Stingher, în universul tău concav,
Ca un joben măiastru de iluzii,
Proeminenţe strig să îţi aduc,
Nu-nchide geam, nici inimă şi nu zii
Că n-ai nevoie de un lift convex,
Să te ridice în lumina vagă,
Lăsată draperiei, peste cui,
Să te iubească şi să te desfacă
Din amorţirea stearpă de pripas,
Din murdărirea de iubiri ratate,
Din aşteptări de reaşezământ,
Din jurăminte strâmbe că se poate.
De când m-ai botezat în cupa ta,
Miros a tine. Nu te pot ierta.
Andrei, chiar şi în 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
Mai, mai, mai...Andrei, cu versurile astea pe mine m-ai facut sa rosesc de parca as fi tras cu ochiul la o partida de amor a unui cunoscut. Nu stiu muza daca te citeste si ea...:)
Catre Innuenda
Daca te-ai inrosit, e semn ca versurile nu au doar subiecte, ci si complemente directe, care pot asista la ce cred ele de cuviinta. Nici eu nu stiu daca muza citeste, dar nici nu mai conteaza. Cuvintele sunt scrise pentru inauntrul meu (blogul face parte din acest inauntru), nu neaparat pentru efecte din exterior. Oricum, multumesc pentru ecou.
Dacă împărtăşeşti ceva, atunci nu e numai pentru înăuntrul tău, chiar dacă acolo s-a zămislit şi de acolo s-a hrănit. Întocmai cum un secret pe care-l ştiu doi oameni deja nu mai e secret.
Cât despre atributul de "complement direct", deşi nu-mi place linia a doua ,înţeleg că în propoziţia ta nu pot fi decât parte secundară. Dar mă reconfortează gândul că şi subiectele se exprimă uneori prin substantive (atâta de) comune(eee):))
Catre Innuenda
Poate ca, in sintaxa, complementul e parte secundara. In acest spatiu al gandurilor mele si al celor ce ma viziteaza, toti suntem subiecte si predicate. Adica parti principale. La ce mi-ar folosi daca m-as incorona ca parte principala, iar oaspetilor mei le-as oferi posturi secundare? Ma bucur cand va vad citind si dandu-va cu parerea. Asa ca, daca nu am fost destul de limpede: eu ma exprim pentru mine si pentru cei ce intra aici, iar asta nu presupune subordonari, ci doar egalitati. Mai astept cuvinte.
frumos!
Cu drag! Şi stai liniştit, ai fost limpede. Doar că aşa-s eu. Mă trezesc uneori că mă joc printre cuvinte :))
Dar nu voi putea bănui niciodată un poet de lipsă de delicateţe. Poeţii au suflet de lapte, cum îmi place să spun...
Catre Innuenda
Sufletul de lapte poate insemna si dulce, si batut, si prins, si acru, si matern. Asa ca am destule variante din care sa aleg si in care sa ma ascund, daca sunt nehotarat. Si iti multumesc pentru comparatie.
Trimiteți un comentariu