7 decembrie 2009

Doamna sfinţise degetele vagabondului


Eu, sărutându-ţi mâna,

Am înţeles că,

În aplecare eu,

În aşteptare tu,

Sărutând - eu,

Sărutată - tu,

Unul prin celălalt,

Celălalt prin unul

Creşteam.


Tu, sărutându-mi mâna,

M-am chircit de ruşine:

Doamna sfinţise degetele vagabondului,

În aplecare tu,

În aşteptare eu,

Sărutând - tu,

Sărutat - eu,

Unul prin celălalt,

Celălalt prin unul

Ajunseserăm mangrove.


Cine-i rădăcina?

Care-i ramura?

Unde ne sunt seminţele?

Încotro ne-or cădea frunzele?

Când ne vor pomeni fructele,

La îngroparea

Către nunta de diamante lumină?

5 comentarii:

Anonim spunea...

Frumoasa poezie.Minunata comparatie a unei perechi de indragostiti cu o mangrova.Cred ca rolurile de ramura si radacina se inverseaza de multe ori intr-un cuplu.Uneori femeia poate fi radacina, pt. ca ea reprezinta seva de viata de care are nevoie un barbat, sau mai exact in spatele unei ramure frumoase sta o radacina roditoare, dar si invers, pt. ca si o femeie, ca sa fie frumoasa si bine intretinuta are nevoie de o radacina puternica.
Minunat gandit.
CATALINA 22

elena marin-alexe spunea...

Dragostea 'exemplificata' metaforic in mangrova, amplifica sentimentul de daruire totala si face dincei doi un tot absolut, demn de toata admiratia.Felicitari pentru profunzimea poemului.
Sa ai o zi ferice!

elena marin-alexe spunea...

am vrut sa scriu; din cei

Anonim spunea...

Va doresc anticipat Sarbatori fericite alaturi de cei dragi, multa bucurie si caldura in suflet, si fie ca noul an sa va aduca numai impliniri.
Catalina 22

vasvic spunea...

Multa sanatate si fericire !..Craciun Fericit alaturi de cei dragi!..