6 septembrie 2012

La căderea încă unui pilon

            Nu trece un an fără o înmormântare, fără o pierdere esenţială în familia noastră. Pe 31 august 2012, s-a dus şi mama. Chiar dacă ar fi fost doar mama, o anonimă născătoare, şi tot era imensă pierderea. Dar ea a fost şi este Constanţa Buzea, una dintre marile şi puţinele poete adevărate ale limbii române.
S-a dus, la nici un an după Ioana, primul ei copil, alături de care va sta în veşnicie, în Cimitirul Evanghelic Luteran din Bucureşti. S-a dus la nici doi ani după Adrian, singurul ei soţ, care este, peste drum, în Cimitirul Bellu, lângă Eminescu. S-a dus şi m-a lăsat viu, pe marginea prăpastiei cu morţi, ca ultimă redută a supravieţuitorilor din familie, care trebuie să ţină piept celor ce vor să sară prea devreme dincolo, în timp ce-şi fac calculele de generaţie aflată la rând.
            În ultima zi de conştienţă, cu câteva minute înainte de atacul cerebral care, în câteva zile, i s-a dovedit fatal, mi-a dat pentru „Flacăra” noastră rubrica pe care o începuse de o lună, la reîmprietenirea cu Ana-Maria şi Carmen Păunescu. A semnat fără multă putere cartonaşul cu textul despre tata, a pus data „23 august 2012” şi apoi am ieşit pe uşă, văzând-o pentru ultima oară verticală, cu o ceaşcă de cafea în mână, pe care nici n-a terminat-o.
            Când trunchiurile mari se prăbuşesc, simţim pornirea să ne prăbuşim şi noi, sub suflul lor. Dacă reuşim, totuşi, să rămânem în picioare, avem obligaţia să căutăm, în urma copacilor imenşi plecaţi în pământ, vâna de valoare, de forţă, de energie cu care renasc. Pentru că un copac ajuns în adâncuri devine cărbune, devine petrol, devine diamant şi îşi sporeşte fie puterea de combustie, fie puterea de a lumina. Rămâne doar să aibă cine îi păstra urma, memoria, destinul.

Andrei Păunescu, 5 septembrie 2012

11 comentarii:

craiova spunea...

Inca odata sincere condoleante si curaj, viata merge inainte!
La ce ora incepe spectacolul din Craiova? Oricum voi fi acolo.

A spunea...

Scrii atat de frumos! Suferinta purifica.

Maria spunea...

"Pentru că un copac ajuns în adâncuri devine cărbune, devine petrol, devine diamant şi îşi sporeşte fie puterea de combustie, fie puterea de a lumina." Andrei, copacul asta nu e numai in adancuri, poate fi si spre vazduh...Si el ii poate ocroti pe cei care i-au ramas in preajma. Stiu ca e greu, mai ales cand vei spune "mi-e dor", dar viata noastra inainteaza, cu bune, cu rele...Toate cele bune in cele ce vor urma !

elena marin-alexe spunea...

Semeni cu durere si dragoste rânduri izvorâte din suflet, care-şi dau mâna şi îmbrăţişează durerea pierderii mamei, Andrei dragă.
Sincere condoleanţe. Ai tot respectul meu.

Anonim spunea...

chiar nu mai pot spune nimic... ma doare durerea ta...si cred ca deja ai inceput sa slefuiesti diamnatul din tine adica diamantul care esti si pe care l/au zidit cei doi Mari oameni ai Limbii Romane...
gms

Anonim spunea...

Aseara, cand ati inceput sa cantati "haide mama, haide tata, am simntit cum mi se umezesc ochi,apoi poezia scrisa de mama ta pe accente rock(superb). te admir pentru tot cea ce esti tu, Andrei Paunescu...

craiova spunea...

Intr-adevar cantecul "haide mama, haide tata" vibreaza adanc in inimile noastre ale tuturor.
Ma bucur ca am avut ocazia sa te vad live, intrucat te admir fff mult datorita faptului ca stapanesti la superlativ limba romana.
Imi plac toate articolele publicate de tine pe acest blog, si, in special cele din seria "Emisiunile trece, perlele rămâne".
Multa admiratie.
Spre final, pe parcursul recitalului sustinut de Emeric Imre am facut cateva poze si chiar le pot trimite.

TONIZOBRINA spunea...

What doesn't kill you, makes you stronger.

Cu Dumnezeu inainte, Andrei!

Mihaela spunea...

Jurnalele ne arata nuntile si burtile tiganilor, cate kg au rochiile copilelor- mirese, de cate ori divorzeaza Bahmu, i-a dat sau nu i-a dat barba-su inapoi chilotii etc, dar n-au zis absolut nimic despre aceasta minunata faptura, doamna Buzea. Abia acum am citit minunatiile de poezii pt copii si i-am auzit vocea, recitand.

Anonim spunea...

FOARTE ADEVARAT!

Monica spunea...

Andrei, iti multumesc pentru ca ai ales sa existi in continuare, sa dai un sens vietii si mortii in acelasi timp, sa-ti porti in continuare parintii "pe sange"!
Ati fost extraordinari la Ploiesti. Ai adus cu tine pur si simplu Viata, acest amalgam de bucurii si tristeti, de extaz si disperare.
Iti multumim cu mult, mult drag!