Nimic
nu ni se potriveşte azi mai bine decât bancul teribil cu scorpionul şi broasca.
Povestea poate fi folosită ca parabolă şi ca fabulă a actualităţii politice
româneşti:
Pe un mal de
râu, o broască se pregătea să treacă apa, speriată de incendiul care se
apropia. Lângă ea, a venit un scorpion, speriat şi el, care, neputincios să
înoate şi să se salveze de foc, a rugat-o să-l ia în spinare, până pe malul
celălalt.
- Nu te iau, că o să mă înţepi şi o să mă omori, i-a
răspuns broasca.
- Cum să te
înţep, eşti nebună? Dacă te înţep, murim amândoi, mă scufund şi eu odată cu
tine.
Şi scorpionul a
urcat în spatele broaştei. Pe la jumătatea râului, broasca a simţit o înţepătură
în spinare. În timp ce veninul ucigaş îşi făcea efectul fatal, cu ultimele
puteri de a pluti, naiva a zis:
- Nu te înţeleg.
Eşti prost, nu-ţi dai seama că o să mori şi tu?
La care
scorpionul, scufundându-se, a mai apucat să spună, ca pe o fatalitate:
- Ba da, dar nu
m-am putut abţine.
Aşa stau lucrurile şi în recenta condamnare la doi ani cu executare a
fostului premier, Adrian Năstase, în 20 iunie 2012, sub regimul
preşedintelui Traian Băsescu (care încă dirijează parchetul şi organismele
luptei iluzorii anticorupţie). Cazul este fără precedent în România şi,
probabil, în Uniunea Europeană, în care sunt unii puerili care se bucură,
crezând că justiţia din România s-a însănătoşit, băgând un fost premier în lanţuri. Dar cazul este, în acelaşi timp, sinucigaş pentru însuşi Traian Băsescu. De ani şi ani, încă de
dinainte ca Adrian Năstase să fie, pentru ceva timp, cel mai puternic om din
România, Traian Băsescu are deschise câteva dosare grave de corupţie,
suspendate, şi azi, pe motiv de imunitate prezidenţială. În anul electoral
2004, lui Năstase îi stătea în putere să determine finalizarea dosarelor,
judecarea şi condamnarea contracandidatului său la preşedinţie. Năstase nu a
acţionat, temându-se, probabil, să nu-şi victimizeze adversarul şi să nu-i ridice
popularitatea, mizând şi pe recunoştinţa ulterioară tacită a celui salvat,
indiferent de adversitatea politică. Traian Băsescu a câştigat atunci (încă nu
e limpede cât de corect, din punct de vedere moral şi matematic), dar nici nu
s-a instalat bine la Cotroceni, că a şi dat drumul anchetelor şi proceselor
împotriva lui Adrian Năstase. Specialiştii în drept subliniază ridicolul
situaţiei că, după ameninţarea din campania electorală cu spectaculoase dosare
de mare corupţie, Băsescu nu l-a putut băga pe Năstase în judecată decât pentru
nişte termopane şi, finalmente, nu l-a putut condamna la celulă, decât pentru
nişte bani adunaţi de alţii în campania electorală.
Pierzând în acest 2012 atât
guvernul, cât şi susţinerea parlamentară, văzând cum partidul pe care el l-a
ridicat şi el l-a scufundat, comandantul de cursă lungă a păcălirii românilor timp de
două mandate nu şi-a putut refuza plăcerea de a-şi vedea adversarul după
gratii, indiferent de consecinţe. Numai oamenii slabi şi fricoşi îşi mai lovesc
o dată adversarii căzuţi, după ce arbitrul i-a declarat deja învingători.
Grăbit să fructifice ispita şi să apuce să se
răzbune pe un adversar pe care, oricum, îl învinsese deja şi trebuia să-i fie
de-ajuns, Traian Băsescu nu vrea să-l prindă suspendarea iminentă şi ieşirea
din prima scenă a politicii noastre fără acest mare şi pervers cadou adjudecat:
imaginea lui Năstase după gratii,
completată cu plăgile în gât de după tentativa de sinucidere care a avut loc
când poliţiştii au intrat în casa familiei Năstase, ca să-l ducă pe condamnat
la puşcărie, exact la oră de maximă audienţă, cu televiziunile de faţă. Traian
Băsescu nu-şi poate reprima tentaţia, chiar dacă precedentul este periculos, întâi
şi-ntâi pentru Traian Băsescu. Odată pornit tăvălugul încarcerării de înalţi
demnitari, nu va fi greu şi nu se va mai mira nimeni să-l vadă şi pe Uraganul
Băs în situaţia de azi a lui Adrian Năstase, măcar pentru cele două dosare
grele şi clare ca lumina de la vorbitor: flota românească dispărută fără urmă
şi casa din strada Mihăileanu, autorepartizată de primarul general Băsescu,
apoi vândută sieşi la preţ mic, după declaraţii ridicole despre propria
situaţie locativă precară.
Nu este exclus ca Traian Băsescu să vizeze,
diabolic, două mari trofee alternative: fie intrarea propriu-zisă a domnului
Năstase în celulă, fie suprema umilinţă la care l-ar putea supune, graţiindu-l.
Dar nimic nu contează, când pofta de sânge iese prin pori şi trebuie răzbunat
naufragiul bărcii PDL-iste! Cu orice risc, preşedintele de azi a vrut să-şi
împlinească o ultimă fantezie, chiar dacă pentru asta îşi înţeapă propriul
colac de salvare a libertăţii.
Nu ne mai miră nimic din partea celui care a avut două
şanse uriaşe de a conduce România pe valul unei incredibile susţineri şi
speranţe populare, o dată în 2004 şi a doua oară în 2009, după primul mandat
dezastruos. Şanse de care şi-a bătut joc, timp de opt ani, până acum,
izolându-ne de lume şi făcând din România o slujnică săracă la crescătoria
de putregai portocaliu opulent. Nu ne mai miră nici să ne amintim că (încă)
preşedintele Traian Băsescu este născut în 4 noiembrie 1951, în plină zodie a
Scorpionului. Scorpionul portocaliu. Care pândeşte. Care îngrozeşte. Care înţeapă.
Care înveninează. Care distruge. Care se sinucide. Pentru că nu se poate abţine.
Andrei Păunescu, 20 iunie 2012
