25 mai 2012

Statul vânător, statul protector, statul pierzător


            Statul român îi vânează pe cei pe care ar trebui să-i lase în pace, nu-i protejează pe cei pe care ar trebui să-i protejeze şi închide ochii tolerant la monstruozităţile celor care îi fac rău. Aceasta este ideea principală. Restul sunt detalii, justificări, palavre, cu care se lustruieşte toboganul pe care tot cădem, din 1989 încoace, de când cică ne-am luat soarta, democratic, în propriile mâini şi urne. Şi, fiindcă orice teorie devine mai puţin nisipoasă, mai puţin lemnoasă, dacă este bătută cu pietrele scumpe ale exemplelor concrete, iată câteva mostre, pentru afirmaţia în trei trepte de mai sus:
• Statul vânător îi ocheşte, îi şicanează, îi hăituieşte pe cei cinstiţi, de la şoferii care se semnalizează reciproc cu faza lungă în dreptul radarelor de pe şosea, până la cetăţenii şi firmele care lucrează cu bani albi, impozabili, popribili, sechestrabili. În loc să primească bonusuri, pentru că ajută la micşorarea vitezei altora, şoferii solidari sunt amendaţi dacă se avertizează, de parcă scopul statului ar fi ca oamenii să depăşească viteza, iar poliţia – ahahaaa! – să-i prindă şi să le ia banii, nu să se circule mai puţin periculos. Care e scopul? Să se calce legea şi să se ia amenzi sau şoferii să fie lăsaţi să acţioneze ca un fel de semne mobile de circulaţie, eficiente, care ajută traficul? Care e obiectivul? Să se ascundă afacerile în economia neagră şi gri, unde să nu fie taxabile, pentru că - nu-i aşa? – nu se poate impozita ceea ce nu există în scripte, deşi ştim toţi că există în realitate?
• Statul protector nu există, fiind, de fapt, un stat neprotector, tocmai pentru că ia taxe şi impozite mari, ca un stat social, dar restituie puţin, adică face politici sociale minimale, ca un stat liberal. E stat maximal la jupuit oamenii şi e stat minimal când e să aibă grijă de rănile lor. De ce? Fiindcă e mereu preocupat, prin liderii săi cu putere de decizie, să ducă banii ţării în politică şi în averile private ale politicienilor şi clientelei lor, astfel încât rămâne mereu fără bani pentru nevoile adevărate ale celor mulţi. De aceea, pensiile sunt jalnice, alocaţiile pentru copii şi pentru tot felul de defavorizaţi sunt nişte glume sinistre, salariile sunt mici la cei ce muncesc şi mari la cei ce conduc şi se fac că muncesc, drumurile şi restul infrastructurii arată ca în epoca de piatră ponce, subvenţiile se dau acolo unde se pot sifona şi nu se dau acolo unde am putea găsi ieşirea din prăpastie.
• Statul pierzător. România îi tolerează şi chiar îi ajută pe cei care fac cele mai mari ilegalităţi, de la interlopii care au poliţia pe post de chelneriţă pe masă şi sub masă, băieţii deştepţi care trafichează energia şi marile utilităţi naţionale şi rechinii din toate domeniile care umblă numai cu bani negri şi cu abuzuri, până la grupările gen UDMR, care se declară public, fără ruşine şi fără frică, împotriva integrităţii României în toate sensurile, dar nu se declară, de 22 de ani, la tribunal, ca partid. Drept mulţumire, România nu numai că nu îi bagă în puşcărie pe infractori şi nu scoate în afara legii UDMR, dar lasă rechinii să sfâşie economia şi acceptă, la fiecare alegeri, ca pseudo-formaţiunea să participe la alegeri şi, aproape mereu, la guvernare.
Aşa s-a pierdut tot ce era naţional: patrimoniul, economia, respectul, mândria, încrederea. Aşa a ajuns mândria de a fi român să fie ruşinea de a fi român. Aşa a ajuns, de exemplu, prietenul meu, Radu Popescu, plecat de mai mulţi ani în Danemarca, să îmi scrie, după ce a citit articolul meu de săptămâna trecută despre omul de stat, omul politic şi politicianul din România: „Adevărat, dar nu sunt sigur cărui grup de români va fi folositor acest text. Cei care au capacitatea să înţeleagă au făcut-o demult, iar cei care au nevoie să înţeleagă nu au capacitatea. Să nu-i uităm, desigur, şi pe cei care pot, dar nu vor.” Tot Radu îmi scrisese, în 7 decembrie 2009, după ce Traian Băsescu a fost reales preşedinte al României: “De când nu mai sunt român, m-am întrebat ocazional dacă am făcut bine renunţând la cetăţenie. De azi, acest dubiu s-a transformat în mândrie. Mândria de a nu fi român!” Tristă împrejurare ca un român să simtă astfel, mai ales că amara concluzie nu e bazată pe lepădarea de ţară, ci pe lepădarea de ce este găunos şi pare incurabil în România.
Putem, totuşi, încerca să ne mai dăm o şansă, dacă suntem gata să ne preţuim valorile, să fim prudenţi cu mediocrităţile, iar pentru nonvalori şi ticăloşi să avem pregătit podul palmei pentru strivire şi scuipatul pentru îmbălsămare.

Andrei Păunescu, 23 mai 2012
şi pe FaceBook

2 comentarii:

Doru Constantin spunea...

>> continuare

ministrul invatamantului este acuzat de plagiat, nu este exclus din invatamant, si mai mult de atat, totul se musamalizeaza.
Intre unul ca Mang si Funeriu, cam stiu ce voi alege; poate nu este cea mai buna solutie, insa este preferabila.
Concluzionez cu trei puncte de vedere:
1. cand nu poti altfel, trebuie sa rezisti; ca rezisti 1 an sa 4ani, sau 1000 ani, conteaza sa rezistam; vor aparea oameni care ne vor salta;
2. sigur e mai bine cand unul sau altul renunta la cetatenie; stim pe ce ne bazam; partea trista pentru acestia este ca vor muri in limba romana; ca o mica consolare pentru ei, vor avea o viata mai buna, dar nu de calitate; nu se vor putea mandri cu Nadia, Hagi sau cu realitatea ca poporul roman a fost pastratorul nivelului de trai al occidentalilor;
3. Statul este asa cum ni-l facem, este consecinta alegerilor noastre, si inainte de toate, a parintilor nostri; depinde numai de noi sa alegem valori si sa le promovam; di pacate, unii au ales sa renunte la aceasta zbatere; cum zicea si Cosbuc:" viata e o lupta, deci te lupta; cand renunti la cetatenie, renunti la tine insusti; asa cum altii au muncit pentru mine, tot asa am si eu obligatia sa muncesc pentru cei ce vor veni; prin munca inteleg impozite, taxem chestii culturale...Eu fac ceva...

Doru Constantin spunea...

Salutare Andrei,
Este interesant articolul tau, cu ata mai mult cu cat prezinti si alte opinii.
Este in natura omeneasca sa tinda spre un trai mai bun, mai placut si mai sigur; aceasta chemare a facut din America ceea ce vedem azi: o natiune puternica, o natiune care isi imbunatateste nivelul de trai prin inventii si inovatii, prin stiinta.
Fac vorbire de America pentru ca este un bun exemplu de marketing.
Despre Statul Roman, te rog sa imi ingadui o opinie care se vrea mai mult realista decat obiectiva considerand Decembrie 89 momentul zero al Romaniei Libere; cum au vazut romanii viitorul pornind dela acel moment, cum au evoluat, unde suntem acum si ce vrem pentru viitor...ei bine, Romania a fost un fel de fata mare scapata intr-o metropola in acele zile de Decembrie; toate erau bune si frumoase, stralucitoare, dar mai ales era o diversitate de orice pentru oricine; romanii nu au stiut ce este capitalismul, nu au stiut cu ce se mananca; altii, mai smecheri, au stiut si au profitat; prinre ei gasim atat politiceni cat si, ceea ce numim generic, oameni de afaceri sau clasic vorbind, bisnitari.
Despre cei care au ales "exodul" pentru a presta diverse munci la italieni sau spanioli, etc , vorbim iar de America si de ceea ce inseamna nivel de trai sau mai simplu, vorbim de banul din buzunar.
Despre cei care au renuntat la cetatenie si la mandria de a fi roman dar au ales rusinea de a fi roman, numai pentru ca a castigat alt candidat decat cel preferat de ei, nu sunt prea multe de spus; poate, numai ca "in limba ta ti-e dor de mama" sau "puteam sa-mi fac in late parti avere, sa fiu un bun european"; despre acestia putem spune ca nu au inteles ce inseamna democratia si mai ales nu au respect pentru alegerile concetatenilor; democratia inseamna libertate si respect; democratia inseamna un mod de viata stabilit de comun acord si in acord.
Ca exemplu, eu l-am preferat in 2009 pe Basesu; nu pentru ca era frumos si inteligent, sau pentru ca a fost capitam de vas; l-am votat pentru ca nu vroiam, si nici nu voi accepta vreodata, sa castige cei care jucau inele cu Ceausesu; chiar daca ar fi castigat geoana atunci, ce ar fi trebuit sa fac? sa renunt la cetatenie? sa renunt la Eminescu, la eforturile lui Cuza? la pilda lui Brancoveanu? sa renunt la sacrificiul celor dela 1877 sau sperantele celor dela 1859, sau sa uit sacrificiul celor din 1944? sa uit de diminetile devreme in care ma pregateam sa plec cu plugusorul? sa uit de...de mine insumi renuntand la cetatenie? asa rezolv problema?
Eu sunt mandru de istoria romanilor si ma bucur ca m-am nascut n acest neam, pentru ca am oferit valori speciei umane chiar cand ne era greu.
Depinde doar de noi sa ne schimbam tara, iar acei care pot sa o schimbe trebuie sa faca tot posibilul: pe net, prin publicatii, prin orice este necesar pentru a determina o situatie generala decenta; de ce vorbim de basescu cand directorului Dacia mioveni a permis fabricarea de proasta calitate a autoturismului respectiv, asta pana la venirea Renault? de ce vorbim de altii, cand unii sunt lasi in a prezenta si apara un punct de vedere? insa, e mai simplu sa isi puna bocceluta in spate si sa plece...
Ca observatie generala, doamne-doamne a facut oamenii cu diferite grade de cultura; unii trebuie sa gandeasca, altii trebuie sa munceasca, altii trebuie sa faca cumparaturi; tragedia contemporana, a natiunii noastre, este ca ne credem geniali; fiecare este genial; sincer, nu imi dau seama cum de s-a ajuns la aceasta situatie, dar consecinta este rasturnarea sistemului de valori; apropo de valori, banuiesc ca nu avem motive de mandrie cand