21 februarie 2008

O singură poveste

Dar singura poveste
A lumii e aceea
Cu doi actori celebri,
Bărbatul şi femeia.

Sunt femei cu caractere drepte,
Sunt femei ce nu pot să aştepte,
Sunt femei ca marea sau ca munţii,
Sunt femei în aşteptarea nunţii.

Sunt femei de sânge sau de gheaţă,
Sunt femei de moarte şi de viaţă,
Sunt femei de tropic sau de poluri,
Pentru orice piesă-n orice roluri.

Sunt femei de ură şi iubire,
În prezent sau doar în amintire,
Sunt femei de rău, femei de bine,
Sunt femei supuse ori regine.

Sunt femei de vale, de colină,
Sunt femei ce cântă, scriu, suspină,
Sunt femei cu suflet care arde,
Sunt femei ascunse-n câte-o carte.

Sunt de ghindă, cupă, tobă, pică,
Sunt femei ce cad sau se ridică,
Sunt bunica, mama, fiica, sora,
Sunt nevasta, soacra sau e nora.

Sunt femei ce bagă lumea-n boală,
Fără preferinţă socială,
Sunt femei de gală sau de piaţă,
Ce gândesc ascuns ori spun pe faţă.

Sunt femei modeste sau deştepte
Ce tot urcă sau coboară trepte,
Sunt femei ce-ngroapă toţi cărunţii,
Dar şi tineri goi în dosul frunţii.

Sunt femei ce-adoră sau înşală,
Sunt femei ce dorm şi când se scoală,
Pot să fie as, decar, şeptică,
Le iubim sau ne provoacă frică.

Sunt femei de pus pe la chimire,
Sunt femei cu forţă de oştire,
Sunt femei de casă ori agora,
Sunt femei de pupa şi de prora.

Sunt femei ce-n puşcării ne-ar ţine,
Dac-ar bănui pe orişicine,
Vin în turmă sau plutesc în stoluri,
De prin stepe sau fertile soluri.

Sunt femei ce fac ades trotuarul,
Sunt şi maici, ce-şi plâng în pumni amarul,
Sunt şi matcă, sunt şi doar albină,
Ne rămân în creier şi retină.

Sunt femei de multe miliarde,
Sunt femei tăcute sau petarde,
Din icoane li se trage seva,
Dar păcătuiesc, visând la Eva.

Nu-s cuvinte cât să le încapă,
Nici în eră, nici într-o etapă,
De la început şi pân-la groapă,
Ele-s aer, foc, pământ şi apă.

Andrei, cu dragoste şi spaimă, cu admiraţie şi tristeţe

31 de comentarii:

Savin BADEA spunea...

Felicitări! mi-a plăcut şi-am pus-o la colecţie: de, "bărzăune la stupul tău". Cu stimă, Savin BADEA

Savin BADEA spunea...

Andrei,
Mă deghizez în critic literar: dacă ai făcut "inventarul femeilor, clasificate pe categorii", fă sub acelaşi motto ("...Femeia şi Bărbatul"), în partea a doua, şi "inventarul bărbaţilor, tot pe categorii", dar din punctul de vedere al femeii. Propunerea e cît se poate de serioasă, iar "o singură poveste", aşa, ar fi completă. Savin BADEA

Anonim spunea...

Pe viitor o sa putem vorbi si despre muzica? Despre pasiunea asta pe care o mai aveti si despre care nu ati pomenit prea multe aici pe blog (cel putin eu nu am gasit nimic)... M-ar interesa ceva detalii despre trupa Totusi: daca (si unde) mai are concerte, unde e facuta filmarea de pe youtube?; ce scule folositi? Apropo, felicitari pentru piesa "Oameni pentru oameni". Mi se pare de departe cea mai buna piesa a dvs. Chiar reusita.

CATALINA22 spunea...

CE POT SA SPUN? DE DEPARTE MI SE PARE CEA MAI REUSITA POEZIE. IMI PLACE ENORM MANIERA IN CARE ATI DESCRIS FEMEILE CU BUNE SI CU RELE, ASA CUM SUNT ELE. E O VIZIUNE REALISTA SI POEZIA IN SINE SUNA FOARTE BINE.
SINCER DIMINEATA CAND AM INTRAT PE BLOG NU MA GANDAM SA GASESC CEVA ATAT DE DRAGUT CARE SA MA FACA SA ZAMBESC, SA MEDITEZ, SA APROB, SA IMPARTASESC ACELEASI IDEI. VA MULTUMESC!

Liv spunea...

M-am gandit la ceea ce ati spus dvs si am am ajuns la concluzia ca aveti dreptate. Inainte sa incerci sa demolezi, e bine sa si construiesti ceva, cat de mic, dar sa fie edificiul tau. Am compus o poezie. Sunt prea indraznet daca va marturisesc ca am compus-o special pentru dvs? Sunt convins, ca din pacate, nu va rezista scurgerii nemiloase a timpului, dar la fel de sigur sunt ca dvs o veti tine minte multa vreme. Nemeritat de multa vreme.


CERTIFICAT DE URBANISM

Poate-ar fi mai bine sa ma taci
As fi clovnul rontaind ruine
Un chistoc dansind printre copaci
Nicaieri in liniste la tine
Eram amindoi ca un oras
Stins si pustiit ca noi. Ca tine.
Cere-mi tot ce vrei. Ramin tot las.
Uite cum curg gropile din mine.

Sintem un oras de ploi si noapte
Un oras uitat chiar si de stele
Gropile mustesc tirzii si coapte
Iar orasul are loc in ele.

Printre strazi cu felinare stinse
Umblu singur si orbecaind
La lumina de tigari aprinse
Am vazut orasul tresarind.

Anonim spunea...

Trebuie sa recunoastem ca randurile scrise de Liv sunt absolut geniale. Are curaj, potential de critic literar, umor si ironie, elemente necesare pentru a inchega o compozitie buna. Faptul ca a devenit "cel mai cunoscut" de pe blog intr-un timp atat de scurt, demonstreaza ca indiferent de textele acide pe care le-a creat, ca a avut succes, s-a comentat despre el, si pana la urma, asta a fost scopul. Cine, pana acum, s-a remarcat? Nimeni. Indiferent ca a fost acuzat de unii cititori ai acestui blog ca fiind rautacios sau complexat, remarcarea lui s-a facut la nivel de inteligenta si de originalitate, ceea ce pana acum n-am sesizat printre comentatori.
Din punctul meu de vedere, a ridicat nivelul discutiilor; poate ca n-a pastrat intru totul o eticheta de bun-simt, insa, creatia de calitate, indiferent ca acuza, lauda, mitocaneste, va avea ecou. Si s-a demonstrat.
Ina

Diana spunea...

Andrei,
Ca simplu receptor al acestei minunate poezii, mi-ar plăcea să cred că nu doar femeia, singură, ȋn totalitatea ipostazelor pe care le ȋmbracă poate atinge acea universalizare in "aer, foc, pământ şi apă", ci reȋntregirea unităţii bărbat/femeie. De aceea solidarizez cu propunerea domnului Savin Badea, care mi se pare excelentă.
Foarte interesanta şi schimbarea de atitudine a domnului Liv!

Andrei Păunescu spunea...

Catalina,
Desi nu imi place sa vorbesc la gramada, sper sa intelegi cand spun ca versurile acestea sunt asa pentru ca asa sunteti domniile voastre, femeile, ca specie plina de miracole si de pacate, de contradictii si de continuitati, de temeinicie si de alunecari de teren.

Andrei Păunescu spunea...

Liv,
Foarte bine scris textul, foarte frumos gandita ideea, foarte impresionanta acceptarea grabei tale, a erorii, a teribilismului firesc cu care sarim sa distrugem , fara sa oferim alternative verticale. Ma bucur ca esti capabil si de rautati, dar si de detasari intelepte, la fel de valoroase. Ba chiar mai mult decat atat. Daca versurile iti apartin in exclusivitate(sunt sonoritati cunoscute in ele), esti bun de lauda.

Andrei Păunescu spunea...

Ina Anonima,
Ai retinut esentialul. Important nu e ca aici sa aratam ca avem dreptate, iar eu sa fiu atat de marginit, incat sa sterg comentariile care ma iau peste picior. Problema noastra, a celor care alocam timp acestui blog, este sa vedem care ne sunt inzestrarile, ca dreptate unanima nu o sa obtinem de la nimeni, niciodata. Ma bucur ca nu l-am dispretuit pe Liv, ca nu i-am inchis gura, pentru ca - se vede - talentul e acel ceva ce se remarca. As incheia cu o vorba pe care mi-a spus-o, mai demult, tatal meu, cand l-am intrebat de ce nu se supara definitiv pe diversi oameni (mai ales cantareti) pe care i-a ajutat in viata, care i-au intors spatele, l-au injurat, dar care i-au cerut din nou sprijinul, cand au intrat in necaz. In loc sa le dea peste nas, i-a primit inapoi, iar mie mi-a raspuns: problema mea este talentul lor. Caracterul e problema lor.

Andrei Păunescu spunea...

Diana,
Universalizarea se face in doi cate doi, dar eu, ca parte opusa si compelmentara femeii, pe ea o observ analitic. Cand vor veni momentul si inspiratia pentru textul in oglinda despre barbati, il voi scrie si il voi publica.
Liv, care a aratat ca poate fi valoros cand e rau, devine mai complex cand arata ca este capabil si de intelepciune. E un castig sa vezi un om crescand.

Andrei Păunescu spunea...

Anonim
1. Te rog, alege-ti un pseudonim ca sa putem pesonaliza dialogul.
2. Vorbim oricat despre muzica. Este pasiunea mea nr.1 si prima mea activitate in care am iestit in public, cat de cat sesizabil.
3. Pe blog sunt cateva linkuri, pe coloana din stanga, unde te poti duce la piese ale mele sau cu trupa.
4. Totusi va avea concerte in primavara. Filmarea e din octombrie 2007 din Parcul Crangasi din Bucuresti.
5. Scule folosite: chitara Fender Starocaster, mai multe editii, amplificator Marshall, adica schema clasica, uneori procesor Boss.
6. Mersi pentru aprecieri la Romani pt romani. S-a nimerit sa iasa bine si sa aiba si colaborari de prestigiu. Inregistrarea este din 1998. Chitarile, tobele, bassul, clapele, muzica si prima voce sunt ale mele, versurile: Adrian Paunescu, celelalte voci: Ana Maria Paunescu, Stefan Hrusca, Tatiana Stepa, Adrian Daminescu, Mirabela Dauer, George Nicolescu, Madalina Manole, Elena Carstea.

Liv spunea...

Versurile imi apartin, si de asta va veti convinge imediat. Daca dumneavoastra stiti ce este acela un acrostih, poate ca sint studente care au ocazia sa afle acum, si pentru ele explic. Cititi de sus in jos fiecare litera a fiecarui vers, si veti gasi un cuvint, expresie etc. In cazul poeziei mele, prima litera a primului vers e P, prima litera a celui de-al doilea e A, apoi U si mai departe sint convins ca va descurcati singuri. Am vrut sa fac o gluma, nu tocmai reusita, si sa scriu un poem in stil paunescian. Mesajul de pe veritcala, pentru care va cer iertare, e o stupizenie, dar am vrut sa vad daca il observati. N-ati facut-o. Deci, domnule Paunescu, mai aveti de lucrat la capitolul poezie. Va astept pentru sfaturi pe tema asta.

(poezia ar fi fost, poate, mult mai reusita daca mesajul de pe verticala nu mi-ar fi impus anumite restrictii)

Liv spunea...

completare: voiam sa spun prima litera a fiecarui vers, si totul citit de sus in jos. scuze, scriu in mare graba. am ceva de lucru. voi reveni.

CERTIFICAT DE URBANISM

Poate-ar fi mai bine sa ma taci
As fi clovnul rontaind ruine
Un chistoc dansind printre copaci
Nicaieri in liniste la tine
Eram amindoi ca un oras
Stins si pustiit ca noi. Ca tine.
Cere-mi tot ce vrei. Ramin tot las.
Uite cum curg gropile din mine.

Sintem un oras de ploi si noapte
Un oras uitat chiar si de stele
Gropile mustesc tirzii si coapte
Iar orasul are loc in ele.

Printre strazi cu felinare stinse
Umblu singur si orbecaind
La lumina de tigari aprinse
Am vazut orasul tresarind.

Andrei Păunescu spunea...

Liv,
1. Nu imi retrag parerea ca esti un individ talentat. Chiar si cu marea gaselnita-acrostihul, care spui ca ti-a limitat versificatia, tot e un text interesant, desigur, murdarit de sintagma-cheie, care se afla mult sub posibilitatile tale, deja aratate. E ca si cum ai cheltui zacaminte nobile si armate de oameni cultivati si talentati, ca sa prinzi o musca. Tintele mici distrug vocatiile mari.
3. Ti se pare o mare victorie daca, abia la sesizarea ta, a fost sesizat jocul de litere vertical? Macar daca ai fi compus o fraza mai desteapta!
4. Ai dreptate, nu am banuit ca trebuie sa citesc de la inceput toate variantele de capcane, dar nu e o problema. Daca un om iti deschide usa, tu ii dai buna ziua, ii ceri un pahar cu apa, iar dupa ce ti-l da, ii arunci cu el in cap, esti, cu adevarat, surprinzator, pentru ca foarte multi, inclusiv eu, pleaca de la premisa de sinceritate, de bunacredinta. Si nu se asteapta sa aiba la usa un clovn, un creier mustind de trivialitati sau pe cineva care pune ceva murdar pe clanta.
5. Pacat ca talentul dumitale se limiteaza, cel putin aici, la scopuri adolescentine, care par, deja, maladive.
6. Desi ma stanjeneste limbajul vulgar pe care l-ai ales si care te irita ca nu a fost observat la prima (dar la care poate ajunge orice prost), voi lasa murdaria pe blog pana mi se va cere (daca mi se va cere) sa o scot.
7. La nivelul la care ai ajuns sa zbori, ma gandesc daca mai merita sa irosesc atata timp cu comentariile tale, ale dumitale, ale domniei tale, ale dumneavoastra (alege apelativul care iti place). Imi pare rau. Ramas bun!

corina spunea...

E scandalos ce a facut Liv , sa vii asa la cineva acasa si sa-ti bati joc de el mi se pare un gest marsav si grobian de cea mai joasa speta. Dar dupa cum bine spuneati caracterul e problema lui, pe dumeavoastra va intereseaza doar talentul. Ma gandesc doar pentru ce va ramane Liv in memoria dumneavoastra, pentru talentul pe care i l-ati laudat atat sau pentru caracter?

corina spunea...

Domnule Paunescu, as mai vrea doar sa va fac o mica sugestie. Incercati sa va schimbati fotografiile in functie de comentariile pe care le faceti. Fotografia pe care o aveti nu se potriveste cu raspunsul dat lui Liv. Il dezarmati total.

Liv spunea...

Imi pare foarte rau ca v-am suparat asa de tare. N-am absolut nimic cu dumneavoastra, ba chiar pot sa va spun ca imi place aproape tot ce scrieti. Nu comentez pe bloguri si interventiile mele de acest fel s-au rezumat la doar citeva sute de cuvinte adunate de-a lungul timpului. Nu stiam de blogul dumneavoastra pina acum citeva saptamini, cind iubita mi-a trimis pe mail un text cu "draga timberiu". M-a intrebat ce parere am si i-am raspuns ca e un text contrafacut si ca cineva destept incerca sa imite un prost. Dar nu-i reuseste, pentru ca desparte perfect in silabe, dar scrie cuvinte de o stupizenie care e clar contrafacuta. Am dat o cautare pe Google pentru a gasi sursa textului si asa am ajuns pe pagina dumneavoastra. Nu mai intrasem pina atunci niciodata. Lucrez intr-un domeniu care nu are nici o legatura cu poezia. Revenind la blog, am gasit acolo si citeva comentarii pe care le-am recunoscut ca sint ale iubitei mele. Nu stiu de ce m-am enervat destul de tare. Am citit de cind ma stiu si poate ca asta m-am suparat, ca a intrat pe un site pe care vrea sa discute poezie si nu face asta doar acasa, cu mine, cu prietenii nostri, care au citit mult, mult mai mult decit majoritatea celor pe care-i intilnesc aiurea. A fost o prostie din partea mea sa ma enervez dintr-un lucru atit de simplu. Imediat am decis sa intru pe blogul asta pentru ca voiam sa-i arat ca si eu pot scrie lucruri de genul ala si ca textele mele se vor remarca imediat. Pot scrie oricum, dar am ales un stil mai abrupt. Primele dati m-am semnat "absolventul" si am atacat o biata studenta (va amintiti, probabil). Apoi am scris textele din ultimele doua zile, semnate cu 60% din prenumele meu. Vorbeam cu un prieten care urmarea incursiunea mea imbecila pe blog si-i spuneam ca "uite, nici nu-mi vine sa-i zic nimic omului astuia, pentru ca raspunde cu atit de mult bun simt si recunoaste atit de deschis ca textele au oarecare valoare, incit imi anuleaza aproape toata rautatea pe care vreau s-o arunc, in joaca, peste site-ul asta". Aseara ii spuneam iubitei ca o sa mai scriu doar un text, o poezie, si apoi incetez joaca asta. N-a fost de acord cu ce vreau sa fac, cu acrostihul. Nu m-am putut abtine, cu gindul, totusi, ca jignesc un om pe care-l apreciez dintr-o joaca si din dorinta copilareasca de a-i arata iubitei ca ma pot face remarcat literar. Am gresit si va rog sa ma iertati, asa cum am rugat-o si pe iubita s-o faca. Uneori imi place atit de mult sa rostogolesc cuvintele, incit uit ca pentru cei din jur asta nu e o joaca si ca succesiunea asta de semne mici si negre poate jigni. Nu cautati printre rindurile mele reminiscente freudiene ale unui complex sau altul, pentru ca astfel de sensuri sint departe de realitate. A fost o joaca de-a cuvintele, pe care am impins-o prea departe. Va rog inca o data sa ma iertati.

Anonim spunea...

Liv, ti-a luat ceva timp sa descoperi erorile care-ti napadesc mintea si linistea, erori care-ti macina inutil existenta. Frumusetea cuvintelor tale, pe care nu le aud aproape niciodata, sta sa explodeze in imensul si nesfarsitul ocean de litere, elibereala-l, nu-l infrana, nu-i frange valul, rosteste-l si uite-te o secunda la mine. Miile de franturi de vise spulberate in timp sunt nauci, aleraga ca niste iepe pe un camp pustiu, se striga una pe alta, se cheama cu disperare, se iubesc nebuneste si se urasc de atata iubire. Nu le mai tine in grajd, da-le drumul, lasa-le sa inoate, fa-le sa zboare, ineaca-le, dar cu ceea ce ai tu mai frumos in tine, nu cu desertaciune.

Andrei Păunescu spunea...

Corina,
Va ramane pentru ambele, dar pentru putin timp. Cine vrea cu tot dinadinsul sa acopere cu ambalaj murdar o materie care putea fi rezonabila, pana la urma reuseste. De aceea, scandalosii, avangardistii, vulgarii, dezaxatii si altii asemenea lor ies in evidenta, fac succes pe moment, dar se izbesc incet-incet de apetitul majoritar, care este pe linia bunului simt.

enki spunea...

Grozava poezia! Mi-a placut mult.
Pacat insa, de comentariul absolventului, care mi-a lasat un gust amar. Cred ca majoritatea liceenilor au realizat acrostihuri pe bancile scolii, fara sa stie ei de aceasta mare problema enigmistica.

Andrei Păunescu spunea...

Enki,
E trist cand un om in toata firea nu mai stie sa se joace, dar e si mai trist cand vezi ca tot acelasi nu poate fi deloc serios si imbatraneste facand goange de pustan incapabil sa ajunga la o destinatie. Si iti explici, inca o data, de ce s-a spus despre noi ca suntem tara carierelor gresite, a celor care promit mult la inceput, incep bine si termina prost, de regula, gasind explicatii savante pentru ratarea vietii si vinovatii mai ales prin gradinile vecine. La noi sunt prea multi destepti talentati, dar prea putin realizati. La nordici sau la alti vecini de continent, sunt multi realizati, poate pentru ca nu au vrut mereu sa faca pe desteptii. Doar si-au vazut de vocatie, de constructie, de treaba. Nu e pacat?

Savin BADEA spunea...

Dragă Andrei,
În context cu poezia ta îţi trimit şi "clasificarea lui Creangă" (metamorfozată prin prelucrarea în versuri făcută de mine), un fragment extras din "Povestea lui Ionică cel prost", una din cele două "corozive de Ion Creangă (din "Integrala Creangă"):

"Satu-acela de flăcăi
Era plin de hăndrălăi –
Unde este un flăcău,
Sunt şi fete căcălău;
Unde sunt flăcăi în cete,
Sunt cu mult mai multe fete!
Aşa-i de cînd lumea este,
La fel fetele aceste:
Ba mai grase, ba mai slabe,
Mai puştoaice şi mai babe,
Tinerele şi bătrîne,
Şi zănatice, şi zîne,
Şi frumoase, şi urîte,
Bărbătoase, dar şi slute,
Bogătaşe şi sărace,
Harnice sau dobitoace,
Inimoase, lenevoase,
Flori alese ori scîrboase –
Erau, una cîte una,
Otova, de toată mîna."

Aşa, ca o glumă (premieră mondială!)
Cu drag, Savin BADEA

Savin BADEA spunea...

Textul lui Ion Creangă:
"V-am spus că satul acela era plin de flăcăi. Negreşit că unde-s flăcăi mulţi, fete sînt şi mai multe; asta-i de cînd lumea: şi tinere şi bătrîne, şi frumoase şi slute, şi bogate şi sărace, şi harnice şi leneşe - de toată mîna." Pentru conformitate, Savin BADEA

Andrei Păunescu spunea...

Savin,
Trimiterea la Creanga este oricand potrivita si imbogateste. Interesant e ca literatura lui Creanga, predata copiilor inca din clasele mici, pentru ca o pot intelege, se poate redescoperi la orice varsta, pentru ca mereu descoperi cat de greu este sa fii oral si credibil, inteligibil si rafinat.

dan spunea...

1. Trupa Totusi sustine spectacole si singura? Sau in principal este doar "trupa de acompaniament" a cenaclului Totusi Iubirea? Ca stiu ca pe vremuri asa era...
2. Am ascultat pe youtube filmarea din Parcul Crangasi. Nu suna putin sec numai chitara, bas si tobe? Nu este rau insa pentru 2007...
3. Piesa "Oameni pentru oameni" nu este buna numai pentru ca a avut colaborari reusite. Eu am zis de piesa in sine ca este buna. Putea sa fie cantata de oricine. Face parte din ciclul "eu cum de nu m-am gandit":). Nu stiu, mi se pare ca uneori ideile bune (geniale chiar) sunt atat de aproape de noi iar noi efectiv nu le observam. Ne complicam cu tot felul de lucruri, ne gandim la cosmogonii, filozofam in van in loc sa cautam in noi sau in ceea ce ne inconjoara. ...Si cand vine un altul cu o idee buna zici "eu cum de nu m-am gandit?" sau "mie cum de nu mi-a dat prin cap?". Exact asa e si cu piesa asta. Refrenul este simplu si misto. Frumos...

Andrei Păunescu spunea...

Dan,
1. Trupa Totusi a luat parte la tot felul de spectacole mai ales in tara, la festivaluri de rock, la concerte cu mai multe trupe si solisti, dar singura - destul de rar. Nici nu se mai practica spectacolele cu un numar. Lumea nu are rabdare de o singura aparitie. Din pacate, trupa Totusi a aparut la TV de mai multe ori in cadrul Cenaclului si imaginea de trupa de acompaniament, care a fost ocazionala, a devenit mai vizibila decat trebuia. In repertoriul nostru sunt vreo 30 de piese originale si alte cateva coveruri. Daca ne-ar mobiliza vreun impresar sau ne-ar chema prin cluburi de gen, poate ca ne-am pune in miscare mai mult.
2. Calitatea filmarii din Parcul Crangasi este groaznica, asa e. O sa postez curand inregistrarea buna, unde sunetul si imaginea mixata sunt cum trebuie. Asa e, suna sec si nesatisfacator, dar vei vedea ceva mai bun.
3. Ai dreptate, piesa "Oameni pentru oameni" a fost aleasa pentru acel grup de vedete tocmai pentru ca a fost considerata buna, slagaroasa, iar Antena 1 a preluat-o curand intr-o campanie umanitara dupa ce a explodat un bloc in Pta Romana prin 1998-99.
4. Asa este cu ideile bune. Adesea sunt simple, directe, si genereaza parerea ca oricine se putea gandi, putea compune la fel.
5. Dupa mesajul tau, parca imi vine iar cheful sa scot alte cantece. Am si un prilej bun: in iulie 2008, Totusi implineste 25 de ani de la infiintare (ce adolescenti eram! Dar nici acum nu suntem pensionari...)
6. Iti postez si o poza de la concertul din 27 octombrie 2007, cu mine si cu Mihai Napu, bassistul. Tase si tobele sunt in partea care a scapat fotografului.

enki spunea...

E pacat si pentru faptul ca la noi treaba prost facuta, e oricum buna, pe principiul "merge si asa", pe cand la altii lucrurile stau cu totul altfel. La ei nu prea o poti da cotita.
Mi-a placut: "destepti talentati, dar prea putin realizati".

Andrei Păunescu spunea...

Enki,
1.Si mie imi place sa iti citesc comentariile si sa iti raspund.
2. Ce parere ai de nebunia cu urmasul lui Stefan cel Mare care vrea Moldova? Astept un raspuns acolo, ca Reclamantul se simte stingher, fara comentarii.

Andrei Păunescu spunea...

Corina,
1. Iarta-ma pentru raspunsul intarziat. E scandalos, dar nu de mine si-a batut joc, ci de el si de micul lui talent, gestionat stramb. Credeam ca va ramen pentru talent, dar sigur ca rautatea e uneori mai memorabila decat bunatatea. Numia ca socul trece si uiti un talentat prea negru la inima.
2. Nu am atatea poze, incat sa le schimb prea des. Am observat ca agresorul vulgar si-a pierdut farmecul. De cate ori poti fi interesant injurand?

Anonim spunea...

IEEEX, CE OCHI URAT!