Credinţa nu stă în şorici şi-n ouă

Credinţa nu-i islazul unde paşte,

Naiv, să ni se-ngraşe, bietul porc,

Nici crima contra mieilor, de Paşte,

Nici când, de lacrimi, ochii-ncerc să-i storc.

Credinţa nu e o croială faină,

Îţi faci o cruce, deci eşti credincios,

Credinţa e o taină, nu-i o haină,

Credinţa nu stă-n farduri, ci în os.

Credinţa nu stă în şorici şi-n ouă,

Ci e un dat pe care-l simţi, îl ştii,

Credinţa nu ne foloseşte nouă, vouă,

S-avem noroc la meci sau loterii.

Credinţa nu stă-n gestul de paradă,

În obiceiuri care ne convin,

În superstiţii - alţii să ne vadă -

Nu asta-nseamnă să fii bun creştin.

E-o josnicie de fiinţă mică

Să crezi că numai zeul tău e bun,

Că Dumnezeul lor e fals şi pică

La teste, când profeţii se opun.

Credinţa nu e nici ştiinţa rece,

Nici sport ce creşte prin antrenament,

Credinţa nu-i taxiul care trece

Şi nu e slujba prinsă indecent.

Credinţa nu-i comerţ cu ridicata,

Nici toxice poveşti ce ni se spun,

Nu dai o şpagă şi o iei de-a gata,

Credinţa nu stă-n pomul de Crăciun.

Credinţa nu e o mărgică, scoasă

Pe o tarabă, la un preţ corect,

Poţi fi mai credincios la tine-acasă,

Decât un fariseu, cu cruci pe piept.

Credinţa nu depinde de tipare,

Că eşti puternic, blond, înalt sau prost,

Credinţa e a celui care-o are,

Nu eşti creştin doar dacă ţii un post.

Poţi să te abonezi la catedrale,

Să baţi mătănii, să te spovedeşti,

De nu eşti bun în toate ale tale,

Nu eşti fidel credinţei omeneşti.

Credinţa nu e moda trecătoare,

Biserica nu-i locul de pontaj,

Ci e o împlinire care doare,

Credinţa ne e tainicul bandaj.

Andrei Păunescu, 11-13 aprilie 2015