Pe scenă, în Bucureşti şi Arad

În ultimele săptămâni, am avut parte de câteva spectacole (miniaturale), de care nici eu nu am ştiut, aproape până în clipa când am urcat pe scenă.
În 26 februarie 2009, am fost invitatul lui Emeric Imre la concertul lui dela Clubul Crossroads din Bucureşti (Calea Moşilor, zona veche). Nu am cântat mult (Cosaş în fân, Ce simplu mi-ar fi dacă nu te-aş iubi, Omul pădurii, Amor cubist...), dar m-am bucurat de seara cu adevărat intimă, în care, în afară de Imi şi de trupa lui (cu Răzvan Crivaci la chitară şi voce), au mai venit la microfon Mircea Bodolan şi Cristina Ticală Şoloc.
Pe 27 februarie 2009, în sala Hotelului Volo din Bucureşti (str. Schitu Măgureanu nr. 6), a fost cam acelaşi scenariu, dar fără Bodolan şi Cristina Şoloc. Sunet mai bun, chef mai mare de oferit muzici şi cuvinte.
Pe 5 martie 2009, am ajuns la Arad, unde, în sala mare a Hotelului Parc, Marius Lazăr a vrut neapărat să treacă pragul de 40 de ani alături de Emeric Imre, de mine şi de încă alţi circa 400 de prieteni ai săi. Am cântat tot felul de piese (eu: Vai ce mic oraş, Amor cubist, Cosaş în fân, Suntem aroganţi, folclor maramureşean, Doamne ocroteşte-i pe români..., iar Imre: câteva zeci, fără număr, inclusiv la vioară). Au mai fost câţiva invitaţi, care au comutat muzica pe evergreenuri şi pe dans (Adrian Enache, Aurelian Temişan, trupa La strada şi câţiva interpreţi de folclor şi taraf), momente în care noi ne-am văzut, decenţi, de treabă. A fost frumos, a fost neaşteptat, a fost ca să mai fie.