25 ianuarie 2008

Glasul tău

Ce e?
Ce–ai spus?
Nimic?
Iartă-mă,
Îmi auzeam
Subconştientul
Murmurând
Cu glasul tău.

Andrei, din ultimul ceas al secolului trecut

6 comentarii:

Anonim spunea...

Ma gandesc ca nu poate fi vorba despre o deziluzie, o percep asemeni unei dorinte intense de confirmare. Poate ca nevoia de marturisire ne mana in dansul trepidant al intrebarilor "mai stii si acel tango retoric..", sau "noi traim, cu noi cum ramane? / S-a hotarat ceva? / S-a hotarat? /Cand anume si ce anume? / Suntem, dar ne este urat!' (Nichita Stanescu - Din nou noi)

Andrei Păunescu spunea...

Elena,
Deziluzia in forma fericita se numeste poezie. Esti de acord?

Anonim spunea...

De acord cu tine, insa era doar o parere pur personala, nu am incercat sa fac analiza stilistica. Am asociat poezia cu dorinta de confirmare (sigur ca puteam s-o interpretez in mai multe feluri), deziluzia avand doar 5% din toata consistenta textului (din punctul meu de vedere)

Andrei Păunescu spunea...

Elena,
Textul valabil e cel care transmite si procentele simtite de autor, si le lasa in viata si pe cele proprii cititorului. In cazul de fata, sunt amandoua infipte in tinta, asa ca iti multumesc pentru efectul realizat.

CATALINA RUSU spunea...

CAND 2 OAMENI SE IUBESC CU ADEVARAT, TRUPURILE LOR, MINTEA SI SUFLETELE LOR DEVIN UN TOT, RESPIRA ACEALASI AER, IUBESC LA FEL, TRAIESC UNUL PT. ALTUL SI UNUL IN ALTUL. VOCEA PERSOANEI IUBITE POATE DEVENI VOCEA CONSTIINTEI NOASTRE, VOCEA INIMII NOASTRE. CAND IUBESTI TI SE PARE CA VEZI FIINTA DRAGA ORI DE CATE ORI NU E CU TINE, O AUZI ORI DE CATE ORI NU VORBESTE, II SIMTI PARFUMUL IN MULTIME.SA IUBESTI E ATAT DE MINUNAT, IUBIREA SCOATE LA IVEALA DIN TINE TOT CE E MAI BUN SI MAI FRUMOS, TE FACE SA VEZI VIATA CU ALTI OCHI, IN 2 TOTUL PARE ATAT DE USOR...

Andrei Păunescu spunea...

Catalina22,
Am mai spus-o, dar nu mi-e rusine sa ma repet, de oricate ori am ocazia: daca nu as iubi sau nu as avea speranta ca as mai putea iubi, nu ar trebui decat sa imi aleg calea de a disparea de pe lumea asta.