giarmata), suntem în stare să punem mâna pe arme (Săgeata Stejaru).

Drept credincioşi, corecţi şi astrologi amatori, iubitorii de fotbal dela noi au zămislit echipe ca Fair Play Bucureşti, FC Icoana, Steaua Mizil, Luceafărul Slava Cercheza, Luceafărul Bucureşti şi Luceafărul Oradea.

Mitologia ne-a fost dintotdeauna pe noptiera cu cărţi esenţiale. Cum altfel să se fi înfiinţat echipe ca Prometeu Craiova, Phoenix Ulmu, Olimpia Mârşa, Olimpia Râmnicu Sărat, Olimpia Satu Mare, Sparta Mediaş şi Fortuna Covaci?

Şi victoriile, şi înfrângerile au fost, pentru români, prilej de noi avânturi. Ţara musteşte de echipe din care sar scântei ale performanţelor viitoare: Avântul Reghin, Mâneciu, Vânători, Volovăţ, Grămeşti, Baia de Fier, Făcăeni, Cireşu şi, ultima echipă, dar nu cea din urmă, Avântul Bârca.

Emisiunile trece, perlele rămâne (13)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „Podul inaugurat de curând peste Prut se va numi GHEORGHE Vieru... (rumoare în jur, şoapte) ăăă, Grigore Vieru, hi, hi!” (Roberta Anastase, preşedintele Camerei Deputaţilor, Antena 3, 27 aprilie 2010)

Aşteptăm cu viu inters alocuţiunile doamnei, tobă de carte, cu ocazia zilelor de 1 Decembrie, dedicate regelui Fernando dela Bucureşti şi oamenilor politici Juliano (Iusuf) Maniu şi Giancarlo Brătianu, şi de 24 ianuarie, dedicate lui Alfonso Johnny Cuza şi Mike Kogălniceanu.

• „Mora continuă să îl atace pe Povetkin. Ciocan după ciocan, spre corpul acestuia” (Eurosport, 27 aprilie 2010)

Că bine ziserăţi! Nici că stătea mai bine ligamentul care aminteşte de sexul masculin, decât într-o frază plină de ciocane.

• „Pensionarii s-au gândit să facă un miting spontan în faţa Senatului.” (Antena 3, 28 aprilie 2010)

Şi noi ne tot gândim de vreo 20 de ani să facem o grevă spontană pentru apărarea limbii române.

• „Viaţa hemofilicului poate fi ţinută în frâu printr-o viaţă pe muchie de cuţit.” (Antena 3, 16 aprilie 2010)

Noi credeam că e tocmai invers: hemofilicii să se ferească de orice e ascuţit, mai ales de cuţite sau de alte obiecte cu muchii. Se pare că specialiştii TV recomandă pe dos hemofilicului: să se ţină cât mai aproape de orice i-ar putea produce sângerare.

• „Campioana a egalat la Vaslui în ultimele minute: 1-1 pentru Unirea Urziceni!” (Radio România Actualităţi, 16 aprilie 2010)

Prea subtil pentru noi. Nici măcar n-a fost cu trimitere la o terţă contracandidată, pentru care egalul dela Vaslui ar fi un avantaj. Revenim după încheierea campionatului.

• „Cristi Brancu: „Ce o să pregătiţi în Mamaia pentru vara asta?

Radu Mazăre: Două cuvinte am de zis: ni-mic!” („Agentul VIP”, Antena 2, martie 2010)

Bine că „nimic” nu are decât două silabe, pentru că, dacă avea mai multe, ca de exemplu „dicotiledonate”, Primăraşul cel Viteaz dela Constanţa ar fi avut de rezolvat 7 dintr-o lovitură!

• „Foarte prost a jucat Stelea, care nu cred că e vinovat la cele 4 goluri.” (despre meciul Elveţia-România 4-1 dela C.M. din 1994, la „Replay”, TVR 2, 29 martie 2010)

Pe de o parte, Stelea e declarat nevinovat cu patru goluri luate, pe de altă parte, cică a jucat foarte prost? Ce să înţelegem? Că România este echipa tuturor posibilităţilor, dela portari la comentatori.

• „Dacă laşi un robinet să curgă cu picătura, în 24 de ore se pierd 9 metri cubi de apă!” (Cristian Irimie, ministru secretar de stat la Sănătate, „Al cincilea element”, Radio Bucureşti, 13 aprilie 2010)

Sceptici din fire, am făcut testul în propria bucătărie şi am ajuns la următoarele rezultate: într-un minut de picurat intens (mai puţin nu ne-a lăsat robinetul), s-au strâns în pahar 50 mililitri de apă, ceea ce înseamnă că în 24 de ore s-ar fi irosit 72 de litri. Importanţi şi ei, desigur, dar nu cât 9000 de litri (nouă tone!). Ceea ce înseamnă că ministrul nostru adjunct confundă picătura cu jetul. Şi nu e singurul. Uitaţi-vă în jur la rezultatele guvernării.

• „Două minute de prelungire se arată dela mare.” (Steaua-Timişoara 3-3, Digi Sport TV, 25 aprilie 2010)

Întrucât meciul s-a desfăşurat la Bucureşti, arbitrul de centru trebuie să fi avut văzul de vultur, ca să poată observa panoul ridicat hăt-departe, pe litoral.

• „Niciunul dintre cei doi jucători, Bădoi şi Dayro Moreno, nu mai sunt în Ghencea.” (Steaua-Timişoara 3-3, Digi Sport TV, 25 aprilie 2010)

Ştiţi de ce? Pentru că amândoi e absenţi. Pentru că amândoi e vânduţi la alte echipe.

• „Taborda a dat până acum suficientă încredere şi siguranţă echipei.” (Steaua-Timişoara 3-3, Digi Sport TV, 25 aprilie 2010)

Dacă dădea numai încredere, nu era de ajuns. Nici dacă doar dădea siguranţă nu mergea treaba. Cu amândouă, însă, Timişoara a făcut un egal onorabil la Steaua, care le cam scoate pe amândouă din lupta pentru titlu.

• „Îl vedem pe Magera reluând oarecum cu ceafa.” (Steaua-Timişoara 3-3, Digi Sport TV, 25 aprilie 2010)

Ce presupune „oarecum cu ceafa”? Zona dintre ceafă şi gleznă sau spaţiul dintre cerebel şi zona inghinală, atât de sensibilă?

Din puţul fără fund, dar cu telecomandă (6)

Emisiunile trece, perlele rămâne

• „Nu există niciun pericol de-a ne respecta angajamentul.” (Emil Boc, Ştirea zilei, Antena 3, 16 octombrie 2009)

Nu ne îndoim. Nimeni n-a sperat. Credeţi-ne! Mergeţi liniştit!

• “Un şofer de autobuz a fost bătut cu o rangă de patru persoane, deranjaţi de faptul că li s-au cerut biletele.” (Ştiri, Antena 3, 11 octombrie 2009)

Persoanele, fiind romi, au fost deranjaţi că li s-au cerut biletele. Şi au pus mâna pe rangă. Ziariştii, fiind nongramaticali, în luptă corp la corp cu acordul în gen, au fost declarate repetente. Şi au pus mâna pe microfon.

• “Cel puţin aşa susţine PSD şi PNL.” (Antena 3, comentarii la Moţiunea de cenzură, marţi, 13 octombrie 2009).

Dacă e vorba de consensul parlamentar antiBocBăs, se acceptă ca subiectul să fie la plural şi predicatul la singular, mai ales într-o zi de marţi, 13, când toate au fost ca unul şi unul ca toate. Inclusiv părţile de propoziţie şi partidele, care, de obicei, sunt despărţite.

• “Modul în care ne-am raportat la această guvernare a fost extrem de echidistantă.” (C. Moldovan, News magazine, Antena 3, 17 octombrie 2009)

Bine că modul a fost extrem de echidistantă. Putea fi şi mai rău: modalitatea să fie ponderat de extremist.

• „Nu ne lipseşte nimic din tot ceea ce avem!” (Sorin Oprescu, televiziunile de ştiri, 24 octombrie 2009) Adânc, domnule doctor! Mai adânc chiar decât în tinereţe, când - după cum tot dumneavoastră ne-aţi lăsat să înţelegem - fiecare bărbat are din plin ceea ce îi lipseşte mai târziu, când are ce îi lipsea, dar îi lipseşte ce avea. Aplauze!

• “Gorila Josephine era una dintre cele mai vesele animale… În ciuda vârstei înaintate, a fost operată de cataractă, pentru introducerea unei lentile de plastic în ochi.” (Antena 3, 4 octombrie 2009)

Ne-am liniştit: dacă era una dintre cele mai triste animale, ar fi fost operată nu la ochi, ci la rect, pentru introducerea unei banane. Naturale. În fund.

• “Fostul ex-timişorean…” (Ilie Dobre, Radio România Actualităţi, F.C. Timişoara-Dinamo Zagreb 0-3, 1 octombrie 2009)

Aşa e cu fotbaliştii: ex-foştii unui club devin viitorii-ulteriori ai altui club. Numai doar eternul veşnic Ilie Dobre este pentru totdeauna definitiv la Radio România. Iar complexul Dinamo – rămâne permanent peren la Timişoara.

• „Fiecare trebuie să scoată din el binele cât poate de posibil.” (Dumitru Dragomir, Sport.ro, 24 octombrie 2009) În liga şi în limba lui Mitică, totul poate fi probabil şi chiar, cu şanse, potenţial posibil.

• „Un accident stupid a suferit Tătăruşanu, chiar înaintea partidului cu Şeriff Tiraspol: s-a tăiat într-un geam care s-a spart.” (Sport.ro, Steaua-Şeriff Tiraspol 0-0, 17 septembrie 2009) Cine credea că Partidul Comunist dela Moscova a murit nu ştia că fotbalul transnistrean este o dovadă vie că nu e aşa. Partidul e-n toate. Înclusiv în fotbalul bazat pe vodcă, pe Armata a 14-a şi pe traficul cu armament.

• „În timpul perioadei... sunt tipuri de caracteristici care le deosebeşte.” (Dan Pavel, Antena 3, 17 octombrie 2009)

Păi, domnule Pavel, parcă matale te duseseşi la Gigi Becali să-l înveţi, nu invers! Vedem că te întorseşi cu fraza terci. Chiar iaurt. Două pleonasme şi un predicat revoluţionar, care nu vrea să se lase acordat cu subiectul? Pentru viitor, luaţi în calcul soluţii ca: vremea intervalului, genuri de trăsături, tipologii categoriale, deosebiri care diferenţiază oile de mioare, ovinele de mioriţe, cabalinele de cai, măgarii de asini, ciobanii de păstori şi filosofii de gânditori. Sau mergeţi la articolul lui Maiorescu: „Oratori, retori şi limbuţi”.

• “…Că aceşti patru potenţiali viitori preşedinţi: Traian Băsescu, Mircea Geoană, Crin Antonescu şi Gigi Becali…” (Antena 3, ştiri, 4 octombrie 2009)

Mai vrem! Trăiască pleonasmul, cu cacofonie în frunte! Avem şi noi propuneri: surpriza neaşteptată din alegerile electorale poate face posibil ca careul de patru favoriţi cu mari şanse să se completeze în plus cu un al cincilea: Sorin Oprescu, Corneliu Vadim Tudor şi Ninel Potârcă.

• “Coada a fost tranşată în mai multe bucăţi.” (Antena 3, ştiri, la inaugurarea, cu îmbulzeală, a bisericii dela Palatul Cotroceni, 11 octombrie 2009)

Ce cruzime! Totuşi… Dacă e vorba de coada de credincioşi, ea putea fi doar împărţită în câteva şiruri mai scurte, nu chiar tranşată. Dacă e vorba de coada din fostele plete ale lui Crin Antonescu, ea putea fi pur şi simplu pieptănată în cosiţe (dreduri). Dacă e vorba de coada vreunei cucuvele cotrocene, ea nu trebuia nici tranşată, nici pieptănată, ci doar smulsă. Ca şuviţa lui Traian Băsescu, de pe vremea când încă îl mai credea cineva.

• “Emil Boc l-a creştinat pe fiul lui Vasile Buda.” (Antena 3, 11 octombrie 2009)

a) Smerit în faţa Domnului (Băs), premierul invalidat (Boc) creştinează tot ce-i iese în cale, doar-doar va adeveri aberaţia botezătorului său Ioan (Oltean), care a spus că Boc ar putea fi un nou Ştefan cel Mare.

b) Cunoscătorii limbii turce şi ai limbii maghiare pot confirma că, între cei doi termeni din graiurile asupritorilor noştri tradiţionali, există o relaţie specială, o afinitate electivă multilingvistică şi multiconfesională: Bok (rahat musulman) + Budă (closet reformat) = Love (dragoste românească din interes).

• “Ascultăm oamenii, indiferent de culoarea lor politică care vor să pună întrebări.” (Sorin Oprescu, Antena 3, 16 octombrie 2009)

Domnule doctor, chiar dacă mai pierdeţi pe drum câte-un cuvânt, vedem că sunteţi echidistant cu cacofoniile, orice culoare ar avea. Chiar şi căcănie.

• “Lucian Croitoru, premierul resemnat al României.” (consilier guvernamental, discuţie privată, 24 octombrie 2009)

Croitoraşul cel viteaz (al Fraţilor Grimm) îl dă în judecată pe Croitoraşul cel desemnat/resemnat (al Fraţilor Băsescu) pentru: a) lipsă de combativitate, b) lipsă de şanse, c) credinţa în basme şi d) folosirea fără acord a ununi nume - marcă înregistrată de secole.

• “… Noi suntem urmaşii lui Traian. Aşa este. Noi suntem urmaşii lui Traian Băsescu.” (Elena Udrea, toate televiziunile, 25 octombrie 2009)

“Joacă tare, săraca!”, a comentat Mircea Dinescu, la Realitatea TV, a doua zi. Mai corect ar fi fost “Joacă tare, bogata!”. Dar noi nu vrem să fim decât urmaşii primului şi singurului mandat băsesc, în care au renăscut: osanalele, ditirambii, laudele, elogiile, florilegiile, aplauzele, odele, linguşirile, aclamaţiile, ovaţiile, omagiile, jubilaţia, imnul, slava, preamărirea, preţuirea, apologia, cinstirea, glorificarea, augmentarea, encomiasticul. Adresate, fireşte, întâiului Băs al ţării. Lipseşte, însă, din campania pentru prezidenţiale a Taifunului Băs o strofă şoc, pe care o propunem, gratis, lui Felix Tătaru, Emil Boc şi altor pedelei de campanie, de supt pulpana a Elenei Udrea:

Pentru iubitul ţării preşedinte,

Din comunism, înot, către capitalism,

Să ţinem minte cele trei cuvinte:

Oportunism, pupincurism şi lingcurism!

• “Sunt cinci ani de când s-a inventat cuvântul preşedinte-jucător. Mi-ar place să fiu un preşedinte-antrenor” (Sorin Oprescu, Realitatea TV, 26 octombrie 2009)

Domnule doctor-primar general, candidat prezidenţial, posibil preşedinte-antrenor, vă aducem la cunoştinţă respectuos, că sunt 46 de ani de când Academia a tipărit ediţia a doua, revăzută şi adăugită, din Gramatica Limbii Române, în două volume cartonate, aflată încă în vigoare, în care conjugarea corectă a verbului rămâne “a plăcea-plăcere”, nu a “place-placere”. Candidaţi la orice, dar nu şi la funcţia de antrenor de limbă română.

• “Mie-mi plac papagalii, dar Băsescu e simpatic?!” (Realitatea TV, sondaj stradal, 26 octombrie 2009)

Din prezenţa cuvântului “dar”, înţelegem că vorbitorul face o legătură (electorală?) între papagali şi preşedinte. Noi nu găsiserăm legătura dintre pasărea respectivă şi preşedinte. Important e că omul de pe stradă, votantul, a descoperit-o.

• “Pictogramele cu imagini şocante nu le-a micşorat românilor pofta de tutun.” (Realitatea TV, 22 octombrie 2009)

Pictogramele n-a micşorat pofta de ţâgări, dar a afectat pofta crainicilor de a acorda subiectul şi predicatul.

• “În seara aceasta, la GSP, Ion Crăciunescu şi Ovidiu Ioaniţoaia va analiza toate meciurile.” (Antena 1, Steaua-Rapid 1-1, 25 octombrie 2009)

Se ştie că Ioaniţoaia şi Crăciunescu au multe vederi comune, dar nu într-atât, încât cei doi oameni de fotbal să se contopească într-un singur trup, un singur gând şi-o singură voinţă, iar comentatorii să-i creadă un singur ins, care merită un singular, nu un plural. Nici măcar de ziua Armatei Române, cu stadionul Ghencea gol, la un meci aproape nul.

Din puţul fără fund, dar cu telecomandă (5)

Emisiunile trece, perlele rămâne

• „Vom afla dacă Nati Meir va rămâne în arest 29 de zile sau dacă va redeveni din nou liber.” (Ovidiu Oanţă, Ştirile Pro Tv, 20 octombrie 2009) Iar! Încă o dată! Bis! Mai vrem! Dragi ziarişti, numai gramatica vă face mari. Şi liberi.

• „Cupă care va revine câştigătorului la finalul campionatului.” (TVR2, 26 septembrie 2009, la un meci de rugby, în care comentatorii au făcut grămadă limba română, cu conjugări cu tot. Or fi ascultat vechea piesă a trupei Iris „Lumină, în veci ea nu va piere, / Lumină, răzbate prin tăcere!”? Va piere? Poate Pierre Vaillant! Toate pânzele sus, băieţi! Altfel, va Pieri Vaillant.

• „Preşedintele le-a promis celor dependenţi de droguri că se poate legaliza.” (Valeriu Steriu, Realitatea TV, 26 septembrie 2009). Se va legaliza numai dacă pe listă va fi un singur drog. Şi acela foarte uşor.

• „Ni s-au pus piedici de către preşedinţie, direct, fără echivoc, prin intermediari.” (Marcu Tudor, Antena 3, 18 octombrie 2009, de pe treptele Teatrului Odeon, la lansarea candidaturii fratelui său, Corneliu Vadim Tudor, în bătălia prezidenţială). Mai dificil era dacă piedicile ar fi fost puse indirect, echivoc, dar nemijlocit.

• „Test drive-ul cu Skoda Labia a fost o experienţă de neuitat.” (la lansarea modelului auto, Hotel Rex Mamaia, 2007). Suntem siguri că Labia e de neuitat, dar ne întrebăm cum e, totuşi, Skoda Fabia.

• „A venit Geoană, cu toată garnizoana de lideri PSD.” (21 octombrie 2009, Realitatea TV). De obicei, candidaţii vin cu toată garnitura de lideri, dar Mircea Geoană, fiind fiu de general, a ales (în viziunea comentatorului) toată garnizoana.

• „A fost o reacţie a sistemului care o vedem şi azi.” (Gheorghe Flutur, Ora de foc, Realitatea TV, 14 octombrie 2009) Fluturaş, nu mai ai prepoziţii! Domnul Băse ţi le-a retezat?

• „Vreau să le mulţumesc pentru cuvintele calde care mi le-au adresat... Nu vreau să promit lucruri care nu pot să le fac.” (Mircea Geoană, Sinteza zilei, Antena 3, 19 octombrie 2009). Consecvenţa este una dintre cheile succesului care te poate duce la Cotroceni. Candidatul PSD, inspirat de cei patru ani de guvernare a lui Tăriceanu, a învins şi domnia sa acuzativul cu prepoziţie. Îi mai rămâne să-l doboare pe Traian Băsescu şi apoi poate da decret de abrogare a prepoziţiei „pe”. Care o uită mulţi politicieni.

• „Îi urăm lui Cristi Bud succes în a-şi aduce aportul la realizarea obiectivelor lui CFR 1907 Cluj.” (Iuliu Mureşan, Digi Sport, 19 octombrie 2009). Ce se întâmplă, doctore? Hai, pleonasmul „a-şi aduce aportul” se mai scuză, că s-a predat demult, în gimnaziu, şi e în gura tuturor. Dar nu se scuză acel „1907”, pronunţat accentuat. Matale nu ştii că, în 1907, Clujul era ocupat de imperiul austro-ungar? Sau banii dela Arpad Paszkany afectează grav memoria?

• „A câştigat la rulotă.” (Antena 3, 5 octombrie 2009) Dacă nu e cu noroc la ruletă, măcar la rulotă să fie.

• „Au fost achiziţionate cu 6 milioane de euro 3 trenuri care vor circula cu 200 de km/h, o viteză supersonică pentru şinele din România, care nu suportă mai mult de 120 km/h.” (Antena 3, 8 octombrie 2009) Acum înţelegem de ce merg lucrurile aşa de greu în România: pentru că, pe la noi, nici sunetul nu are viteza normală (aproape 1200 de km/h în aer). În aceste condiţii, strigătele noastre de disperare către lumea civilizată se deplasează cu viteză de Dacie veche.

• „Politica cartelului e că nu se pleacă pe banii sindicatului.” (Bogdan Hossu, B1 TV, 12 octombrie 2009) Dar politica cartelului (politica câtorva sindicate) nu conţine şi reguli de protecţie împotriva cacofoniilor cu grad mare de risc împotriva limbii române?

• „Oricât ţi-ar place sau nu ţi-ar place, Ion Iliescu a fost preşedintele acestei ţări.” Aşa e, mai ziceţi-le din acestea duşmanilor lui Ion Iliescu, domnule Geoană! Şi nu uitaţi să contestaţi, în calitate de preşedinte, dreptul conjugării a doua (ea-ere, a plăcea-plăcere) de a se revolta împotriva uzurpării la care o supune verbul „a place-placere”.

• „Nene a înscris la capătul unei combinaţii colective.” (Eurosport, 19 octombrie 2009) Şi noi, care credeam că doar Traian Băsescu centrează la guvern şi tot el plonjează pe burtă să înscrie la Cotroceni! Se vede treaba că şi fotbaliştii dela Lens au auzit de combinaţiile colective, care sunt mai eficiente decât acţiunile individuale solitare.

• „Ninge în continuare la Cavnic, în Maramureş, de ieri la 5 dupăamiaza. Drumul este blocat. În urmă cu câteva minute, a trecut pe aici o lamă.” (Rareş Cosma, Antena 3, 14 octombrie 2009). Nu ştiam că astfel de mamifere din ţări îndepărtate populează ţinuturile reci ale Maramureşului. Dar e bine de ştiut. Dacă maşinile nu pot trece prin Pasul Gutâi pe vreme de ninsoare, poate încercăm cu nişte cămile. Dacă o lamă a putut, de ce nu ar putea şi un dromader?

• „Aceşti bani vor fi decontaţi dela UE, mecanismul funcţionează şi este blocat.” (Radu Berceanu, în studioul Antenei 3, comentând moţiunea de cenzură care a dărâmat Guvernul Boc, marţi, 13 octombrie 2009). Exact! Aşa gândesc mulţi români despre guvernarea Băs-Boc în al cărei parfum s-a integrat şi dl Berceanu: mecanismul funcţionează şi este blocat! Cheia regimului marinăresc. O fi dela ziua de marţi, 13?

• „Acesta e un mic amănunt.” (Victor Ciutacu, Antena 2, 6 octombrie 2009) Vorbe grele tautologiile astea, prietene Ciutacu, chiar dacă sunt spuse Ancăi Alexandrescu, avându-l pe Cozmin Guşă pe-aproape)

• „A fost o noapte total greşită în condiţiile în care pe noi motivaţia punctelor nu a existat.” (Răzvan Lucescu, 12 octombrie 2009, Digi Sport) Nu era mai simplu ca selecţionerul să recunoscă: sârbii ne-au bătut cu 5-0 de ne-au ascultat cu urechea?

• „Pe care măsea ajunge statului aceşti bani?” (Bogdan Hossu, B1 TV, Naşul, 12 octombrie 2009). Întrucât e vorba de un buget mic, putem considera că banii sunt un singur bănuţ, iar atunci, din moment ce ei ajunge, dezacordul se poate trece cu vederea.

• „Intervenţie greşită a lui Surdu cu piciorul mai puţin îndemânatic – stângul.” (Antena 1, FC Braşov-Steaua, 27 septembrie 2009). Dacă piciorul este îndemânatic, atunci şi mâna poate da un călcâi de efect gramaticii, buzele pot avea dexteritatea vorbirii, iar comentatorul poate face vânătaie pe obraz după o cădere în fund.

• „Mircea Geoană a fost evitat de Traian Băsescu la comemorarea victimelor holocaustului care a avut loc în această seară la Palatul Cotroceni.” (Antena 3, 9 octombrie 2009). Nu gestul preşedintelui faţă de dl Geoană ne îngrijorează, ci faptul că, la Palat, a avut loc un nou holocaust, în seara de 9 octombrie 2009. Un nou punct apare pe harta holocaustului? Să fie Taifunul Băs vinovat? Cu câte victime?

• „E un lucru care s-a ajuns foarte departe, care nu-i bine, care nu-i benefică... S-a ajuns foarte departe cu gardul... ce-ar trebui să se facă ca să ajungă să se schimbe ceva?” (Gheorghe Hagi, GSP, Recursul etapei, 11 octombrie 2009). Fiind vorba despre gardul ridicat de finul Gigi Becali împotriva ultraşilor stelişti, Hagi, în calitate de naş al patronului din Ghencea, a simţit nevoia să atenueze conflictul, lansând o frază de diversiune şi o cacofonie profilactică, din care nu am înţeles nimic, dar pe care am priceput-o cu tonţii.

• „Lumea mondenă a început să forfotească.” (Oana Mareş Viziru, Antena 2, 3 septembrie 2009) Şi noi forfotim. Şi luna selenară, şi soarele solar, şi iarba gazonului, şi marginea de lizieră a crângului pădurii.

• „Stelian Tănase: „Avem cel mai mic guvern din Europa...”

Mircea Dinescu: „Da, păi pe măsura lui Boc.” (Realitatea TV, 9 octombrie 2009)

• „Nu s-a luat nicio măsură anticombaterii crizei.” (Eugen Nicolăescu, Ştirea zilei, Antena 3, 22 septembrie 2009) Bine spus! Şi corect. Din propria experienţă, fostul ministru al sănătăţii ştie că niciun guvern nu a luat măsuri împotriva crizei. Că doar asta înseamnă anticombaterea.

• „Chiar atunci, un grup de turişti tocmai părăseau cetatea Râşnov.” (Antena 3, 23 septembrie 2009) După ce că grupul părăseau, mai aflăm că tocmai chiar atunci se întâmpla plecarea!

• „Lasă-mă să văd ce pot să fac... pentru dumneavoastră.” (un bancher dela Biroul de Credite, care şi-a revenit din mers, după ce a văzut plicul cu şpaga)

• „Timpul acordat fiecărui grup parlamentar.” (Antena 3, 23 septembrie 2009) Fiecare vorbitor, plătit pentru asta, ar trebui să poarte la gât un cartonaş pe care să scrie cu litere de tipar: după cuvintele terminate în PUL nu se pun cuvinte care încep cu A, E, I. Chiar şi când este vorba despre politică.

• „Bordo – Grenobăl 1-0” (Digi Sport, 14 septembrie 2009) Accent anglo-francez fără comentarii.

• „Sigur că poate aşa se şi întâmplă.” (Mircea Badea, În gura presei, 24 septembrie 2009) De obicei foarte grijuliu cu exprimarea, până la nivel de detaliu, teleastul a ieşit puţin în decor. Probabil că certamente aşa s-a întâmplat.

• „Evident că toate aceste măsuri îi nemulţumeşte pe liderii sindicatului.” (Antena 3, 28 august 2009). Fiind vorba de educaţie, este mai mult decât limpede că, la asemenea buget auster, vorbitorul nu a avut parte de lecţia despre acordul subiectului cu predicatul.

• „Pompierii luptă cu focarele de foc la depozitul de anvelope din Pipera.” (Realitatea TV, 13 septembrie 2009). Lupta are succes numai dacă, în rezervoarele cisternelor, apa este udă.