Ascuns în toate

Iau chitara de pe masă
Şi o acordez grăbit,
Te voi căuta în cântec
Ca să fiu cu lumea chit.

Acordând-o după tine,
Şase corzi am rupt pe rând,
Firul de oţel cedează
Monofonic murmurând.

Lemnul sună sterp în braţe,
Tot metalul a căzut,
De când flacăra din trupul
De pământ nu are scut.

Mă voi preschimba în fibră,
Ca în felinar să sui,
Lângă focul stins să aflu
De eşti tu sau umbra lui.

Nu eşti tu, ci doar cenuşă,
Asta-i tot ce-a mai rămas,
Prin fitilul îndoielnic,
Nici durerea n-are glas.

De pământ arunc chitara,
De folos nu-mi va mai fi,
Ce să fac cu lumânarea,
În eternităţi de zi?

O să vină vreme mare,
Sub ninsorile de prund
Şi în oameni de zăpadă
Mă prefac, să mă ascund.

Tu vei fi cu altul, poate,
Prin nămeţi veţi alerga,
Eu îmi voi topi armura,
Din cristale mă voi scoate,
Să astâmpăr setea mea.

Andrei, un text pentru un cântec al lui Răzvan Nicolescu