1. Nu stiu daca va intereseaza, dar boxerita mea, Bora, tocmai s-a imperecheat (cu acelasi barbat-mascul, Alex!). Este prima si singura ei relatie, au deja 9 pui de acum 2 ani, si, daca individul nu a dat rateu, in jur de 20 mai 2008, o sa am ceva boxerei. Si el este masculul unei singure femele, deci fidelitatea e posibila (se pare, numai la caini, fiindca stapanii au decis asta, ca, altfel, prapaditii s-ar incateli pe toate drumurile, el - cu toate tarfele proaste, ea - cu orice maidanez care i-ar face capul mare cu o poezie mestesugita). Daca va intereseaza pui, inscrieti-va. Acum 2 ani, a fost bataie pe ei.
2. Cer iertare pentru intarzierea raspunsurilor de la om la om, dar vor veni curand. Va multumesc inca o data pentru prietenia pe care mi-ati aratat-o si mi-o aratati. Am iesit din doliul autoimpus, am terminat cu autoculpabilizarea exagerata si am reinceput sa traiesc, si datorita voua!
3. Am intrat si eu in capcana messului.
4. Va astept, va iubesc!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
19 comentarii:
Fidelitatea exista si la oameni, Andrei. Dar este accesibila doar oamenilor puternici, care iubesc pana la capat, frumos si adevarat, indiferent de tentatiile cu care ii amageste viata. Ea e un test, pe care putini il pot trece, ca si pe acela al prieteniei. In acest ultim caz nu pot pune la indoiala prietenia unui caine. O zi frumoasa tuturor!
Cristina,
Ai dreptate, exista, dar e bine sa spunem raului si greselii pe nume, ca sa ne ferim de ce e urat.Curatenia incepe de la gand si de la cuvinte
E irezistibila oferta ta. Un pui de boxer din parinti monogami, care va fi nascut dintr-o dragoste fidela si echilibrata, intr-o familie de poeti, in luna mai (luna in care m-am nascut), este mai mult decit ce-as fi putut spera in materie de ciini. Ma-nscriu, asadar, pe lista de asteptare, cu convingerea ca, in conditiile data, va fi un ciine care mai mult va visa decit va latra.
... cu ani in urma, intr-o deplasare pe care am facut-o cu mai multi colegi in Delta, dupa ore de betie, ne-am apucat sa vorbim despre poezie. Tin minte ca am recitat atunci vreo citeva zeci de poezii de Adrian Paunescu, pina cind unul dintre colegi, care nu retinuse in viata lui mai mult de doua versuri, s-a ridicat, m-a privit amenintator si mi-a urlat, printre hohotele de ris ale celorlalti: "Tu imi spui mie de Paunescu??? Mie????", ceea ce m-a facut sa cred ca este ori un fiu nelegitim de-al poetului, fie ca toata ignoranta lui de pina atunci a fost o farsa si stie pe de rost pina si ultima virgula din ultima poezie a lui Paunescu. Si-n linistea aia, lasata dupa valul de hohote, cu Dunarea clipşocind agale linga noi, s-a inaltat si mai puternic glasul colegului: "Ba, tu sa nu-mi spui mie de Paunescu! Eu AM MERS CU PAUNESCU-N LIFT, la Casa Presei!"
Am tacut, zdrobit de argument. Ce conta ca spusesem 30-40 de poezii pe nerasuflate, cind nu ma aflasem niciodata la mai putin de un metru de poet?
Acum stiu ca peste citeva luni, in discutiile cu prietenii, atunci cind va fi vorba de metafore, de versuri, de orice de genul asta, daca n-o sa fac fata, le voi arunca in rima argumentul suprem: "Voi imi spuneti mie de poezie??? Mie??? Pai eu am un boxer de la Paunescu, ba!!!"
Liv,
Foarte bun si plin de culoare textul! O sa iti dau boxerul cu drag, la schimb cu poezia murdara dat interesanta tehnic, pe care mi-ai dedicat-o, ca semn ca te-ai facut baiat mare! Povestea de la Braila trimite-i-o si lui AP pe blogul lui. Ii va placea, alaturi de comentariul de aici din final, la fel de expresiv. Si nu uita sa i te identifici cu intrarea ta agresiva in spatiul meu, ca sa i se mai confirme odata ca, totusi, exista iubire, chiar si dupa blestem. In plus, prin mine, ai avut contact direct cu poetul, nu-i asa?
Da...si se termina, de multe ori, cu faptele. Care contrazic si gandurile si cuvintele. Si atunci, adio curatenie! Din pacate, prea des se intampla asa...
Hi...trebuie sa existe bine si rau ,urat si frumos ,ca sa apreciem unele lucruri..grea problema cu iubirea asta ,dar se ajunge la un momement dat ca cea fost rau de fapt a fost bine si uite asa nu mai stim ce vrem si tot asa esti primul la care scriu pe blog...se vede nu+i asa
nu pot sa+ti transmit yambetul..ca nu stiu de ce tastatura merge pe dos..grea problema ,,veronica,,
Se pare ca este sezonul! Mama, foarte incantata, imi spune ieri la telefon :"felicitari o sa fi "bunica", Pufica iti pregateste vreo doi-trei nepotei!" . Am ramas uimita deoarece in cei 13 ani de cand exista catelusa mea, parintii mei s-au tot impotrivit sa o lase sa-si faca de cap si tocmai acum cand este batrana si periculos pentru ea , au scapat-o din vedere. Fiind de talie mica si foarte frumusica sper sa pot impartii repede puii, daca nu, o sa va urmez exemplul si o sa dau un anunt public. Cat despre messenger va urez sa petreceti multe , multe ore placute! :)
Cristina,
fidelitatea nu există,crede-mă,
nici la oameni şi nici la animale
este o vorbă mare şi-atît,ca multe alte vorbe ...
la oameni fidelitatea durează pînă la următoarea iubire ,si-atunci îi poţi spune fidelitate ,dacă eşti curat cu tine şi cu iubirea ce-a trecut,fidel fiecărei iubiri în parte,cu asta sunt de acord;
mărturisirea trădării în iubire arde,purifică
... rămîne rana;
la animale ... fidelitatea durează pînă la hrana întinsă de altă mînă,uitarea-i poate mai grea dar vine ...
numai cei foarte tineri pot crede(şi bine fac) în fidelitate
este bine să crezi,
asta dă speranţă
dar gîndeşte-te ce-ar fi făcut Romeo şi Julieta lui dacă nu-i eterniza Will în moarte ? ... fideli
exemplu-i banal,da'poate ai tu unul de om aşa puternic şi fidel pînă la capăt (???) ...
Andrei,
iertată-mi fie ignoranţa ...
de ce nu te mai găsesc în Tango ?
îmi plăcea ce scriai acolo ?
te salut,
Angela
Eu astept doar mai multe fotografii cu puii. desi mi-ar placea unul, nu as avea cum sa-l cresc :(
Chestia cu fidelitatea animaleleor mi se pare foarte adevarata.Adica de multe ori am fi surprinsi sa ne dam seama cat de mult poate conta un animal pt noi, el simte cand esti trist, e mereu langa tine cand ai nevoie de el si cel mai tare e ca nu te poate trada.Iubesc enorm animalele, in special cainii si unul dintre visele mele e ca atunci cand voi avea o casa a mea sa-mi achizitionez vreo 5-6 caini(cate unul din fiecare rasa care imi place).In afara de zambetul unui copil nu e nimic mai dragut decat un catel care te umple de zambet cu ghidusiile lui sau care iti umple sufletul de caldura atunci cand vine si isi pune capsorul lui pe genunchii tai si asteapta afectiune.Schimbul de afectiune e reciproc, macar in acest caz, pt. ca la oameni nu e mereu asa.
Trecand la alt subiect, cum va spuneam si eu proasta dispozitie si starile de spirit mai putin bune sunt molipsitoare. Am intrat intr-o perioada tare neagra si nimic si nimeni pare sa nu ma scoata din ea, sau poate nici nu vreau sa ies inca.Starea mea de spirit e ca si vremea adica foarte schimbatoare.
Asta e viata dragii mei, cu bune cu rele,dar totul e trecator, poate asta e si singura mea consolare.si asa ca pt. incheiere va spun:IUBITI-VA MULT!(asta ca sa parafrazez si eu pe cineva foarte cunoscut voua).
Veronica
intotdeauna exista un inceput, mai astept comentarii
Anyry,
1.Si tie la fel de multe ore placute pe mess
2. Mai bine la batranete decat niciodata, inclusiv pentru catele
Simo Copilu,
Inca nici nu stim daca aramas insarcinata, dar se va vedea curand. Apoi pozele!
Catalina,
O sa fii o mama buna si esti un prieten bun. Scoala-te din amaraciune!
Andrei,
nu citesti posturile pina la sfîrşit ?
te întreb : de ce nu mai scrii în "TANGO" ?
te salut,
Angela
Angela,
1.Sunt atatea articole, incat uneori nu am ragaz sa ma uit in casutele tuturor. Cer iertare. Cred ca e mai util sa fiu avertizat la ultimul articol daca e ceva postat la unul mai vechi.
2. Cat priveste colaborarea mea incheiata la Tango, nu are rost sa te mint si sa iti spun bla-bla si vrajeli. Asa ca iata adevarul simplu: eu am participat la acel proiect pentru ca am tinut la Alice si ea la mine, de la primul numar. Dar nu puteam continua o relatie profesionala obiectiva dupa ce povestea noastra a murit. Daca ar fi fost o colaborare in matematica, de exemplu, poate ca ar fi mers, dar in acea revista se scriu sentimente si se pledeaza pentru sinceritate, asa ca nu ne-am fi putut preface ca mergem inainte pe plan profesional dupa ruptura personala. Ai inteles? Mie mi-e clar si nu imi pare rau de nimic din ce am facut acolo, fireste, nici povestea de exceptie cu acea femeie supertalentata, supersensibila, superdedicata, dar si supersuspicioasa si grabita cu confirmarile la primarie, cand avea deja totul de la mine.
Nu vom sti niciodata ce ar fi facut Romeo si Julieta... Shakespeare a hotarat pentru ei. Am exemple de fidelitate, dar nu printre oamenii celebri. Si nu pentru ca lor le-ar fi straina, ci pentru ca ei nu fac parte din lumea mea ca sa-i pot cunoaste. Exista langa noi astfel de oameni, doar ca nu prea stim sa ii vedem si nici sa invatam de la ei ceea ce e de invatat...Imi pare rau pentru tine ca nu crezi. Eu stiu.
Cristina,
Eu cred si in miracole, dar mai ales cred in ceea ce vad. Iar daca vad mizerie, mi-e mai greu sa jur ca exista miracole sub ea. Pana la proba contrarie.
Andrei, imi pare rau pentru confuzie. Eu m-am adresat Angelei, ca raspuns la comentariul ei de mai sus pentru mine.
Trimiteți un comentariu