Folk, rock, oameni buni, urşi şi ştiinţă, la Braşov şi Vălenii de munte

- Sâmbătă, 14 august 2010, seara, am cântat la Braşov, la Festivalul Kronstadt Folk 2010 - Mişcarea de rezistenţă, dela Complexul Agrement de sub Tâmpa. Au fost câteva sute bune de oameni. Eu am intrat după Dan Vană şi Zoia Alecu, iar apoi au mai urcat pe scenă trupa lui Ion Onişoru şi Emeric (Imre) Set. Nu am putut merge cu Tase şi Napu, aşa că m-au ajutat toboşarul şi clăparul lui Imi, care au cântat aproape la prima foarte bine piesele mele, ajutându-mă să nu mă simt dezbrăcat de acompaniament. Lumea a reacţionat frumos la Amor cubist, Cosaş în fân, Impozit Vodă, Vai ce mic oraş, Haide mamă haide tată, Doamne ocroteşte-i pe români. M-am întâlnit cu oameni buni, pe unii nu i-am văzut din mileniul trecut (AnaMaria Arsenie Sandru, Camelia Onciu), pe alţii de ceva vreme, l-am admirat din nou pe Răzvan Crivaci pentru multiplele lui înzestrări muzicale (voce, chitară, percuţie etc) şi pentru modestia cu care îşi face treaba în trupa lui Imre, am cunoscut o excelentă echipă de organizare (condusă de Ruxandra Machidon) care mi-a dat sentimentul reconfortant că există oameni de 20 de ani care fac diferenţa dintre artă şi kitsch, dintre muzică şi prefăcătorie scenică, lucru rar astăzi. După concert, am fost să văd cu ochii mei cum urşii mănâncă din pubele la blocurile dela marginea Braşovului şi am avut noroc ca: 1) o ursoaică să fie la masă la un tomberon 2) să nu ne întrebe de ce o deranjăm, dela doar câţiva metri. Sincer, nu am făcut poze, pentru că stăteam cu mâna pe volan, în caz de nevoie!

- Duminică 15 august 2010, am fost la Vălenii de Munte, la zilele culturale organizate de Fundaţia Nicolae Iorga (Universitate de vară) condusă de doctorul dinţilor noştri (istoric pasionat) Constantin Găucan, unde am discutat şi am cântat, aproape de locurile marcate pentru totdeauna de spiritul lui Nicolae Iorga. Am făcut un fel de duet cu Emeric Imre, apoi am invitat-o în scenă pe Zoia Alecu, apărută surprinzător printre spectatori. A mai fost pe scenă, apoi, trupa rapsodului Dumitru Zamfira, care a provocat la o mare horă, pe iarbă, câteva zeci de spectatori, printre care mulţi basarabeni. M-am bucurat să îl revăd, alături de zeci de alţi oameni de cultură şi ştiinţă, pe profesorul, mare istoric, mare suflet şi prieten mai mare, Gheorghe Buzatu, cel care mi-a coordonat doctoratul, căruia i-am mai mulţumit o dată pentru felul în care m-a îndrumat.