Nu mai pot crede-n tine de azi,Dacă vrei, poţi să urci sau să cazi,
Dar sunt sigur că nu pot să scap,
Tot te cred şi-o luăm de la cap.
Te-am crezut un dig de pază
Pentru somnul meu,
Văd că eşti nisipul moale
Şi mi-e tot mai greu.
Te ating sau nu?
Mâna mea trecu
Diguri căutând.
Toate-s doar în gând.
Te-am dorit ocean sau mare,
Să mă speli de rău,
Ai lucit o primăvară,
Cât e timpul tău.
Strop de val opac,
Nu te mai desfac,
Vreau să mă îngrop,
Dar n-am loc în strop.
Te-am simţit din depărtare
Un solemn gheţar,
Înălţimea mă-nşelase
Şi am vrut să sar,
Să îngheţ de tot,
Dar acum nu pot,
Ţin în mână doar
Cubul din pahar.
Te-am văzut sculptată-n stâncă,
Te-am visat stejar,
M-a trezit coşmarul veşted
Că eşti frunză iar
Ochii tăi - lumini -
De-ntrebări sunt plini,
De păcate-s grei,
De uitări şi chei.
Andrei, luând-o mereu de la cap
15 comentarii:
De la capat,mereu,in ciuda faptului ca stim ca e doar un cub de gheata si nu un iceberg,un fir de nisip si nu o stanca...Ne proiectam in gand perfectiunea pe care ne-o dorim ,dar suntem treziti la realitatea de langa noi,si, o acceptam pentru ca vom spera tot timpul ca o putem aduce cat mai aproape de idealul nostru.Si asa o luam de la capat!!!Queenie
Este interesant de câte ori și cu ce forțe suntem capabili să o luăm de la capăt din dragoste și pentru dragoste. Totuși, oare nu există până la urmă vreun dig peste care nu mai putem trece, pe care nu-l mai putem sfărâma? Nu este oare o simplă utopie această iluzie a noastră că putem surmonta orice cu ajutorul iubirii?
Sau altfel spus...un om nu e perfect decit atunci cind esti indragostit de el...?
Teribila poezia..in cel mai bun sens...seara superba!
Queenie,
Cred ca e bine sustinuta demonstratia ta despre mecanismul care ne face sa o luam de la cap. Pe de o parte, e bine sa fim lucizi, pe de alta parte e bine sa fim visatori si sa mai credem in miracolul ca binele exista. Altfel, dupa primul esec am fi blazati pentru tot restul experientelor pe care le-am mai putea avea.
Diana,
Este o iluzie, fara indoiala, dar ar mai fi viata aceea in care am pleca de la premisa ca nimic nu are rost? Si ce panaceu ar putea fi mai frumos decat iubirea?
Carmen,
Asa este, perfectiunea este doar in ochii nostri indragostiti si orbiti de subiectivism. O varianta cam pietroasa a acestei constatari este ca, daca te indragostesti de un rahat, esti in stare sa il aperi de muste cu pretul vietii.
Exprimarea e in cel mai cumplit fel spusa..insa e adevarata..si se aplica tuturor oamenilor care la un moment dat ne intra in suflet..si acolo ,in timp,bucatica de suflet investita ramine ..cotropita definitiv.
Uneori ma intreb si eu de unde atita forta de a mai crede in oameni si atita incapatinare de a cauta ce e mai bun in fiecare...
si ma mai gandeam la ceva ...ziua de azi am primit-o cadou!!abia peste 4 ani ne mai" vedem "cu ea..trebuie sa o traim cat mai frumos!!...sa fim optimisti..desi eu sigur sunt,altfel nu gandeam asa.
Carmen,
Reincarcarea cu speranta se face si prin ceea ce s-a dovedit a fi metoda involuntara a pacientului de la dentist: de prea multa durere si frica, suferindul geme intruna, pentru ca, la un moment dat, sa vada ca o parte din durere s-a risipit. In dragoste, cu cat pare ca e mai greu de suportat, cu atat poti descoperi ca te apropii de finalul cosmarului si incepi sa crezi din nou. In altcineva sau in asteptata varianta de maine a celui ce te-a dezamagit.
Carmen,
Ma gandesc cum s-o fi simtit Marin Sorescu sa isi vada, timp de 60 de ani, in calendar, ziua de nastere doar o data la 4 ani.
Si Marin Sorescu..tot un "cadou " a fost pentru cei iubitori de poezie...
google-ul spune 19 februarie..eu am in memorie doar zilele de nastere a alti 4 scriitori, poeti..chiar nu stiu cum e corect.
Carmen,
Da, dictionarele, istoriile reci si google spun, pe buna dreptate, 19 februarie (1936), dar eu vorbesc despre data inregistrarii, care, mai ales la tara si printre cei amarati, se trecea adesea cu intarziere. Mama mea e nascuta pe 29 martie si e trecuta pe 31 (cu Nichita si cu Angus Young de la ACDC), Eminescu, aproape sigur, s-a nascut la final de decembrie 1849, dar, din ratiuni de intarziere a incorporarii ulterioare in armata imperiala, ar fi fost declarat in ianuarie. Exemple mai sunt. Marin Sorescu insusi, pe care l-am cunoscut de copil, facea haz si caz de aceasta situatie, care ii convenea din punct de vedere biografic si literar. El, ironicul, radea, ca numai lui i se putea intampla ironia sortii, sa nu isi poata serba ziua decat din patru in patru ani.
De cand ma stiu sarbatorim ziua bunicii mele in 01.03..si ea in acte e in 16...da...asa e cum spui,mi-am amintit..
Carmen,
Imi pare bine ca ai acceptat explicatia. Sa cresti mare, cu memorie tare si cu toleranta de amploare!
Trimiteți un comentariu