31 iulie 2008

În adâncime

Timpul meu
trece în adâncime.
Stare de progres
în urmă.

Sunt tot mai gelos
pe trecutul tău,
semn că,
în adâncime,
avem viitor.

Andrei, de undeva, din trecut

10 comentarii:

floricica spunea...

Andrei,de undeva,din prezent

Anonim spunea...

Poate mi se pare mie, dar mereu lasati senzatia ca traiti in trecut, ca imaginile din trecut nu va lasa in pace, va chinuie, va rod.E ceva sau cineva acolo in trecut care tine cu dintii de prezentul dvs. E adevarat cu totii avem amintiri din trecut care ne chinuie, dar scopul fiecaruia in viata e sa traiasca clipa si sa se gandeasca la viitor.
catalina 22

Andrei Păunescu spunea...

Floricico,
1.Ce stii tu despre prezentul lui Andrei?
2.Esti floricica de o zi sau de un sezon?
3.Sau poate ca esti floare rara, perena?

Andrei Păunescu spunea...

Catalina22,
Ai dreptate, probabil ca asa se vede din ceea ce scriu, Catalino. Ma rod mai multe din trecut, dar te asigur ca traiesc in prezent. Nici nu ar fi interesant sa citesti ceva scris de mine, de o seninatate cretina, de tipul: ce bine mi-e, ce fericit sunt, uau!, ce iubesc, ce imi cumpar, ce fac si ce dreg! Literatura e mai mult suferinta si nostalgie decat implinire.

Lacatus Daniel spunea...

"Literatura e mai mult suferinta si nostalgie decat implinire"
Da! Aicea va dau dreptate, am constatat si eu acest lucru.

floricica spunea...

Andrei,
1.atat de multe si mai nimic
2.de zi,de fiecare zi
3.poate...

Andrei Păunescu spunea...

Floricico,
Raspunsurile in doi peri si trei meri sunt interesante pentru cei ce se pacalesc cu ambiguitati, dar eu nu sunt dintre aceia. Asadar, la intrebarea 1 trebuia sa raspunzi ori ca stii, ori ca nu stii, ce stii, ce nus stii, dar nu sa dai cu ceata, ca la concertele rock. La intrebarea 2, ai raspuns fara echivoc si m-ai lamurit, pentru ca o floricica de o zi, care este de fiecare zi, tot perena se numeste, chiar daca se ofileste si o mia de la cap a doua zi. Problema e ca traieste si asta e cel mai important. La intrebarea 3 iar te-ai dus in fum si ai raspuns ca mama, care, cand eram mic si o intrebam ceva ce nu stia, imi raspundea "Depinde". Eu ziceam: mami, cu cat la ora zboara musca tete? "Depinde". Mami, la alinierea planetelor o sa murim? "Depinde". Mami, masina aia e Dacie sau Reno? "DSepinde". Asa ca, Floricico, daca vrei sa fii mama mea, mai raspunde cu "Poate" sau cu "Depinde" si intelegerea e gata. Daca nu, nu.

laurawingfild spunea...

Poezia aceasta trimite la ideea de arheologie a sentimentelor ,poate la arhetip ..Cat adevar in paradoxul ei ,cum spunea oare, C-tnDaicoviciu :cel mai greu este sa prevezi trecutul ,nu-i asa Andrei?

Andrei Păunescu spunea...

laurawingfild,
1.Si din faramele de arheologie a sentimentelor reconstruim iubirea prezenta si pe cea viitoare.
2. Nu stiam ca dl Daicoviciu a spus asta, eu stiu un poem-cantec (Valeriu Penisoara-Adrian Paunescu)in care se spune:
"Istoria e faptă şi carte cu dovezi
Cumplită este gluma de care râde mutul / Precum că viitorul mai simplu ţi-l prevezi / Şi e mai greu pe lume să îţi prevezi trecutul." (POPORUL ROMÂN, OPERE COMPLETE)

Anonim spunea...

Frumoasa poezie. Cred ca va aduce mult aminte de trecut. Pacat ca nu putem judeca trecutul cu mintea din prezent, pacat ca deseeori noi distrugem viitorul. Nostalgia si durerea provin din clipele de iubire petrecute cu persoana pe care o iubesti. Semnat Neagra