Nu iubesc cenzura, dar aici nu e blog fără câini şi nici groapă de gunoi

Aveţi dreptate.
În ultimul timp, am lăsat blogul aproape de izbelişte şi tot felul de autori au găsit cu cale să arunce pe aici mizerii, fără măcar să se străduiască să le scrie cu o chichiţă inteligentă.
Ştiţi că nu cenzurez.
Ştiţi că nu mi-e teamă de critici.
Ştiţi că, dacă sunt scrise inteligent, chiar insultele sunt de acceptat, dar doar dacă îşi câştigă statutul de pamflet.
Unele mesaje nu fac, însă, decât să împută atmosfera şi să alunge prietenii şi adversarii rezonabili, motiv pentru care, după mai multe sugestii şi observaţii pe care mi le însuşesc, o să mai fac curăţenie.
Asta ca să se vadă că aici nu e chiar sat fără câini şi nici groapă neecologică de gunoi.
Mulţumesc celor care m-au trezit la realitate.