7 august 2009

Tatiana Stepa - operă completă

Nu am putere să scriu prea multe, acum, când, de câteva ore, Tatiana a murit. Iar, dacă ştim să înţelegem cât de mult înseamnă câteodată tăcerea şi spaţiile albe, i le ofer pe toate acum, ca semn de amărăciune şi durere fără sfârşit.
Chiar dacă, prin absurd, am vrea, nu am mai putea să ne scoatem, unul pe altul, din viaţa celuilalt - deşi ea s-a grăbit să termine această viaţă la numai 46 de ani. Rămân toţi anii apropierii noastre, ai depărtărilor noastre, ai cărţilor şi ai cântecelor noastre, în care eu sau ea ne auzim în piesele celuilalt. Şi mai rămân câteva scrisori, filme şi poze, care păreau o operă deschisă. Pentru Tatiana, de azi, 7 august 2009, încep Operele Complete.
Într-una dintre pozele pe care vi le ofer aici, făcută la mine în studio, pe 25 ianuarie 2009, aveam alături, pe o foaie, ultimul cântec compus de ea şi de tatăl meu, "Mor actorii", pe care venise să îl înregistreze. Şi l-a înregistrat, cu ceva dificultăţi, promiţând că, după operaţia pentru care se pregătea, se va reface şi va veni să încercăm o variantă mai bună. Am încercat atunci să tragem şi "A fost cândva o ţară", dar, după o strofă şi un refren, Tatiana nu a mai avut suficient aer în plămâni să finalizăm piesa. A rămas pe altădată. Care nu va mai veni. În dimineaţa de 7 august 2009, Tatiana a şi trăit, a şi murit cântecul ultim, "Mor actorii".
În a doua imagine, de prin 1996, pe scena Cenaclului, Tatiana trecuse deja recent de prima veste că suferă de o boală care i-ar putea fi fatală şi de primul tratament, care a avut succes.
Mi se răsuceşte, tot mai adânc, în creier, ca o gheară, gândul că nu trebuie să amânăm nimic din ceea ce putem face sau din ceea ce putem trăi frumos. Pentru că nu rămânem decât cu ceea ce trăim aşa cum se cuvine şi nu ne supravieţuieşte decât ceea ce avem puterea să construim autentic, la timp.

29 de comentarii:

vlad spunea...

Dumnezeu sa o aiba in paza si pe cei pe care i-a iubit!

good girl spunea...

Cand am aflat trista veste, m-am oprit si m-am rugat pentru Tatiana. Al doilea gand al meu a fost catre tine, Andrei. Cuvintele sunt prea sarace. In astfel de clipe nu spui nimic, doar simti.
Tatiana a fost una din femeile extraordinare pe care le intalnesti in viata si de atunci nimic nu mai poate fi la fel.
Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul in pace!

dana o. spunea...

Eu sunt de acord ca tacerea spune probabil mai mult decat ar putea sa exprime cuvintele...am crescut pe muzica Tatianei Stepa, am cate o melodie pe fiecare cd din masina, la tonul de apel pentru parintii mei o am tot pe ea...M-am regasit in muzica ei, am ramas conectata cu tara cand eram departe prin muzica Tatianei...eu inca refuz sa cred ce am auzit in dimineata asta... O voi pastra mereu in viata mea prin muzica si vocea ei unica!
Dumnezeu sa-o odihneasca !

elena marin-alexe spunea...

Spune padure, cu frunza rara
Unde-s copacii, de asta vara?
Nu stie iarna, sa se indure...
De noi, copacii fara padure.

Drum bun spre vesnicie, Tatiana!
si o ultime rugaciune, dar nu si ultima: Doamne ocroteste-i pe romani, amin.
Ma doare sufletul.

S.Vasluianu spunea...

Dumnezeu sa ii odihneasca sufletu-i frumos in pacea Raiului.

Anonim spunea...

Dumnezeu s-o ierte pe Joan Baez a noastra, Tatiana..

Anonim spunea...

Dumnezeu sa o odihneasca in pace. Andrei, invata/i si pe altii sa nu amane ninic din ceea ce pot trai frumos.

gaborpaul spunea...

Stimate domn, sunt extrem de trist si plang la mii de kilometri de casa. Imi aduc aminte ca eram copil si ma lungeam seara pe covor, cu radioul langa ureche, ascultand Cenaclul. Imi aduc aminte de zilele cand tatal dumneavostra aducea "caruta" cu artisti la Galati, pe stadionul Dunarea...

Am crescut cu totii. A plecat si Tatiana... Mare pacat...

Anonim spunea...

N-am cuvinte, am decat multa dragoste

mianna spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=cCePBU7MNBY&feature=related

Martzian spunea...

Unul dintre cele mai frumoase momente din viata mea se leaga de intalnirea cu Tatiana Stepa, atunci cand nu eram decat un pusti slab si uimit, simtind, ca un simplu muritor inlacrimat de emotie, ca lacrimilie din vocea ei dumnezeiasca ma complesesc si ma ridica la cer...

Tatiana Stepa reprezinta o parte din frumusetea trecutului nostru si de astazi eu unul ma vad mult mai sarac...

Delia cont spunea...

Sunt asa de amarata si trista, eu stiam ca se vindecase de cancer, a fost tare socant sa aud la radio ca tatiana nu v-a mai cinta.......ma regaseam foarte mult in melodiile ei.
Iar legat de ganduri injumatatite asta toamna o vazusem in concert la Sarbatoarea castanelor si pina sa ajung cu florile la ea imi tot facusem curaj sa o invit la casuta mea dintre munti cind v-a dori sa se relaxeze si sa fuga din Bucuresti; insa cand am ajuns la ea mi s-a parut trista si mi-a pierit curajul ; pacat , trebuia sa-i pun cheia in mina si doar sa-i spun ca vede toti muntii si toti copacii ei de pe fereastra cabanei
Parca totul e mult mai apasator de doua zile incoace

Dan Tanasa spunea...

Dumnezeu s-o ierte!

Gabriela-Cristina spunea...

De trei zile plang si in acelasi timp incerc sa imi controlez lacrimile, sa le opresc si imi spun ca Tatiana e in continuare alaturi de noi. Am fost in tabara folk de la Calafat cand am primit cumplita veste. Era ora 9 dimineata. Am alergat intr-un suflet la Vasile (Mardare) si printre suspine am reusit sa-i spun: Tatiana nu mai e! Pe urma, cu o picatura de speranta in suflet ca totusi nu e adevarat, am sunat-o pe nasa fiicei mele, pe Mirela Ghioc, cea care i-a fost aproape Tatianei in ultimii ani. Am rugat-o sa-mi spuna ca nu e adevarat. Dar, din pacate, n-a avut cum sa faca asa ceva. Mi-a spus prin ce chinuri groaznice a trecut in ultimele zile ale vietii ei, dupa operatie... Si-atunci, m-au napadit amintirile. Cat eram de bucuroasa cand vedeam pe messenger deschizandu-se fereastra de comunicare cu ea si ea ma-ntreba: Ce fac fetele mele dragi? .... Acum vreo 2 ani a aflat ca detin in arhiva mea de muzica folk piesa cu care ea s-a lansat in Cenaclul Flacara: Doina. M-a rugat sa i-o transfer. Apoi, in urma cu 2 ani, a venit in Timisoara si am petrecut impreuna cateva ore minunate. Mi-amintesc si cum i-am dus eu chitara la festivalul folk de la Arad, in octombrie 2005 .... Am multe amintiri cu ea. Ma bucur enorm ca am avut ocazia sa o cunosc, sa stam de vorba, sa invat de la ea ca viata trebuie traita cu fruntea sus, indiferent de obstacolele ce ne apar la un moment dat. Ma consider un om mai bogat prin faptul ca am putut sa fiu aproape de ea uneori. Te iubim, Tatiana! Sunt sigura ca acolo sus, alaturi de Emil Onciu si celelalte nume mari ale folkului, veti canta si-l veti bucura pe Dumnezeu! Si acum, asa cum spunea si Andrei, las locul tacerii si linistii .... Dumnezeu sa-ti mangaie sufletul minunat!

Anonim spunea...

Poete blogul tau e cu iubire ,cuvinte,muzica si ai pus un articol cu Bok si o toaleta;oribil,nu stii ca majoritatea cititorilor sunt femei delicate ,orice furie ai sterge macar poza .poti sa scoti din vocabular si cuvabntul jeg,din respect pentru cititoarele tale.fii sigur ca politicienii nu citesc aici

Andra Sara Otilia spunea...

Dumnezeu sa o aiba in paza! mi/au dat lacrimile cand am citit! melodiile de la Totusi Iubirea mi/au imbracat adolescenta...

DOMNICA spunea...

TATIANA STEPA-O VOCE INCREDIBILA, PLINA DE CALDURA SI TRISTETE.FARA SA-I CUNOSC VIATA AM SIMTIT TOTDEAUNA O MARE TRISTETE IN GLASUL EI.O VOCE SUPERBA CARE MA FACEA SA PLING
NICIODATA NU PUTEAM SA-I ASCULT MUZICA FARA SA NU PLING CHIAR DACA ERAM LA UN SPECTACOL CARE AR FI TREBUIT SA MA BUCURE. ERAU LACRIMI DE BUCURIE SI TRISTETE IN ACELASI TIMP.DUMNEZEU S-O ODIHNEASCA! ADIO!

npuiu spunea...

...imi pare enorm de rau de disparitia Tatianei Stepa. Aveam doar doi preferati :Tatiana Stepa si Emeric Emre. Am ramas mai pustiu asa cum sigur au ramas multi alti romani. Dumnezeu sa o ierte si sa-i asculte glasul deosebit!

Anca spunea...

O nesfarsita tristete m-a cuprins afland ca Tatiana nu mai e printre noi dar totodata gandesc ca poate e mai bine pentru ea,se afla acum intr-o lume cu siguranta mai buna.
Ea prin muzica ei cu care ne-a incantat adolescenta e o particica din noi si o data cu ea ne-am stins si noi putin.
Va ramane vesnic in sufletele noastre.
Dumnezeu s-o odihneasca !

Anonim spunea...

nu am lacrimi, nu am cuvinte, am doar un numar de telefon la care nu mai raspunde nimeni... si ma doare o iubire, un cantec, o minune ce se numeste Tatiana Stepa, si tu, drag copil ce/ai fost marea ei iubire... ai acolo in sufletul tau de dus mai departe partea ei de iubire de cantec... cat de saraci am ramas...
Gabriela

Anonim spunea...

Pacat ...
Tatiana avea un timbru vocal care te face sa lasi radioul deschis ...

Ioana spunea...

Tatiana,nici macar 'pacat' nu pot spune; traim intr-o lume atat de mizerabila, incat oarecum ma bucur ca esti acolo,Sus. Te stiu in siguranta,parca. Sunt fericita insa ca ai trecut prin lumea noastra si ne-ai dat un strop din magia ta.

oana hanganu spunea...

Imi pare rau...
Oana Hanganu

vanda enoiu spunea...

e tulburator si asta eufemistic vorbind,e atat de greu de explicat ce simt.e si foarte prezenta si foarte absente,e ceva foarte apasator.nu-mi vine sa cred si totodata dupa ce-am fost la ateneu duminica,e o certitudine.poate sunt incoerenta,poate nu stiu..dar acel defazaj de care vorbea ea a fost prezent pana-n ultima clipa.si ea ne a zis la folk you,ca totusi exista iubire.si exista chiar daca este acum si pentru mult timp de acum incolo indreptata doar catre ea,si oare nu ea o merita mai mult ca oricine?

Ramona spunea...

...cantece in care a lasat parti din propria fiinta...iubire odihnita pe trepte de versuri si prezenta in acorduri de chitara...muzica ce i-a fost acel acasa...TATIANA STEPA

Adina Balint spunea...

Doar pasul meu se auzea pe aleile inguste si sugrumat departe orasul- asa parea. Cautam cu teama, emotie si plans de suflet: locul. Linistea ma obliga sa ma gandesc la cer si la tarana deopotriva; asteptam sa-mi ispravesc drumul. Nu cunosteam pe nimeni de pe acolo, dar pentru destui fiecare fusese cineva. Ajung. Cu sfiala, intrbari prea multe, ma apropii si ma strapunge departe in inima, pana in duh un piron a necunoastere, a lipsa, a gol, a rupt de noi insa prea aproape. Lumanarile ardeau cazute in pamantul facut morman; scanteiau si nu mureau, se-aprindeau mai tare, de parca pamantul se facuse ceara si uitase ca-i tarana. Am inconjurat cu smerenie, luand aminte, sutele de flori. “ Ce sa-i spun? Nu ma cunoaste… Ce vorba o vorbi cu Dumnezeu?” Am tacut si-n gand si am plans. Ochii nu mai vedeau detalii si-atunci parea ca patul de flori se misca a viata, ca respira. Sugrumata mi-era ideea, izvorul, glasul. Urme de talpi multe, poate si lacrimi amestecante-n praf… pe nesimtite totul ramase incremenit. “Vai Tatiana, mama, ce tanara! Ce cauti tu acolo? Te-am vazut… ca toti ingereii cantai!” se opri o doamna venita de la ai ei. Ma cuprinse plansul si mai tare. “ Sunteti ruda? Sarmana… am plans la televizor!” “nu sunt ruda” am spus stins… “ Ce flori, unde au asezat-o! sunteti ruda…” Am avut putere doar sa legan din cap, cu toate ca ma cuprinse sentimentul ciudat ca sunt dintre ai ei. Cati oare au stat in locul acela injunghiati, refuzand, cazuti si obositi de plansul disperat de mult?! Gandeam ca mai pot hoinari apoi prin preajma in linistea de acolo dar ma impunse aducerea aminte a loialitatii. Mi se lipira talpile in fata mormantului. Ma aplec spre un buchet de trandafiri albi si-l mangai pe singurul rosu. Rece, palit, catifelat dar foarte frumos. Locul tot canta, plangea cu glas, tremura, se destanuia… striga! In istoria unui asemenea loc mi-am lasat si eu urmele…

rena dumitrache spunea...

Copacul langa este imormantata TATIANA A AFLAT DE LA DUMNEZEU de suferinta ei!S-aintristat si a suferit odata cu ea.Oare cand i-a cazut prima frunza?Este mai trist decat versulpoetului...
Forile tale erau cele mai frumoase!Nu s-au ofilit, erau prospete,la imormantare cand au fost acoperite de alte si alte flori, erau pure,parca nu patrunsese nimic sa le vestejeasca.
Stiu cum se spune,,cat dai atata face'',dar se zice ca ,,floarea simte sufletul omului'',in fiecare petala era un gand frumos ,asa cum il exprimi (in scris),fata de femei in general si in relatia cu TATIANA in special...
A FOST IUBITA DE MULTI OAMENI,DAR PARCA TOTUSI PREA PUTINI AU CONDUS-O PE ULTIMUL DRUM!
VIATA EI A FOST UN DRUM SINUOS,PE CARE L-A PARCURS DOAR PANA AICI.
DRUMUL AMINTIRILOR ,POATE VA FI SI MAI SCURT!?
CATE LACRIM VOM FI VARSAT CU TOTII,LACRIMILE DIN OCHII COPILULUI EI INTREC ORICE SUFERINTA.OCHI TAI ERAU GOI PROBABIL CA SI SUFLETUL....

Anonim spunea...

va rog sa decupati comentariul anonim cu bok,ca nu merge aici .multumesc

Anonim spunea...

Andrei,te rog mult,daca ei timp si dispozitie sa explici afirmatia pe care ai facut-o vis a vis de Tatiana,intr-un interviu parca :

"Dupa ce a murit, mi-am dat seama ca toate sentimentele se duc cumva intr-o mare parcare si isi reiau pozitia pe care au avut-o la un moment dat"