13 februarie 2010

Mai lungă chiar că este calea la-ntors acasă





9-11 februarie 2010, Sydney, Dubai, Atena, Bucureşti

Drumul de întoarcere a fost prelungit cu o zi de aşteptare în aeroportul din Dubai, până s-au hotărât greviştii greci să redeschidă aeroportul din Atena.

În cele 27 de ore de stat în terminalul din Emiratele Arabe Unite, gresia s-a dovedit un pat mai bun decât scaunul. În camera de rugăciuni specială, aflată lângă toalete, nu aveam acces pe mocheta moale, decât cu preţul convertirii. Şi chiar dacă aveam fără a mă închina lui Allah, nu aş fi avut ce să caut pe acolo, mai ales că am făcut armata şi am fost în zeci de turnee cu Cenaclul Flacăra, deci somnul pe unde apus nu e o problemă.

Zâmbetul călătorului nu a revenit decât în Bucureşti, unde tocmai se punea de un dezastru meteo, cu vânt, ninsori, ploi torenţiale şi dezgheţ în aceeaşi zi. Mai dulci decât soarele austral, după 2 săptămâni, în care încântarea drumului se potolise, iar obiectivele esenţiale (pasul în Australia şi un concert ACDC live) fuseseră atinse.

4 comentarii:

Fam. spunea...

Doar voi doi, porumbeii, la capatul lumii...ce frumos...
Fericire!

Raza spunea...

WOW! De cata nebunie :)ai nevoie sa faci un asemenea drum?! Mi se pare fabulos, extraordinar!
Imaginile sunt foarte reusite.
Toata admiratia mea pentru ceea ce realizezi, chiar nu traiesti degeaba. Bravo!

Anonim spunea...

am citit, am vazut pozele. felicitari pentru o asemenea viziune asupra vietii. si eu ador calatoriile. succes in continuare!


luminita

Andrei Păunescu spunea...

Fam, Raza, Luminita,
Multumesc. Asa e, nebunia apare cand nu te astepti si nu o mai poti opri.