Emisiunile trece, perlele rămâne (39)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „Unii (militari) se-ntorc schingiuţi pe viaţă.” (Teodor Meleşcanu, Antena 3, 19 ianuarie 2011)

Poate schilodiţi, dar şi schingiuiţi? Schilodirea se poate sau nu se poate remedia, în funcţie de noroc, de medici şi de forţa organismului şi voinţa pacientului, dar schingiurirea poate înceta prin simpla aplicare a legii, care o interzice cu desăvârşire. Ne aşteptam ca fostul ministru de externe, diplomat fin, să ştie asta, dacă nu cumva o fi fost vorba de adevărata schingiuire pe viaţă, aplicată deja de tandemul Băs-Boc, prin mutilarea pensiilor militarilor.

• „Domnule colonel, mai aveţi ceva să-i transmiteţi preşedintelui prin viu graur?” (Mihai Gâdea, Antena 3, 19 ianuarie 2011)

Două probleme avem aici: 1) Ce să caute un graur viu, scos din gura moderatorului, în mijlocul discuţiei despre chestiunea recalculării pensiilor? 2) După ce tocmai circula vestea că unii militari au murit de inimă rea, unul chiar în timp ce-i scria o jalbă preşedintelui Băsescu, a folosi formula „viu grai” (pe care o bănuim, că, de auzit, am auzit de „graurul viu”) nu e un fapt nepotrivit?

• „Fie vremea cât de rea, / Eu rămân cu blana mea!” (Carmen Brumă, Realitatea TV, 23 ianuarie 2011)

Sincer, nu aveam nevoie de această mărturisire în versuri şi în direct despre opţiunile realizatoarei în ceea ce priveşte epilatul (sau depilatul - ambele forme sunt corecte), mai ales că Mircea Badea, vorbind despre topmodela sa, ne făcuse un tablou modern-citadin, nicidecum unul conservator-rustic. Sau o fi vorba despre o versiune de iarnă a pilozităţilor, până trece frigul şi blana poate fi îndepărtată cu cruzime.

• „Aceasta e logica care funcţionează legea... Spiritul legii nu se poate interpreta... litera legii se poate interpreta.” (Ionel Blănculescu, Antena 3, 20 ianuarie 2011)

Ionel Blănculescu a reuşit să dea în gard, într-un singur minut, şi cu limba română (cacofonia de rang înalt „ca-care”), şi cu logica juridică (păi tocmai că spiritul legii face ca legea să se poată interpreta, nu litera ei, care e elementul indiscutabil. De aceea, avocaţii apărării cer mereu îndurare prin interpretarea spiritului legii, adică flexibil, nu aplicarea rigidă, în litera legii, care e - ce paradox! – literă de lege).

• „Pensionarii cu renumeraţie sub 3000 lei....” (Antena 3, 20 ianuarie 2011)

Păi se poate, „stimabile”? Se vede treaba că prea multe lecturi din I.L. Caragiale fac rău ştiriştilor, care nu mai ştiu dacă marele clasic a glumit sau a scris serios „remuneraţie”, „renumeraţie”, „remuneraţie”, „renumeraţie”, „remuneraţie”, „renumeraţie”... În fine. Le spunem noi: renumeraţie nu există nici în vremuri de criză, dar sigur există remuneraţie (de la „money” = bani = retribuţie în bani), care este, fireşte, şi azi, ca şi pe vremea lui Caragiale, „mică, după buget”.

• „Blănile se vor purta dintotdeauna.” (Dana Săvuică, Realitatea TV, 23 ianuarie 2011)

După ce că a ales forma cea mai discutabilă a pluralului („blănile”, care este în dicţionar, sună cam grosolan în gura unei foste femei frumoase de top), doamna Săvuică ne-a băgat în ceaţa istoriei când a plasat moda pe orbite temporale haotice, amestecând viitorul („se vor purta”) cu trecutul+prezentul (“dintotdeauna”).

• „Nici învăţământul, nici sănătatea, nici cultura nu mai poate funcţiona dacă nu avem bani.” (Ion Popescu Meridian, Antena 3, 25 ianuarie 2011)

Măcar acordul subiectului cu predicatul ar putea funcţiona, şi la liderii sindicali, şi la guvernanţi, indiferent, independent de bani.

• „Cred că am doi ani de zile de când nu am vorbit cu niciun membru al Comisiei, exceptând, poate, pe doi... Prietenia e lucru’ dracu’.” ( Dumitru Dragomir, Sport.ro, 22 ianuarie 2011)

Şi logica e un lucru al naibii de greu, domnule preşedinte, deşi, la Corleone, se poate ca 2 să fie egal cu 0, iar niciunul cu amândoi. Sau prietenii din comisie nu se pun, că ei sunt redute deja câştigate şi nu mai prezintă interes.

• „A văzut bine asistentul Mircea Orbuleţ.” (Rapid – „U” Cluj 3-0, Antena 1, 19 noiembrie 2010)

Ţinând cont de faptul că meciul s-a desfăşurat fără spectatori, asistentul, fie el şi Orbuleţ, a trebuit să stea cu ochii în patru sau chiar în şase-opt-zece-douăsprezece (câte o pereche pentru central, Copos, Ligă, Comisia Arbitrilor, Federaţie, FIFA), ca să nu fie suspendat şi el.

• „Băieţii care au început să facă striptease aruncându-şi şepcile, acum îşi aruncă caracterul.” (Traian Băsescu, Antena 3, 17 noiembrie 2010)

Ce să facă şi ei, domnule preşedinte? Dacă dumneavoastră v-aţi tot aruncat cuvântul dat şi promisiunile, ei, care sunt învăţăceii dumneavoastră, de ce nu şi-ar arunca caracterul în haznaua cu cacofonii?

• “Nu vorbi despre minister când te beşi!” (Mircea Badea, Antena 3, 24 ianuarie 2011)

Subtilitatea stilistică a emisiunii “În gura presei” atinge, uneori, piscuri nebănuite, unde numele producţiei ar putea fi trimis în partea cealaltă a tubului digestiv.

Perlele din puţul nostru

Am primit următoarea scrisoare, expediată prin fax de la o bancă, BRD Agenţia Berceni: „Stimată Ana-Maria Păunescu, în Flacăra lui A.P. s-au strecurat două erori de cultură generală, astfel: 1. În articolul Paşalâcul, semnat de Viorel Crăciun, acesta îl confundă pe Irod – ucigaşul de copii, cu Pilat din Pont. 2. În articolul Hieniadă deşănţată..., de Vasile Bunea, acesta confundă (impardonabil) Doina lui Eminescu cu Scrisoarea III. Îl rugăm pe Andrei să pescuiască perlele din propria revistă. Cu preţuire pentru Adrian Păunescu et comp, Preot Roman Forai.” Ne conformăm şi culegem perlele din propriul puţ, precizând, însă, că rubrica de faţă îşi propune să culeagă prostii cu deosebire din audio-vizual, nu din presa scrisă, fapt precizat în subtitlul fiecărui episod („puţul fără fund, cu telecomandă”). Asta nu justifică, bineînţeles, erorile colaboratorilor şi scăpările noastre din momentul redactării revistei. Iată fragmentele incriminate şi câteva comentarii:

• „Hoardele portocalii ale Paşalei din scaunul de domnie ruşinoasă au ocupat aproape toate dregătoriile în judeţene, unde taie şi spânzură după bunul plac; taie salariile bugetarilor, ale mamelor şi pruncilor născuţi şi nenăscuţi precum biblicul Pilat...” (Viorel Crăciun, Flacăra lui A.P., nr 2/472, 14-20 ianuarie 2011 pagina 10)

Sigur că Viorel Crăciun putea fi mai atent, sigur că şi noi puteam citi mai riguros, dar, în mod explicit, nu scrie nicăieri despre omorârea pruncilor, ci despre proasta guvernare prin tăieri bugetare, care se pare că l-a caracterizat şi pe Pilat, cunoscut pentru cruzime, corupţie, spirit arbitrar şi cinism. Prin urmare, aici, perla este doar pe jumătate. În schimb, o ditamai perlă găsim, într-adevăr, în fragmentul următor:

• „Trepăduşilor, acelor puţini delatori, le mai aduc aminte de Doina lui Eminescu: Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne...” (Vasile Bunea, Flacăra lui A.P., nr 2/472, 14-20 ianuarie 2011 pagina 7).

Unde este, este