8 mai 2009

Talentul conţine lumina geloziei

Andrei Păunescu a împlinit 40 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!" (text reprodus din ziarul lui Marius Tucă, 6 mai 2009).

Jurnalul Naţional: Cum ar vorbi în câteva fraze Andrei Păunescu despre... Andrei Păunescu?


Andrei Păunescu: Ar încerca să tacă. Nu din vinovăţie, ci din convingerea că un om este ceea ce face, nu ceea ce spune că face. Dacă ar trebui, totuşi, să spună ceva, v-ar ruga... să puneţi dumneavoastră încă o întrebare. Deci?

Ce înseamnă pentru sufletul dumneavoastră meseria de jurnalist? Cum aţi ajuns să îmbrăţişaţi această carieră?

Înainte să fie o îmbrăţişare, a fost vorba de supravieţuire. La începutul lui 1990, când eu eram student, iar tatăl meu a fost dat afară, de ministrul Culturii, de la revista Contemporanul, familia nu mai avea nici o sursă de venit. Când vezi că ţi se face foame, trebuie să te apuci fie de vânătoare, fie de plugărit, fie de tăiat lemne. Cum noi nu ne pricepeam la aşa ceva, am făcut o editură, o revistă (Totuşi iubirea), un ziar (Vremea). Apoi, jurnalismul a devenit o profesie, uneori chiar o pasiune.

Dacă ar fi să definiţi talentul printr-o culoare, care ar fi aceea?

Dacă nu mi s-ar permite decât o culoare, aş spune că talentul este galben, pentru că e vizibil, intrigă şi conţine lumina geloziei, fără de care cele spirituale nu ar avea forţa să iasă la iveală. Nu o gelozie bolnavă, ci una care transformă invidia faţă de talentaţii din jur în poftă de viaţă şi de afirmare proprie. Dacă aş mai avea dreptul la alte culori sau nonculori, aş spune negru (toţi avem, până la urmă, parte de "Back in black", chiar dacă venirea AC/DC în România, în acest mai 2009, a fost una dintre ţepele cu care ne-am obişnuit pe-aici). Aş mai spune roşu, pentru că trebuie să ai sânge, ca să reuşeşti. Aş mai spune albastru, pentru că nu m-aş simţi întreg, dacă nu aş ţine cu Craiova, dacă nu aş fi cu capul în nori şi cu inima la apă.

V-aţi dori să aveţi acum o altă vârstă, să vă întoarceţi în timp, să mergeţi mai repede înainte sau să opriţi timpul în loc?
Nu m-am simţit niciodată mai bine decât acum, trăiesc prezentul fără regrete şi fără nostalgii mari, dar sunt sigur că va veni un moment în care o să mă gândesc "ce bine era la..." 40, la 35. Nu şi la 30, 25 şi 20 de ani, borne la care nu m-aş întoarce. Poate pentru că sunt un iresponsabil al vârstei şi confirm cu tărie constatarea altora, că bărbatul rămâne pe viaţă la dezvoltarea emoţională de la 12 - hai 18! - ani, când dă de femei, de muzică, de fotbal (în ce ordine vreţi).

Dacă v-aţi întâlni acum cu adolescentul Andrei Păunescu, cum l-aţi privi şi ce sfaturi i-aţi da?

Nu trebuie să-mi închipui cum ar fi, pentru că abia v-am spus că sunt un iresponsabil al vârstei, iar mintea mea nu e totuna cu buletinul de identitate, din care nu a învăţat aproape nimic. Totuşi, l-aş privi rece şi i-aş spune să fie mai cald. Deşi nu îmi permit să-mi dau nici mie sfaturi, i-aş spune să pună muzica şi artele plastice pe un loc mai important şi să nu aştepte până la 40 de ani ca să scoată albumul său folk şi albumul trupei rock "Totuşi", care ar fi trebuit să iasă de mult, de cel puţin 10 sau chiar 20 de ani. Discuri care abia anul acesta sper să apară. Măcar acum!

Ce schimbări a produs timpul în visările şi în sensibilitatea dumneavoastră?


Iubesc istoria şi cronologia, dar cred mai degrabă că oamenii şi faptele îşi conţin timpul decât că vremea este raftul în care se ordonează oamenii şi faptele. Timpul nu mi-a produs decât un continuu adaos de întâmplări, de întâlniri, la care să mă refer, când mă gândesc cine sunt şi de ce sunt, de ce am mai mult decât aş fi sperat, dar sunt mai puţin decât aş fi vrut.

Ce culoare ar avea poezia, dar muzica?


Poezia e un degrade confuz, de la galben până la negru, cu escale prin roşu. Oricum, poezia nu e albă! Muzica pe care o iubesc şi care mă interesează (rock-ul, folk-ul, blues-ul, folclorul de geniu, bucăţelele suportabile din muzica clasică, naivitatea cinstită din country şi nu numai) mi se pare că trebuie să fie mai drastică în nuanţe decât poezia, şi niciodată monocromă. Măcar din când în când, din loc în loc, negrul trebuie spart de o deschidere albastră, roşie sau galbenă, dar sub nici o formă gri!

Ce urare i-ar face Andrei Păunescu lui Andrei Păunescu de ziua sa?

I-aş ura să nu urască (e o pierdere de timp şi de suflet) şi să mai trăiască nişte ani, dacă încă nu s-a supărat atât de tare, încât să se sinucidă. Şi să-şi adune mai repede ambâţul, ca să lase mai repede după el cele câteva albume de muzică folk şi rock, cele câteva cărţi încă nepublicate sau nescrise şi câteva desene. Cam atât.

Interviu de Roxana Vintilă

25 de comentarii:

Maria spunea...

Ce culoare are frumusetea?

Andrei Păunescu spunea...

Culoarea ta

Anonim spunea...

Frumos, se poate remarca din raspunsurile dvs. un bun simt desavarsit si o modestie de invidiat. Felicitari inca o data pt. tot ce ati realizat pana acum si multa ambitie si curaj pt. proiectele urmatoare.
Catalina 22

Anonim spunea...

Iar iubirea are culoarea curcubeului...nu-i asa?ca sa mai zambiti putin o sa va povestesc o situatie comica:cica d-nul director Coiciu de la Ratc a mers incognito cu autobuzul etajat si decapotabil de 1 mai si una i-a spus :ce te impingi d-le vrei sa te culci cu mine?O,nu d-na,scuzati!atunci da-te la o parte ,poate vrea celalalt domn! d-nul director s-a hotarat sa foloseasca doar masina proprie pe viitor.Violeta ,Constanta

Anonim spunea...

Precum a spus si Catalina, cata frumusete se gaseste in raspunsurile interviului! Identific si eu gingasia cuvintelor dvs. si mai vad ceva, vad dragostea si pretuirea cu care i-ati raspuns Mariei. Cred ca sunteti capabil de o iubire sensibila, mai rar asemenea barbati ... Iubita dvs este o norocoasa. O viata frumoasa va doresc, alaturi de cei dragi inimii!
Cu respect si admiratie, Anca

Anonim spunea...

A naibii memorie! Îi învăţ mecanismele, teoretic s-o ştiu...şi iată, Andrei - cum am uitat eu să-ţi spun La mulţi ani. 40 de ani! Dumnezeule! nci nu-mi mai pot permite să spun: Ce frumos şi bun e copilul acesta... Vezi dumneata, tinere domn, se zvântură norii, se cam întomnează primăvara, dar inima ta de omenie suflet te dăruie cântecului prin livezile de meri înfloriţi... la mulţi ani, cu iubire de dăruit şi de primit, cu respect şi admiraţie... ai crescut frumos şi bine, chiar dacă mai cârcotesc unii baliverne, pe mine sufletul nu mă înşeală, eu ştiu că eşti un "copil minunat" al unor părinţi deosebiţi...

Cu drag, de la marea cea mare o prietenă ce tare şi-ar fi dorit, de şi-ar fi putut alege singură destinul să-ţi fie soră (nu medicală)....

LA MULŢI ANI! ŞI BUNI!

Anonim spunea...

...frumos interviu, bogat cromatic si sarac in lucruri concrete, asa cum poate ai obisnuit lumea sa raspunzi, sa NU raspunzi. Esti bogat sufleteste si frumos la exterior, cateodata chiar frumos ambalat-vezi camasa portocalie. Am remarcat-o si pe nebuna de legat ce incearca sa puna bete in roate...nu reuseste pentru ca. Cum sa zic ?...asa e viata, n-ajung acolo unde si-au dorit cele care au construit si patimit, sperat...etc, ci doar cele pornite binecuvantat cu noroc(frumusete,inteligenta,situatie buna), ele sosesc la totul gata si culeg ce-i mai bun, adica TOTUL.. ajung acolo sus(familie,normalitate,firesc?) unde si-au dorit poate si...noi? eu? Condamnate la nesansa, la parasire, uitare. Dar traiasca mirii!
Pana si amintirile se repeta, sunt tot alea ca nu mai au de unde sa vina proaspete pentru ca din pacate unii barbati chiar sunt indragostiti, stabili...fideli
Dar traiasca mirii!
Amintiri numarate, tot alea...clipa oprita demuuuult nepermis de brusc...si poate ca, poate ca SIGUR CA stai bine, FOARTE bine la o anumita indeletnicire, nu spui care...caci altfel ai fi fost demult uitat, prieten drag... alfel, femei nebune n-ar mai musca cu ura din enervant de norocoasa EA.

PS:sa stii ca as fi facut totul altfel, perfect...

Anonim spunea...

si Nicoleta aia mai traieste? tot timpul am sperat ca-si scapa tigaia incinsa pe mufa... inutila femela, ca nasturii aia de rezerva de-i primesti cu hainele, te incomodeaza, uiti unde i-ai pus si cand iti trebuie mai bine ti-i schimbi pe toti cu totul, decat sa faci o carpitura...vezi sainfeld episod nambar?

Anonim spunea...

ce zarva ...auzi! Nicoleto, nu mai folosi cuvinte cu miros de prajala, ca freza ta... unii nu gandeste cu matele, cum faci tu...

Hai c-am ocupat 3 mesaje, nostalgia bat-o vina!

PS: nu va chinuiti sa-mi raspundeti ca nu mai intru pe blogul asta prea curand

Anonim spunea...

Va iubeste femeile si e moarte dupe tine :))

Anonim spunea...

Eu nu sunt de acord cu atacurile la persoana ce tin de aspectul fizic, silueta, nivel de pregatire.Ar trebui sa fim mai ingaduitori unii cu altii.Parca ar vrea cineva sa fie urat sau parca ar trebui sa fim cu totii medici, jurnalisti,profesori si asa mai departe...fiecare face ce-i place sau daca nu,macar are dreptul sa fuga de ce nu i-a pacut,invatatura!Domnule Andrei, ma bucur ca acea doamna geloasa s-a calmat,vorba aia-Cine sapa groapa altuia, cade el in ea,la propriu! si-nca una...Vulpea care n-ajunge la struguri, zice ca sunt acrii.Nu e clar?

Am acest nr al Jurnalului N.
Foarte frumos ati raspuns!
Urmaresc de asemenea,ce scrie tatal dvs. in JN,toata admiratia pentru dansul!

cu respect Anca

Anonim spunea...

I-L VREA PE ANDU
SAI DREGE BUSUIOCU

Anonim spunea...

fiul dvs a gustat macar din tort?

Anonim spunea...

il vrea? Nicio sansa sau Subsemnatul o ignora

Anonim spunea...

Sau lasa! Dragos.

Anonim spunea...

ea a plecat, el a lasat-o

Anonim spunea...

go planet!
Dragos

Anonim spunea...

DRAGOS, GEORGE BIGGI, ACEIIASI PERSOAN
PERUCA BLONDA FACE PADUCHI

Anonim spunea...

ha ha ha!!!!!!!!!!!!
Sau lasa again!
Dragos

Anonim spunea...

SUNBRELLA FROM HOLY LAND COSMETICS

cdmitroi spunea...

Salut, in urma cu mai multi ani am citit o poezie a lui Adrian Panunescu si de atunci nici ca am mai gasit-o. Sper ca ma poti ajuta. Una din strofe suna ceva de genul "Nu tine cu mine nici propria-mi inima,/ Nu-i al meu nici pamantul unde-am s-adorm/ N-am nici o sansa nici o solutie,/Decat nenorocul enorm."
Daca ma poti ajuta cu intraga poezie..dau o bere;). Multumesc.

Andrei Păunescu spunea...

Draga CDMITROI,

In fine si o chestiune serioasa intre porcarelele care se arunca pe aici.
1. Berea o sa iti cer sa o reportezi pentru cand o sa mor de sete, ca, in rest, nu prea sunt specialist.
2. Poemul lui Adrian Paunescu este scris in 1988 si se numeste

"ZODIA RACULUI

Conjuncturile nu-mi sunt favorabile,
mi se opune fiecare prilej,
n-am decât viaţa aceasta în raniţă
şi ochii-mi sunt pururea treji.

Când aş vrea o căruţă, mi se arată o sanie,
când mi-e sete mai mare, sunt în pustiu,
toate-ntâmplările îmi sunt potrivnice,
afară de faptul că mai sunt viu.

Nu ţine cu mine nici propria-mi inimă,
nu-i al meu nici pământul unde-am să dorm,
n-am nici o şansă, nici o soluţie,
decât nenorocul enorm.

Viaţa mea se cuvine s-o trăiesc de-a-ndaratelea,
să fac invers ce vreau pe de-a dreptul să fac,
aceasta mi-e şansa, aceasta mi-e zodia,
pe oricare drum să fiu rac."

3. Te salut.
4. Ii salut si pe toti cei care scriu aici cu gandul sa lase o urma de bine, si nu o dara de jeg.

cdmitroi spunea...

Draga Andrei, Iti multumesc pentru promtitudine in primul rand si pentru poezie in a-l 2lea:D. Salutari de bine si sanatate tatalui tau, tie si tuturor celor dragi. Voi fi prezent pe acest blog. Inca nu l-am citit dar recuperez.

hippiepittis spunea...

Frumos interviu.
P.S Astept si urmatoarele volume din seria de CD-uri "Cenaclul Flacara"

Anonim spunea...

Hi...La multi ani!..bun venit in clubul 40,frumoasa varsta:))(veronica)