20 iulie 2010

Blat cu Adrian Păunescu


Un fel de a-i spune tatălui meu "La mulţi ani" la vârsta de 67


La un moment dat, din serialul „Dallas”, a dispărut tatăl familiei, Jock Ewing. Actorul se stinsese din viaţă, iar producătorii şi-au dat seama că personajul nu mai putea fi ţinut viu în film, pentru că niciun alt actor nu-l putea înlocui pe întemeietor. Momentul a bulversat nu numai afacerea producătorilor, ci afacerile însele din scenariu, căci (pentru cei ce nu ştiu), familia Ewing crease un imperiu al petrolului texan: din momentul pierderii tatălui, J.R. şi Bobby, cei doi fii, care se aflau deja în tandem la cârma firmei de familie, au simţit o cumplită lipsă de motivaţie. Şi-au dat seama că tot ce făcuseră până atunci fusese ca să-şi impresioneze tatăl. Să le spună: tu eşti cel mai bun, tu meriţi cel mai mult, cu tine mă mândresc, în tine am încredere, tu îmi vei urma...

Îmi dau seama că, în aceste săptămâni, în care aştept, ca niciodată de emoţionat, aniversarea (cu numărul 67 a) tatălui meu, sub semnul textului testamentar pe care nu numai că l-a scris, dar l-a şi publicat, cu o neverosimilă detaşare şi chiar cruzime, în „Jurnalul Naţional”, săptămânile trecute, şi eu fac, de mic, aproape totul, sub puterea gândului, declarat sau ascuns, că tata va afla, că tata se va bucura, că tata se va mândri cu mine, că tata nu va fi dezamăgit, că tata nu se va supăra, chiar că tata se va revolta, că tata va înţelege că, abia fiind eu însumi, îi semăn, nu în formă, ci în fond, şi nu pe orizontala pe care a ocupat-o singur, ci pe verticala familiei, care trebuie să meargă mai departe. Acest combustibil al motivaţiei trebuie să îmi rămână în rezervor până când vom fi amândoi atât de bătrâni, încât oamenii, văzându-ne pe stradă, să nu îşi mai dea seama care e tatăl şi care e fiul. Ăsta să fie meciul nostru trucat.

Dela un prag al maturităţii încoace, nu mai am vanitatea şi nu îmi mai cultiv iluzia că tata va alege, dintre copiii lui, pe unul singur, să-i pună laurii pe frunte. Morişca se învârte continuu. Ştiu că abilitatea şi fatalitatea merg împreună în inima părintelui, care îşi împinge copiii să concureze, ştiind că, indiferent dacă vreunul va învinge în termeni obiectivi, el, tatăl, nu va avea niciodată puterea să îi pună pe urmaşi pe trepte diferite ale podiumului, oricare le-ar fi meritele, oricum le-ar fi abandonurile. Oricare ar fi scorul la pauză sau în ultimul minut, meciul se va termina la egalitate, pentru că este un blat onorabil, împotriva căruia nu există şi e bine că nu există instanţe raţionale de recurs.

Dela tatăl nostru am învăţat că bună e doar cultura prin adăugire, nu prin excludere, chiar dacă, în sinea noastră, noi, copiii lui, ne bucurăm egoist de fiecare clipă în care, pe rând, simţim, credem sau auzim din gura lui că există un ales, un preferat al momentului. Tata, lider prin structură şi prin felul cum şi-a construit viaţa şi familia, ţine cu autoritate şi cu sensibilitate în mână jocul concurenţei noastre, lăsând, cum este şi firesc, decizia, mereu dincolo de linia orizontului, la care nu putem ajunge. Şi nu e vorba numai de copiii lui, ci şi de colaboratori, de prieteni, care înoată în bazinul plin de iluzia că îi vor fi pe plac, că îi va lăuda, că le va recunoaşte meritele. Dar tot dela tatăl nostru am învăţat că, în chestiunile esenţiale ale existenţei (subzistenţă, creaţie şi dragoste), nu prea contează ce-a fost şi ce-ai fost ieri, ci are valoare numai prezentul. Amintirea pâinii de acum o lună nu ţine de foame azi, precum dragostea trăită ieri nu ţine de cald într-un azi însingurat. La fel de valabile, aceste două principii, care se contrazic, au drepturi egale, la fel cum noaptea şi ziua nu se pot învinge decât temporar şi nu se pot decât succeda.

Că Adrian Păunescu e un poet mare o ştiu toţi şi o spun mulţi. Faptul că şi admiratorii, şi duşmanii, şi profesioniştii cuvântului, şi pălmaşii sunt bântuiţi, şi-n somn, de versuri din „Rugă pentru părinţi”, „Repetabila povară”, „Doamne, ocroteşte-i pe români”, „Opinia mea” sau „Nebun de alb” este o realitate.

Că A.P. a ajutat mii de valori să iasă din anonimat sau din interdicţie o dovedeşte seria impresionantă de cauze în care s-a implicat şi care au produs efecte. Unde întorci capul în România, este cineva a cărui viaţă a fost schimbată în bine de Adrian Păunescu: unul s-a salvat de boală mergând la un om al sănătăţii descoperit de A.P., altul are casă sau serviciu pentru că i s-a adresat lui A.P. şi acesta l-a ajutat, altul e celebritate naţională în muzică, poezie, umor pentru că a fost lansat la Cenaclul-Radiocenaclul Flacăra sau la emisiunile TV realizate de A.P., altul a fost scos din puşcărie pentru că A.P. s-a zbătut să-i demonstreze nevinovăţia. Şi câte alte astfel de exemple!

Că A.P. e un om de succes (în literatură, presă, viaţă parlamentară, radio, televiziune şi chiar în intimitate) o confirmă statutul său de personaj public imposibil de ignorat, de când a apărut în viaţa publică, până acum, timp în care a fost imposibil de pus în sacul cu nedefiniţi, cu confuzi, cu mediocri.

Pe Adrian Păunescu unii îl iubesc, alţii îl urăsc, din aceleaşi motive: că e prea mare, că e prea puternic, că e prea vizibil, că prea i-au ieşit toate. Sentimentele faţă de el depind, deci, nu de ceea ce face şi de cum este el, ci numai de puterea şi opţiunea celor din jur de a iubi mai mult decât urăsc, de a fi oneşti cu ei înşişi mai mult decât invidioşi, de a accepta şi a contempla un fenomen rar al naturii şi al spiritului, în loc de a încerca să oprească vulcanul cu pliciul. În ceea ce mă priveşte, sunt împăcat cu faptul de a mă fi stabilizat la distanţa cea mai sănătoasă faţă de Adrian Păunescu şi de tatăl meu, care sunt două entităţi distincte în aceeaşi fiinţă. Dacă aş fi rămas prea aproape, m-aş fi chircit. Dacă m-aş fi depărtat prea mult, m-aş fi condamnat. De unde sunt, îl văd, având perspectiva distanţei lucide, dar şi lentila sentimentelor de fiu, care se focalizează şi ard.

Oameni pe care să-i admir sunt mai mulţi. Sunt câţiva pe care îi iubesc. Pe unii îi iau în serios. Există puţini care mă fascinează. Dar singurul om care le adună pe toate, singurul căruia simt că îi sunt dator cu adevărat, singurul la care mă tot raportez, şi-n somn, pe durata celor mai mulţi dintre cei 41 de ani ai mei, este tatăl meu, cel care mi-a fost şansă în copilărie, m-am străduit să nu-mi devină handicap în adolescenţă şi constat, la maturitate, că mi-este condamnare pe viaţă: Adrian Păunescu.

28 de comentarii:

elena chiriac spunea...

Copleșitoare sinceritate,Andrei!
Și ce "blat"!
Prețuiesc tot ce înseamnă Adrian Păunescu!Cuvintele...
La mulți,mulți ani!

Cori Roth spunea...

Uneori ai nevoie de dragoste, uneori ai nevoie de singuratate, uneori de zi , alteori de noapte, uneori de frig , uneori de caldura... dar intotdeauna ai nevoie de prieteni,O imbratisare si un gand bun, din partea mee si un sincer:
La multi ani,dl Paunescu,nu uitati ca romanii cu suflet va iubesc,cu drag,Corina din Germania!!!
CUI ÎI PASĂ?
Versuri Felicia Feldiorean

În fiecare secundă moare un om,
În fiecare secundă se naşte un om,
În fiecare noapte moare o stea,
În fiecare seară un El şi o Ea.

În fiece viaţă e-atâta amar,
În fiece moarte e-atâta coşmar
În orice amurg mai e un bătrân
Ce-agale se aude pe stradă trecând.

Şi oile pasc iarba verde pe plai,
Şi câinii tot latră la stână în mai,
Şi ca o hoinară aş trece prin munţi,
Nu-mi pasă că nu mai ai timp să m-asculţi.

În munţi este iarnă,aici mai sunt flori,
Se naşte-un copil,dar nu sunt ursitori,
În munţi aş pleca o sihastră să fiu,
Să vină amurgul,să fie târziu.

S-adorm şi să văd multe stele pe cer,
Să văd ce aproape mă simt de mister,
Acolo în munţi să trăiesc şi să mor,
Sihastră pe veci c-un destin călător.

08.04.2009 – MÜNSTER

m spunea...

Impresionant text. La multi ani, AP!

Anonim spunea...

La multi ani, Adrian Paunescu, multa sanatate si toate celelalte "locuri comune".

Cu drag,
Alexandra Purcaroiu (Chiriacescu)

ADRIAN spunea...

Nu stiu cum sa urez direct sarbatoritului asa ca te rog sa intermediezi urarile de bine ce se cuvin acestei zile maestrului Adrian Paunescu!

Imi permit sa folosesc persoana a doua in abordare caci in 1977 am fost vremelnic colegi de clasa si chiar ne-am jucat prin iarba dintre strazile Quito, Londra, Roma ... paradis pierdut ca sa zic asa :)

Asadar, La multi ani!

Anonim spunea...

La multi ani, multa sanatate si putere de munca ii doresc Domnului Paunescu, fie ca Bunul Dumnezeu sa ii ofere multe zile linistite si fericite alaturi de cei dragi.
Catalina 22

Good girl spunea...

La multi ani, Domnului Adrian Paunescu!
Nu intamplator am scris Domn cu "D" mare. Mare ca inima acestui om, mare ca sufletul lui curat. Ii mai urez sanatate si multa putere de munca.
Tie, Andrei, in primul rand felicitari pentru acest post. Emotionant, curat, cel mai probabil scris dintr-o suflare si dintr-o dragoste mare pentru tatal tau. De restul... drum drept si lumina in suflet!

Anonim spunea...

SANATATE!IUBIREE!FORTA!LA MULTI ANI!...SI MAI ALES: MULTUMEEESC PENTRU TOT CE AM PRIMIT CITIND,CANTAND,PLINGAND ...!Carmen

octav pircioiu spunea...

Rodul creatiei ,al scrierilor si eforturilor, al zbaterilor de a face bine pentru aproape si natia aceasta prin dedicarea de sine a D-LUI PAUNESCU ,
se maturizeaza prin tot ce faci si tu astazi ANDREI ,
pentru sufletele multora ce simt curat inca, si au bucuria de a va asculta si vedea pe scena ... asa cum s-a"ntamplat vazandu-te la Vama... Cu drag, ANI FERICITI CU SANATATE SI BUCURII doresc tatalui tau si suntem cu sufletul aproape de voi citind randurile-ti pline de emotie ..... Cu deosebit respect ,
octav pircioiu

vasvic spunea...

Un sincer La multi ani maestrului Paunescu Adrian,impreuna cu toata familia dansului.

Oana spunea...

Nu prea obisnuiesc sa comentez pe bloguri... mi se pare ca de multe ori alte cuvinte pot prisosi scrierii in sine. Dar simt nevoia sa imi exprim dragul fata de acest text. Am zambit, am simtit, am plans... Am resimtit fiecare vorba in parte...
Eu nu am avut un tata celebru, dar am inteles din plin sentimentul de a fi crescut langa un Om ca tatal tau. Sa iti traiasca! Sa il tina Dumnezeu multi ani sanatosi, ca sa te poti bucura din plin de sentimentul de a fi, inainte de orice altceva, Tu insuti, cu aceasta bucata din tine care se numeste "fiu"
Cat despre Adrian Paunescu, nu pot decat sa ii multumesc, azi mai mult ca in orice alta zi, pentru ca mi-a deschis ochii sufletului. Prin ceea ce scrie, prin ceea ce simte, prin ceea ce spune, prin ceea ce este. Multumesc.

elena marin-alexe spunea...

Sunt profund emotionata de sinceritatea spuselor tale , ce par a fi o spovedanie..
Ma bucur sa inteleg , ca esti demn urmas al tatalui tau.
La multi ani si Dumnezeu sa-l binecuvanteze pe A.Paunescu, tatal tau si Poetul nostru drag, al romanilor.

Andrei Păunescu spunea...

Cum mi-ar fi stat să scriu un text formal sau unul exaltat? Mă bucur că, prin comentariile la ultimele postări, aţi arătat ce sentimente aveţi şi, mai ales, uneori aţi şi spus de ce. Pentru că, în ultima vreme, mai ales pe net, sunt multe exclamaţii şi prea puţine semne ale capacităţii de a arăta substanţa sentimentelor, de a spune de ce iubeşti, de ce urăşti, în afară de formule ca “de-aia”, “cool”, “naşpa”, “uau!”, “bleah”.

Virtualkid spunea...

Imi pare rau ca nu mai am "tranzistorul pescarus" la care ii ascultam "radiocenaclul-flacara".

Sa-i dea Dumezeu sanatate! Cat mai multa! Mai multa decat este!

Anonim spunea...

Manifest pentru Sanatatea Poetului

Aproape ai ajuns sa nu mai crezi
In tot ce viata asta iti arata
Dar te rugam, maestre, ca sa vezi
Cum faci s-o mai traiesti o data.

Pamintul deocamdata sta mirat
Si nu intelege pierderea de sine
Si nimeni parca nu e vinovat
Ca Raul s-a reincarnat in Bine.

Bieti Lampagii colinda pe morminte
Si Floarea la rever s-a ofilit
Dar te rugam mai tine inca minte
Ca pofta de trait nu ti-a pierit.

Facut-ai Castelul ce inauntru ne tine
Si nu-ti vom da voie sa ni-l darimi
Vrem sa ne spui doar atit, ca ti-e bine
Si restul de vesti te rugam sa le amini!

Esti Vinovat de iubire, ai fost si vei fi,
Iubirea e repetabila ta povara
Ascunde- ti noptile de foc la tine-n zi
Si toamna-ti bacoviana fa-o naibii vara!

Si nu uita ca iubirea mai vindeca firea
E prea devreme pentru ochii lumii plingind
Minut cu minut invata-ne stirea
Cu voce tare: sunt pe pamint nu in gind!

Si poate gasesti un drum catre Sibiu
Ca tinta-i, stii bine, cuprinsa in drum
Sa le arati pigmeilor cit esti de viu
Cit de departe esti sa fii postum.


La anul in iulie vei fi bucuros
Sa stii ca viata se intoarce
Si –ti vom ura precum azi, glorios,
La Multi ANI,te iubim, fii pe pace!

Arad, 20 iulie 2010

Dr.Marius Lazar

Anonim spunea...

Tot inainte!

Anti-craiova

mam spunea...

Andrei, Un uichend cat se poate de romantic iti doresc!

Savin BADEA spunea...

Am citit romanul tău "VINOVAT DE IUBIRE"...
FELICITĂRI!
Mi-a plăcut.

Dragă Adrian PĂUNESCU,
LA MULŢI ANI!
Îţi doresc SĂNĂTATE, FERICIRE şi ÎMPLINIREA DORINŢELOR TALE!
ing. Savin BADEA
P.S. Rămîn la ideea că Andrei PĂUNESCU îşi va întrece tatăl! Să nu fii gelos! Vezi cît de sus i-am ridicat stacheta?

Anonim spunea...

Calda duminică, Andrei, fierbinte...
Ce bine că eşti, ce bine că sunteţi o familie în care se poartă iubirea, respectul, recunoştinţa... Ce bogat eşti Andrei! Ghemul sufletului tău, aşa mi se pare mie sufletul, ca un ghem - e mai valoros ca tot aurul lumii... Viaţa, deşi ţi-a fost adesea pe muchie de lacrimă ascunsă, te-a crescut OM... simt asta, nu ştiu culoarea lacrimei tale, o intuiesc undeva în copilărie printre sute de întrebări, printre mii de răspunsuri neîntrebate... venite buluc pentru aţi confirma ca viaţa e viaţă cu bune, cu rele, cu suişuri şi pante... L-am văzut de curând pe tatăl dumitale... e un invingător, şi Doamne, i-am spus eu vorbe de tot felul dar uite, La mulţi ani nu i-am spus... Mi se pare ridicol să-i spun nemuririi la mulţi ani... La multă iubire de primit şi dăruit, la multă şi senină sănătate, la multă poftă de drum... şi cam atât... vă iubesc cu aceiaşi iubire pe care aţi dăruit-o celor ce i-au ascultat versurile tatalui tău, si ţie cântecele, unele tot pe versurile dumnealui... Iubirea asta Andrei, primeşte întotdeauna ceea ce dăruieşte.
Cu iubire şi respect
Gabriela

Anonim spunea...

La multi ani!

P.s.: incercarea ac/dc din expirat a sunat bine,a fost prima data cand am auzit andrei paunescu .mi-a placut.cand mai aveti concerte?

Teodor Munteanu spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Teodor Munteanu spunea...

In tara-n care sufletul ti-e gol

de Teodor Munteanu

In tara-n care sufletul ti-e gol
As vrea sa dorm nicicand sa ma mai scol
Mi-au inghetat si gandurile-n cap
In tara mea OM VIU e-un handicap .

Este ceva ce nu-ti doresti deloc
Fiindca te chinui ca un dobitoc
Ajungi sa nu mai vrei sa mai respiri
De-atatea biruri puse peste chin .

Ne intrebam retoric fara rost
De ce traim acum atat de prost
Cine-a fost Iuda care ne-a tradat .
Cine si ce a luat si nu a dat .

E o poveste trista de la noi
Cand i-am redus la stadiul de strigoi
Pe cei ce ne-au condus in comunism .
Nestiind ca atuncia noi traiam ca-n vis .

Acum blestemul este greu si surd
Poti sa vorbesti oricat , oricum esti mut .
Suntem cu totii-n lada de gunoi .
Caci tara noastra-acum e-un plai cu boi .

Numai avem nimic , tot am vandut
A mai ramas sa ne-aruncam in Prut
Sa stingem neamul romanesc odat'
Sa nu mai fie viata un handicap .

Sunt obosit de viata oameni buni
Nici nu mai stiu ce-am luat de la strabuni .
A fi roman acum e rusinos
Findca romanul o duce atat de prost .

S-au inmuiat si gandurile-n cap
Sa fii om viu acum e-un handicap .
As vrea sa dorm nicicand sa ma mai scol
In tara unde sufletul ti-e gol .

La multi ani poetului Adrian Paunescu .Pacat ca vremurile sunt atat de triste !

R. B. spunea...

Andrei, vreau sa iti multumesc pentru starea placuta pe care mi-a provocat-o citirea gandurilor tale sincere. Ma bucur sa stiu ca tatal tau are norocul de a avea in preajma o intelepciune profunda si intelegerea pentru universalitatea sa. Marele poet ne apartine tuturor, asa ca trebuie sa-l imparti cu mai mult decat cu restul familiei; iar apoi, marii oameni ai societatii nu au fost niciodata prezente comode. Ar fi posibil oare sa generezi arta de valoare fara zbucium sufletesc, fara stari limita, fara acel mars nestavilit al mintii, care nu se poate resemna limitelor pamantesti? Este dureros de frustranta prezenta tatalui tau intr-o societate pentru care este prea devreme sa il vada.
Avem din ce in ce mai mare nevoie de victime ca voi. Avem nevoie de mai multa lumina pe drumul care duce spre frumusete si sper ca tatal tau sa revina in forta in viata sociala activa, chiar daca asta ar costa posterioritatea.

Anonim spunea...

Superbe cuvinte!!!

Felicia Feldiorean spunea...

superbe cuvinte de l aun Fiu pentru Tatal lui...ai laes cind tatal se numeste Paunescu Adrian..iar fiul Paunescu Andrei...va iubesc pe amindoi..sunteti un dar al naturii si al vietii asteia mizerabile...

Dar daca viata n-ar avea si patimi
Am fi prea multa vreme fericiti...
Veniti sa ne-necam in mari de lacrimi
Caci totul -n zadar, indragostiti!

Felicia< Feldiorean

CRIDAS WORLD spunea...

http://www.youtube.com/user/AeternaDacia?feature=mhum#p/c/7/KDPjBmiCpVs

Eu asta am invatat de la Adrian Paunescu! Multumesc Maestre si multa sanatate! Dumnezeu sa ocroteasca Basarabia!

Anonim spunea...

Condoleante pentru uriasa piedere. Ramaneti uniti si duceti mai departe "Flacara" aprinsa de tatal vostru!
Va imbratisez.

Cornelia Dinca spunea...

Dumnezeu sa-l odihneasca...Stiu ce inseamna sa pierzi tatal drag...Multi dintre noi stiu...E greu, dar Dumnezeu te va ajuta sa accepti..