Blesteme neconvenţionale

Din dosul afumătoarei de cârnaţi
Pân-la colinele de castori abia castraţi,
Aceeaşi stare de clandestinitate
Şi-acelaşi întuneric peste toate,
Ce acoperă aşa-zisele fapte antisociale,
Nimic în sine decât instincte scoase-n cale
Deopotrivă miraculoase şi interzise,
Învăţături biblice, transmise prin vise.

Totul e să nu intri cu cine ştie cine
În bătaia reflectoarelor cetăţii lor străine.
Totul e să nu te vadă vecinii trăind,
Deşi ei înşişi o fac cu jind,
Pe sub perdele sau pe după uşi,
Cu degetu-n nas, ascunşi de mătuşi,
Vânându-şi cu unghia, pe gât, căpuşi,

Ca o simulare stearpă sub pătură,
Prăsind băşici, călare pe mătură,
Obiect de cult care îi alătură
Sfoiegiţi, în acelaşi ritual,
Al trasului cu ochiul, jenant de banal,
Ca propria lor fugă de firesc,
Asudând acru până se stafidesc,
Dând tuturor murături, numite sfaturi,
Din ciocuri gureşe de codobaturi:
"Trăiţi, dragă, şi voi mai discret,
Bucuraţi-vă tăcut şi incomplet!"

Dar ce - zicem noi - suntem în toalete
Şi perturbăm concertul la clarinete
Al nepotului vostru tâmp cu buze desuete?

"Alo, iubiţi-vă pe furiş,
Faceţi din mediocritate fetiş!
Nu vedeţi că ne deranjaţi pe noi, morţii,
Şi n-o să trecem de examenul porţii,
Ne traumatizaţi pe noi, impotenţii,
Şi o vom lua de la cap, ca repetenţii,
Ne jigniţi pe noi, incompleţii,
Şi n-o să ne mai treacă paloarea feţii,
Nouă, celor cu limbă greoaie,
Ne ieşiţi ca un furuncul pe gheonoaie,
Nouă, celor alimentaţi doar de-o fază,
Ne staţi ca un morcov în găoază” .

Dedicaţii da-v-am în delir,
Puse-n vârf de lance, la turnir:

Foaie tandră de ghimbir,
Sculul lânii să-l deşir
Pe o coardă de clavir,
Zgâria-v-am pe furnir!
Scoatem fluier din chimir
Şi cântăm de-a păr a fir:
Să trăiţi, s-aveţi sictir,
Cale bună-n cimitir!