25 octombrie 2008

Decalogul profeţiilor ratate

Mi s-au ratat toate profeţiile sportive de după 1989:

1. Universitatea Craiova nu a mai ajuns campioană decât în 1991. Şi eu, care calculam, în 1990, cu nerăbdare şi necaz, că e nevoie de vreo două decenii pentru ca echipele civile să ajungă din urmă palmaresul fără ruşine al câinilor-miliţieni din Ştefan cel Mare şi al generalilor din Ghencea, adunat în jumătate de secol de abuzuri!
2. Dinamo nu numai că a supravieţuit trecerii la democraţie, dar a făcut-o cu tupeu, continuând să dea iama printre civili, ca un miliţian care intră în teren şi joacă, fluierând tot el, ca un paznic care fură, păzit de el însuşi - ce mai! - ca un controlor suprem, care ştie că pe el nu îl mai poate cenzura nimeni şi îşi bate joc de restul competitorilor, concurând cu ceilalţi, care au, cu toţii, firme vinovate, datorii neplătite, evaziuni de ascuns şi alte spaime, din 1989 încoace. Ministerul de Interne e menit, în mod normal, să stea de veghe la ordinea şi legalitatea din ţară, nu să intre cu bocancii pe teren şi să joace.
3. CFR Cluj a luat campionatul în 2008, deşi nu credeam că se poate aşa ceva, din partea unei trupe de străini, patronate de un cetăţean arogant, Arpad Paszkany, care face aproape direct apologia Imperiului Austro-Ungar (acel “1907” l-a pus în titulatura echipei, ca să arate că, pe atunci, Clujul nu era Napoca de azi, ci era Kolozsvar-ul, ocupat de Budapesta). Tot respectul, însă, pentru faptul că, intraţi direct în Liga Campionilor, clujenii au devenit marea revelaţie a super-competiţiei europene în 2008/2009.
4. Craiova nu numai că nu a mai luat titlul de 17 ani, dar a mai şi dat cu fruntea de nisipul diviziei secunde, în sezonul de acum trei ani, fapt imposibil de anticipat nu demult, mai ales că destui jucători crescuţi în Oltenia fac figură internaţională pe la atâtea echipe mari.
5. Echipe care stârneau râsul, la primele semne că ar putea promova în prima ligă, au ajuns nu doar să dea bună seara sub nocturnele primului eşalon, ci s-au cocoţat până pe podium şi până în cupele europene: CFR Cluj, Unirea Urziceni, FC Vaslui.
6. Rapidul a ajuns, din cea mai iubită echipă a amărâţilor, una dintre formaţiile cele mai arătate cu degetul pentru adoptarea stilului ciocoiesc, cu patroni şi năravuri de care feroviarii nu credeau că vor avea parte în anii de surghiun prin liga a doua, când îi fugăreau râzgâiaţii epocii de la Victoria, Scorniceşti şi Moreni.
7. Sportul Studenţesc şi Progresul Bucureşti (care şi-a zis şi FC Naţional, o vreme) au retrogradat, finalmente, deşi păreau lipite de prima divizie, ca Mircea Sandu de FRF şi ca Mugur Isărescu BNR.
8. Lăcustele mici, de-o vară-două, invadează periodic lanul Diviziei A, pentru că mereu apar grăunţe de consumat, recoltate din gazele de la Mediaş, din culbutorii de la Mioveni, din taxele locale de la Otopeni, din asfaltul de la Urziceni, din praful de lignit sindical de la Târgu Jiu şi din asigurările haotice de la Astra Ploieşti. Iar lăcusta cea mai mare e, desigur, cea care a aterizat pe dealul Gruia din Cluj şi, după ce a luat titlul în 2008, îşi închipuie că patronul rozaliu va fi veşnic pompat de la Budapesta şi Bucureşti. Staţi să vedem până la ce divizie de la mijlocul alfabetului se va scufunda peste numai câţiva ani, lăsând locul tradiţional celor de la “U”.
9. Giganţi sau figuri respectabile din istoria sportului nostru nu reuşesc să se ţină pe picioare nici măcar cât să rămână la masa greilor, astfel încât în Clujul adevărat, în Arad, în Reşiţa, în Tg. Mureş, în Baia Mare, în Oradea, în Bacău, în Sibiu, în Vâlcea, în Hunedoara, în Petroşani, puştanii străzilor de azi nici nu mai ştiu că pe la ei prin oraş a vuit cândva performanţa.
10. Libertatea, democraţia, capitalismul, drepturile omului şi toate celelalte obţinute după 1989 nu au făcut decât să consemneze decesul marii performanţe în fotbalul nostru, odată cu ieşirea din scenă, treptat, dar inevitabil, a copiilor crescuţi în anii îngrădirilor, ai partidului unic, ai socialismului obligatoriu şi ai nonlibertăţilor, care, însă, prin generaţia de aur, ne-au adus Cupa Campionilor din 1986, locul 5 în lume din 1994 şi revenirea, pentru un deceniu, în cărţile internaţionale. Să ne ierte Dumnezeu, că n-am ştiut ce facem!

3 comentarii:

Anonim spunea...

@. Batranii batai vina!Un bartan m-a sfatuit in viata sa nu-mi fac prea mari Iluzii sa nu am deziluzii! Si inca o data batrinii cam au dreptate.Vorbiti din amintiri ceea e frumos dar amintirile retin bucuriile nu esecurile.Intii nu ne facem sperante apoi daca ne iese dam pe dinafara ca la o victorie personala.Ajunsi intr-0 pozitie superioara speram imposibilul FINALA!Filozofic vorbind cautarea este mai de pret decat gasirea rezolvarii problemei fiindca cu asta se incheie aventura.Una peste alta meciul a fost frumos cu putin noroc la faza unde Mutu se inalta in careu si da peste bara daca rata sau simula venea din spate (nu retin)cineva cu sanse mai mari fiind mai bine pozitionat.Am visat frumos,putea fi 3-1 dar puteam fi si aspru sanctionati.Putem primi si 11m.Avem respiratia scurta ca si memoria.Sa nu uitam euforia nationalei de aur cand urmare a unui pariu stupid(parerea mea) toti sau vopsit in galben de nu se mai gaseau pe teren.Parca erau pui de closca pierduti de mama lor. Si daca tin minte bine vecinii Bulgari au castigat sec cu 4-0.Cum spune Chivu sa ne vedem lungul nasului.Asta nu ne impiedica din cand in cand sa visam frumos.Cei “vechi”jucau fotbal din pasiune banii inca nu stricasera spectaculul.Iesirea “Afara”in occident era o raritate multi sportivi fiind invidiati.Se facea si un pic de troc se aduceau aparate video,blugi,aur o mare AVENTURA.DDDAdaug un mai vechi comentariu la fotbal care implica emotional si material ,dupa parterea mea decat unele probleme legate de securitatea vietii!Stiinta Craiova a fost o etapa de pionerat.Iasul avea doua echipe in Div.A.Dar de aici pana la a dori propriului copil sa se faca fotbalist decat Dr.Anestezist(una din cele mai deficitare specializari de M.U)este deja un pas inapoi pe scara evolutiva si morala.DDD

Anonim spunea...

Chiar daca sunt fata, imi place enorm fotbalul, care in ultimii ani a devenit o mare dezamagire pt. mine.Cu regret trebuie sa spun, ca fotbalul romanesc e la pamant, din toate punctele de vedere.Prea rar avem sansa sa vedem un meci curat, jucat "pe bune" cum se spune.Acum totul se rezuma la bani si la putere.Jocurile de culise hotarasc soarta unui meci.Noi, ca suporteri, ne consumam, ne agitam, mergem pe stadioane in frig, pe ploaie sau pe soare arzator sa ne sustinem echipa de suflet, ne contram cu prietenii care tin cu echipe adverse si pt. ce?Cei 22 de pioni de pe gazon isi iau sume exorbitante fie ca sunt invingatori, fie ca pierd, patronii cluburilor isi umplu si ei buzunarele fara fund, iar noi ramanem cu gustul amar al unei infrangeri nemeritate credem noi.
Echipele de club din fotbalul intern, au ajuns ca niste scene de teatru, pe care se perinda zeci de actori, unii mai talentati, altii mai putin talentati, iar piesele de teatru la care suntem partasi de ceva ani sunt de la jalnice in jos.Unde e farmecul de alta data, unde e bucuria jocului, satisfactia castigarii unui meci?S-au dus toate.Au ramas patroni zgarciti,plini de ei, mandri, care se jignesc in public de mama focului, iar seara se intalnesc si arunca cu sute de euro la "2 COCOSI", iar noi ii credem mari rivali.Totul e o mascarada!Am ajuns de rasul Europei, cu fotbalul de club, dar si cu cel al nationalei.Generatia de aur, suspina si-si face cruce cand vede jocul actualei nationale.Acum avem vedete si nu fotbalisti devarati.
Prostia e ca persistam in aceasta naivitate, ca data viitoare va fi mai bine, va fi altfel.
Ne plangem, ne lamentam, protestam dar ramanem bravii suporteri ai eternei noastre echipe de club!
CATALINA22

Anonim spunea...

Oare numai profetiile legate de fotbal le-ati ratat sau chiar o viata intreaga?