Precizare, în loc de medicament
Scrisoarea următoare ne-a sosit acum câţiva ani la redacţie, de la Mareana Rozăn Eminovici, care afirmă că deţine drepturile morale şi materiale de autor pentru opera lui Mihai Eminescu. Destinatarul este Adrian Păunescu. Ratând căsnicia cu Eminescu (care a trăit în secolul 19), Mareana îşi pune toată nădejdea în mariajul cu Adrian Păunescu (sfârşitul secolului 20 şi începutul secolului 21) şi îşi manifestă indignarea faţă de comportarea mea, Andrei, care aş fi pus în repetate rânduri tălpi cuplului neîmplinit. Este deductibilă, din epistolă, o relaţie apropiată (nebunia nu are limite!) între Mareana, George Călinescu (m. 1965) şi Nicu Ceauşescu (m. 1996). De observat sârguinţa cu care cea care se pretinde continuatoarea Luceafărului respectă hotărârea Academiei de a reintroduce în scrierea românească litera “â“, chiar şi acolo unde nu trebuie. Iată scrisoarea, cu toate nebuniile şi gafele ei:
Dragă Adi,
Eu am plâns foarte mult când am descoperit asemănarea mea cu Eminescu. Am citit ziarele tale şi iar m-am ântristat din nou. Niciodată nu mă laşi să-mi dau drumul ca lumea. Todeauna mă loveşti şi mă răneşti cu ocazia Sfintelor Sărbători âţi doresc ţie şi ântregului colectiv redacţional multă sănătate, chiar lui Andrei, care doreşte să-l iert pentru necazurile pe care mi le-a pricinuit dar nu ştiu ân ce măsură se va putea.
Sper măi că nu mă aştepţi la Senat. Eu nu ştiu să vin decât la redacţie. Iar ân privinţa drepturilor lui Eminescu, nu am de gând să fac caz. Dacă tu ai vorbit cu cineva, e suficient.
Nu e obligatoriu să locuim ân casa memorială. Ne putem construi alta şi cea memorială să devină un muzeu public al statului. Noi o să avem mulţi bani de luat de la descoperirile ştiinţifice aşa că eu nu fac un caz de justiţie din drepturile lui Eminescu. Te descurci tu . Sunt obosită. Am muncit enorm de mult.
Ştii ce mi se pare curios la voi? Fiul tău nu este capabil să fie politicos cu iubitele tale dar ân faţa oamenilor se poartă ca şi cum lucrurile ar sta altfel. Cu mine s-a purtat ângrozitor. A mers până acolo âncât m-a ântrebat dacă vreau să te iau pentru bani. I-am răspuns că eu pot câştiga oricât pentru că mă pricep la o serie de lucruri femeieşti. Nu pornografie, sunt total afoană, spre ruşinea mea.
Ân primul rând, banii sunt pentru Miky (N.A. - Eminescu). De el trebuie să mă ocup ân primul rând. Cred că justiţia o să trebuiască să-şi spună cuvântul pentru că eu nu ştiu cum să âmpart suma. Âmi este teamă să le spun alor mei de soarta lui Nicu care ar putea coincide cu hotărârea mea decisivă.
Fă ce crezi de cuviinţă. Din partea mea, poţi vorbi cu Călinescu pentru capitolul despre mine din ediţia viitoare a “Istoriei“. Ce ne-au făcut până acum ne-a scurtat zece ani din viaţă. Puteţi veni dacă doriţi, poate mergem la munte. O să le placă şi lui Nicuşor (N.A. - Ceauşescu), şi lui Georgică (N.A. - Călinescu) şi lui Miky (N.A. - Eminescu). O să luăm provizii de la fratele meu e un viţel superb acolo.
Dacă nu poţi veni, spune-mi la ce număr de telefon te găsesc sau când pot veni la tine la Senat (mi-am băgat lista cu acte. Să nu uiţi să ţi-o bagi şi tu). Din partea mea, nunta merge oriunde. Putem s-o punem şi la Senat.
Mareana Rozăn Eminovici
13 comentarii:
Saraca femeie... paradoxal este faptul ca pe cat de mult ma intristeaza situatia ei, pe atat de mult ma amuza anumite parti din scrisoare :))
Către Florins:
Ăsta e şi scopul publicării, să ne amuzăm de umorul involuntar şi să ne întristăm de boală. În plus, să ne ferim de agresivitatea despre care eu nu am mai scris, căci femeia în cauză nu era prea blândă. de aceea, supratitlul este "Scrisoare bolnavă de nervi". Mai scrie!
Dacă faci abstracţie "de nervi" şi consideri această epistolă o "bucată SF" (atemporală) este colosală. Cel mai mult mă amuză "î din a" la începutul cuvîntului, "â" pe care abia îl suport în... "româneşte" (şi derivatele sale), că n-am ce mă face. Să nu le daţi idei academicienilor, că cine ştie ce mai iasă: eu scriu cu "î din i" şi... "româneşte", că aşa am învăţat o viaţă întreagă şi am încercat să mă iau după Academie şi n-am putut. Ia, zi-mi, cine e mai nebună, scrisoarea asta sau "noua" lege gramaticală care a înmulţit "â"-urile din limba română pe considerente politico-istorice? Savin BADEA
Către Savin Badea Ochi albaştri
1. Când s-a restituit â prin 1992, mi-a fost şi mie greu, căci mă obişnuisem toată şcoala, inclusiv facultatea, cu î. Dar a meritat efortul. Când văd cărţi vechi, din anii stalinismului, în care â era înclocuit brutal de î chiar în familia de cuvinte romîn-Romînia, chiar pe motive politico-ideologice, îmi dau seama ce frumos îi şade restaurat lui â în grafia noastră.
2. Scrisoarea e foarte nebună, legea pentru â nu mi se pare, pentru că nu face decât să îndrepte, nu să inoveze aberant.
3. Când considerentele istorice şi politice sunt o cetate de rezistenţă faţă de vecinul de la Răsărit, le respect şi le apăr, cu tot deranjul inerţiilor noastre. La mulţi ani şi la cât mai multe â-uri!
4. Îmi pare bine că v-a muzat umorul cam negru din aceste scrisori bolnave de nervi.
Rămîn la părerea mea şi scriu cu â din î, cu excepţie familia de cuvinte derivate din "România". Pare-mi-se, Domnul Pruteanu, are o părere bună despre î. Iar dintre sunt şi sînt, îl prefer pe al doilea. Cine ţi-a vîrît în cap că dacă scriem cu mai multe â-uri sîntem mai "contra ruşilor". Ai auzit de "Cîinele lui Pavlov"? Eu aşa am ajuns, obişnuindu-mă cu î; iar voi, copiii, prea ascultaţi de toate gogoriţele care împart lumea în ruşi şi restul lumii. Savin Badea. PS. Dacă aveam o politică mai bună faţă de ruşi, după '90, nu plăteam ieri 8 milioane la gaze, pensia mea pe-o lună. Eu am văzut savanţi ruşi cu pulpana hanei rupte, "că şi ei au dus-o prost", vorba lui taică-tău. Dar tu ţine-te pe poziţii, aşa cum te-au îndoctrinat cei care au minţit poporul cu televizorul. Savin.
Categorică este şi lingvista Mioara Avram: "Modificările ortografice, cu privire la scrierea cu litera â în loc de î, au fost hotărîte nejustificat de Academia Română, în februarie 1993. Nu există niciun motiv pentru ca unul şi acelaşi sunet să fie notat într-un loc â şi în altul î, aşa cum propune Academia Română. Întoarcerea la scrierea cu două litere a uneia şi aceleiaşi vocale este lipsită de logică şi este un anacronism" (Cuvintele limbii române între corect şi incorect, Ed. Cartier, Buc., 2001, pp. 6, 7).(Un argument de pe Saitul PRUTEANU) Cu drag, Savin BADEA
Către Savin Badea
Părerea doamnei Mioara Avram poate că are susţinere ştiinţifică, logică, antianacronică etc, poate că nu, pentru mine nu constituie o carte de căpătâi, nici măcar un paragraf de căpătâi. Mă simt bine cu â şi vă urez să vă simţiţi bine cu ce literă doriţi. Vă deranjează un mic artificiu al transcrierii limbii române ultrafonetice, dar ce ziceţi de englezi, care pentru a rosti un simplu "f" scriu uneori "gh" (rough=raf), sau pentru un simplu sunet "t" se chinuie să transcrie trei litere, "ght"? (thought=sot). De francezi nu vorbesc, pentru că e de ajuns să scrii "francais" pentru a rosti "franse", si deja te plictisest revoltat. Totusi, cu anacronismele astea, n-au ajuns prea rău nici în economie, nici în geografie, nici în istorie. Toate urările de bine!
Dragă Andrei,
Francezii şi englezii? - Treaba lor! Odată şi odată se vor trezi şi ei, ca şi chinezii, care au mai făcut ceva reforme în scrierea limbii lor.
Treaba noastră este să trezim Academia Română din "beţia anticomunistă" şi să revină pe făgaşuri ştiinţifice. Este inadmisibilă greşeala lor! Ruşinoasă şi trenează de 15 ani! Mica noastră dispută este un bun prilej să mai pun pe tapet încă două-trei probleme:
1)Enciclopedia de chimie, iniţiată de Academician Doctor Inginer Elena Ceauşescu, după Aglomeraţia din Decembrie, a fost lăsată de izbelişte, după ce grupul de chimişti condus de "analfabetă" a scris 4-5 volume superbe. De ce Academia n-a ştiut pe cine alege academician?! Unde i-a fost coloana vertebrală, ştiinţifică, de evaluare? Consider c-a avut ceva merite, că n-or fi fost proşti toţi academicienii! Eu mi-am ţinut coloana vertebrală dreaptă şi după infarct. Unde ne sînt chimiştii, cel puţin aceia care au colaborat la Enciclopedie? I-a inhibat prostirea societăţii? Nu mai avem chimişti?
2) Unde sînt filozofii marxişti, care să le explice "celor proşti" ce înseamnă comunism de fapt?
3)Unde sînt istoricii, care trebuie să scrie corect (cu bine şi cu rău) despre "Epoca de Aur" din istoria ţării noastre, fără părtinire?
4)Unde ne sînt economiştii, care să analizeze, cu avantaje şi cu dezavantaje, capitalismul, socialismul şi comunismul, ori "calea de mijloc" - din punctul de vedere al ştiinţei lor, nu să lase tot felul de diletanţi să aiurească popoare, fiecare cu "raiul" lor?
5) "Unde ni sînt visătorii?"
Din partea unui filolog mă aşteptam la o analiză mai profundă: şi tocmai te lăudasem lui taică-tău! Întreabă-l!
(Mi se va răspunde ca altădată: Proşti, da' mulţi!, la care, eu,: Mulţi, da' proşti! De ce n-ar fi invers! Auzeam odată, la radio, un banc: "- Ştii că pîinea multă prosteşte?" "Ei şi, ţâara are nevoie de proşti!" Culmea e, că şi pîinea e proastă! Tu ai mîncat vreodată franzelă "ca în 1972", la 5 lei bucata, pe atunci? Atunci ni se spunea că pîinea neagră e mai hrănitoare, ca să ni se pregătească terenul pentru pîinea neagră care a urmat şi pentru cartele. Azi, ăştia, sînt inconştienţi la ce pîine băgăm în noi! Domne!, în ţara astza au pierit toţi specialiştii, pînă şi cei din panificaţie!?)Cu drag, Savin BADEA
Către Savin Badea,
1. Nu nu e deloc "beţie anticomunistă" reaşezarea la locul cuvenit a lui â, când acest semn a fost alungat de invadatorul sovietic comunist.
2. Nu cunosc chestiunea Enciclopediei de Chimie, dar sunt convins că, sub EC existau somităţi reale, care îşi făceau treaba ştiinţifică şi care au fost măturate nedrept de valul de după 1989.
3. Chiar, unde sunt cei care susţineau idei pe care le-au părăsit la primul colţ? Nu cred în marxism, dar cred în caracter şi mi-a jenă că lipsa de coloană vertebrală face să nu se aşeze la masă anticomunişti, comunişti şi centrişti să discute cu argumente, nu cu invective, istoria, economia, societatea.
4. Da, am mâncat 20 de ani franzela regimului anterior, care era uneori bună, alteori rea, dar sigur nu era 5 lei în 1972. La preţul ăsta s-a ajuns, cred, prin anii 80.
5. Ce legătură are tata cu discuţia noastră? Totul îmi sună a "te spun dacă nu eşti cuminte". Culmea e că, în privinţa lui â, şi AP are aceeaşi părere ca mine, dovadă poemele dedicate "lui â din a" încă înainte de 1989! Iar, dacă sunteţi dezamăgit de mine, nu e obligatoriu să ne intersectăm pe nici un drum.
Dragă Andrei,
A fost o glumă: am vrut să te provoc. Părerea mea despre tine o găseşti în comentariul meu,la poezia tatălui tău, "Rugă pentru părinţi", la PS.
Prin comentariile noastre la "Nunta lui Mareana" am vrut să-ţi demonstrez că societatea actuală e mai nebună decît biata Mareana. Dar la î nu renunţ şi-ţi dau cu sic! Să rămînem prieteni. Acum vezi ce legătură are tata? să stăm băţoşi, fiecare pe opinia noastră. savin.
De provocat, mă las greu provocat. La împăcare, sunt mult mai iute. Eu rămân cu â-ul şi cred că subiectul trebuie închis. Drum bun, cu un marfar de î-uri!
Am crezut ca mor de ras. Chiar exista asemenea oameni pe pamant? Ma intreb daca acea femeie era cu adevarat intreaga la cap . Oricum , ma bucur ca am avut ocazia sa ma bucur de o scrisoare cu haz.
Trimiteți un comentariu