Decalogul bărbatului către femeia sa + Decalogul bărbatului către el însuşi

Nu sunt un habotnic, dar, tot spunându-mi că, decât moartea, mai bună e suferinţa cu care poţi să faci pact de drum lung, mi-am imaginat un Decalog aberant. Deloc ortodox. Fiecare bărbat are inclusă în pachetul de bază paranoia amoroasă care-l face să se creadă Dumnezeu, altitudine de la care i se pare că poate emite măcar zece porunci femeii sale:

1. Auzi, păpuşe? Eu sunt bărbatul tău! Să n-ai altul în afară de mine - degeaba te uiţi aşa! - căci eu sunt zeul tău, precum în dormitor, aşa şi în afara lui.
2. Să nu faci prânz cioplit altuia, să nu te-nchini altor pantaloni sau să slujeşti alţi copii decât ai mei, oricât aş fi de apatic în pat şi de zgârciob la cumpărături.
3. Să nu-mi iei în deşert numele, căci la primărie ţi l-am dat şi la tribunal ţi-l voi lua, şi nu vei rămâne nepedepsită, de îmi observi porcăriile.
4. Adu-ţi aminte lunar de ziua ta de odihnă, şi ocroteşte lenea mea zilnică.
5. Cinsteşte-ţi părinţii, dar nu mai mult decât pe mine.
6. Să nu-mi ucizi încrederea. Deşi eu ţi-am făcut-o ţăndări.
7. Să nu preacurveşti. Mă conjur să mă ocup eu de asta.
8. Să nu furi. Nici măcar o clipă de somn, când mă slugăreşti.
9. Să nu mărturiseşti maică-tii şi prietenelor împotriva aproapelui tău, care eu îţi sunt, orice pocinog ţi-aş fi trântit.
10. Să nu pofteşti la nimic din ce-i lumesc. Toate plăcerile burţii şi ale sub-burţii le iau asupră-mi, lăsându-ţi onoarea ascezei şi robia sub măgarul gospodăriei, care tocmai îţi grăieşte.

•

Mi s-a făcut ruşine de gîndul ce-am gândit, dar nu atât de tare, încât să rup în bucăţi setul de porunci abjecte. Ba, mai mult, am pus de încă un Decalog abuziv, ca de la un bărbat către el însuşi, din surplusul Decalogului anterior, de care m-a cuprins milosârdia să-l las risipit, nespus:

1. Să am spatele asigurat. Şi faţa. Şi perna. Şi masa. Şi casa. Şi specia.
2. Să nu existe altceva mai presus de mine, căci lumea trebuie cioplită tocmai după chipul şi asemănarea egoismului meu, precum în fotoliu aşa şi pe stadion.
3. Să nu iau în deşert numele echipei favorite, nici al fostelor iubite, căci niciodată nu se ştie dacă nu voi ajunge să fiu obligat să pup unde tocmai am scuipat sau să am bilet în mijlocul galeriei adverse.
4. Să nu uit ziua mea de lucru, căci pe celelalte şase, de odihnă, sigur mi le-amintesc.
5. Să cinstesc pe prietenul meu şi pe amanta mea, cu ce au mai bun prin baruri, căci de la tarabe cumpăr doar pentru acasă.
6. Să nu ucid ceea ce mai poate fi recondiţionat, căci, în caz de urgenţă, ambulanţa porneşte şi cu piese second-hand. Şi salvează mizera viaţă pământeană. Fiindcă sexul nu cunoaşte viaţa de apoi.
7. Să nu preacurvesc. Decât cu măsură. Numai excesul e rău pe pământ. Din ceruri, încă nu s-a întors nimeni cu vreun jurnal de călătorie. Un sfat din bătrâni îndeamnă să nu refuzăm niciodată două lucruri: să facem sex şi să apărem la televizor, pentru că nu ştim dacă o să mai avem ocazia. Şi fiindcă nici nu ştim ce pierdem.
8. Să nu fur. Nimic, în afară de meserie (pentru păcălit cariera), de amantlâcuri (pentru păcălit propria viaţă), de maxime din almanahuri (pentru păcălit proştii) şi de pilde tip Animal Planet, de unde, cu sucul şi alunele pe burtă, am aflat că, în afară de masculii hienelor, toţi ceilalţi sunt poligami, daţi aşa de Dumnezeu, cărora nevestele nu le fac mizerii că-s curvari nenorociţi.
9. Să nu mărturisesc împotriva mea, căci greşeala recunoscută o fi ea pe jumătate iertată, dar iubita mea se ocupă de cealaltă jumătate, de neuitat. Bărbaţii, fie ei români, trebuie să doarmă sub cap cu Amendamentul 5 din Constituţia S.U.A., în care nu degeaba stă scris că „nimeni nu poate fi forţat să depună mărturie contra propriei persoane”.
10. Să nu râvnesc nimic din case străine, în afară de sâni pufoşi, fese bombate şi urechi sensibile la palavre cu tâlc. Apropo, să-mi notez undeva ce rele mi-au făcut prietenii, care nu trebuie lăsaţi nepedepsiţi.