Şi uite, dintr-odată,
Că nu mai suntem doi,
Dintr-un băiat şi-o fată,
Cum ne numisem noi,
N-a mai rămas nimica
Şi totu-i dus de mult,
Mă şi cuprinde frica
Şi nu pot să te-ascult
Cum plângi sau poate mi se pare
Că eşti aici, în stânga mea,
Şi ies deodată pe cărare,
Strigând că nu pot rezista:
Fără tine-i cumplit,
Fără tine mi-e greu,
De n-ai fi tu cum eşti,
Eu n-aş rămâne eu,
Să-mi aduci ierni de iad,
Să îmi dai toamne reci,
Să mă-njuri, să mă cerţi,
Dar să nu poţi să pleci.
La fel ca noi e lumea,
Suntem banali de tot,
Dar, după-o noapte lungă,
Vin zorile şi pot
Să facă iar lumină,
Să-nvie ce s-a dus,
Să-ntoarcă Răsăritul
Cu faţa spre Apus.
Tu plângi? Sau poate mi se pare
Că eşti aici, în stânga mea,
Şi ies deodată pe cărare,
Strigând că nu pot rezista:
Fără tine-i cumplit,
Fără tine mi-e greu,
De n-ai fi tu cum eşti,
Eu n-aş rămâne eu,
Să-mi aduci ierni de iad,
Să îmi dai toamne reci,
Să mă-njuri, să mă-nşeli,
Dar să nu poţi să pleci.
Andrei, şi cântat, şi vorbit, şi singur, şi pentru Noi doi
• Dacă vreţi să ascultaţi piesa, daţi click pe: http://audio.neogen.ro/user/AAP1969/giw6a3hbf9rwfuqtof7g9mk8izucuyvb/
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
21 de comentarii:
Iti multumesc multpt ca mi-ai indeplinit dorinta!Este superbs poezia!
Revin! Andrei, o prietena de-a noastra comuna este invidioasa pe marea noastra prietenie! Spune ca e ceva frumos si deosebit dar ca noi nu ne dam seama. Are dreptate sau nu? nu pot sa apreciez doar eu! Iti vizitez zilnic blogul chiar daca nu am mereu puterea si rabdarea sa scriu in el.Astept sa iasa soarele si pe straduta mea!
Către Sora Lunatică şi către Invidioasa amică:
Are dreptate să o roadă invidia, iar, dacă prietena comună e numita Mariah C., ea a părăsit echipa, nu e vina noastră, nu noi am scos-o pe margine, ci ea s-a dus singură (cu metroul). O prietenie e, oricum, ceva rar, dar o prietenie care durează de ani şi ani e de apreciat (şi de invidiat!). Tu eşti pentru o vreme în noaptea polară, dar să vezi ce o să stai jumătate de an cu soarele în ochi!
Andrei Paunescu,piesa dvs. imi place tare mult.Cred ca am ascultat-o de vreo 20 de ori si, cum stau prost cu timpul,inseamna mult. E complexa si foarte bine facuta. Cu un videoclip pe masura cred ca ar putea deveni lesne un hit. Cu bine!
Către Darie Ducan,
Îţi închipui că mai mare bucurie nu poate fi decât să placă un lucru făcut şi oferit. Cred că ar mai fi posibil doar un clip de simboluri, pentru că formaţia în componenţa cu Bianca nu mai există acum. Mulţumesc.
ma bucur foarte mult sa vad poezia postata!am auzit si cantecul saptamana trecuta in emisiunea"noi intre noi"si mi-a placut foarte mult.
in legatura cu noua "infatisare" a blog
-ului,prefer varianta veche.nu ca ma deranjeaza cea de acum,dar prima parea mult mai spatioasa!
am si eu o mare rugaminte,as vrea acordurile de la "sa nu pleci".imi place la nebunie piesa!doar daca e posibil...
Da piesa este foarte frumoasa.Daca nu ma insel am ascultat-o intr-o editie anterioara la emisiunea ta de la radio,,Noi intre noi".Sa fie oare o aluzie la cea care ti-a facut acea fotografie in care tu vorbeai la telefon si tineai un vreasc in mana?(punctele de suspensie acolo m-au dus cu gandul)
Daca nu vrei sa-mi raspunzi te inteleg.Si eu de curand m-am despartit de iubitul meu
Măi Queenie,
1. Am primit păreri pro şi contra noii grafici. Mai aştept păreri şi, dacă mi se spune că am făcut o tâmpenie, revin la forma veche, mai spaţioasă, dar mai rece.
2. Acordurile în tonalitatea cea mai uşor de cântat sunt următoarele:
Intro: // Am / G / F / G // C /
Strofă: // C / G / F / G //
/ C / G / Am / Em / C / G / F / C / G /
Refren: // Am / G / F / G //...
Dacă nu ştii ce înseamnă acest cifraj, ţi-l descriu: Do=C, Re=D, Mi=E, Fa=F, Sol=G, La=A,Si=B sau H.
Acordurile majore se notează doar cu majuscule, iar cele minore primesc după Majuscula, care le dă numele, câte un semn "m". Aşadar, acordurile folosite în piesa asta sunt La minor (Am), Sol major (G), Fa major (F), Do major (C), Mi minor (Em). Succes!
Umbro,
1. Piesa este mai veche decât relaţia mea cu cea care mi-a făcut poza în care nu am în mână un vreasc, ci bomba de 57 mm pe care am găsit-o în curte şi despre care am scris în textul postat alăturat imaginii. Pe vremea când am scris versurile şi muzica la piesa "Să nu pleci", pe care ai auzit-o cântată cu Bianca Anghel în 2001, încă nu mă despărţisem nici de Bianca, dar am avut gura păcătoasă şi iată că un cântec supravieţuieşte iubirilor pierdute. Şi le însoţeşte, din păcate, către trecut. Aluzie? Doar în măsura în care putem şi azi lăcrima după despărţiri recente cântând sau recitând versuri din secole trecute (apropo, ai auzit-o pe Alice ce frumos cântă?).
3. Nu mă ascund de nimeni şi nu am secrete. În acea poză, eu sunam la Apărarea Civilă, iar ea venise acasă şi ne jucam inconştienţi cu bomba şi cu aparatul foto, spunând ca măcar să murim împreună, dacă ar fi să fie. Acum, după aproape un an, supravieţuim şi probabil că o să murim separat. Fiecare cu bomba momentelor frumoase în minte.
Draga,Andrei...! Prietena voastra comuna nu este catusi de putin invidioasa, dar, de vreo cativa ani, este prezenta la "intalnirile" voastre, chiar daca numai prin intermediul povestilor. Deci, eu cred ca amicitia voastra (care tocmai a implinit 10 ani- La Multi Ani!),s-a transformat demult in dragoste, dar va este voua teama sa va dati seama de asta! Ce spui??
Laura,
1. Poveştile sunt, prin natura lor, foarte frumoase, că, de n-ar fi frumoase, nu s-ar povesti. Dar sunt poveşti.
2. Provocările sunt, prin natura lor, foarte urâte, că, de n-ar fi urâte, confuze şi pasionante, nu le-ar folosi oricine are acces liber să posteze pe bloguri.
3. Dragostea e, prin natura ei, un lucru prea mare şi prea nobil, ca să îl aprecieze cineva, indirect, după ureche, şi să îşi mai dea şi cu părerea. Că, de n-ar fi, ar avea parte oricine şi oricând de miracolul de a iubi.
4. Ce spun? Că tocmai m-ai inspirat să scriu şi să public un basm despre o fată înaltă, drăguţă, puţin sâsâită, care dorea să fie zeul soarelui RA şi care a jucat în filmul "Vacanţă în Grecia". Că, de n-ar fi, nu s-ar putea alcătui. Crezi că ar fi interesant?
Andrei, aici nu suntem la ghici ciuperca ce-i! Eu tin la prietena mea si imi doresc sa fie fericita. Ar fi frumos sa ma transform intr-un zeu, cum spui tu, pentru a o putea sprijini referitor la acest aspect, dar, eu nu ma pot ajuta nici pe mine. Deci, nu am apreciat nimic dupa ureche. A fost doar o sugestie, ca sa nu il numesc sfat. A, si continea cele mai bune intentii. O zi buna!
Andrei,Laura - poate nu va mai jucati pe seama mea!Daca vreau ceva cerfara purtator de cuvint!
atat poezia cat si piesa sunt minunate.m-au frapat in special ultimele versuri, disperarea din ele. e adevarat ca din iubire si pt. iubire suntem dispusi sa facem orice, sa suportam orice. cand avem persoana iubita langa noi nu ne dorim decat sa se opreasca timpul in loc pt. a putea sa ne bucuram de clipele unice de iubire.
totusi sunt momente cand ar trebui sa ne dam seama ca persoana de langa noi poate nu ne mai vrea si daca ar sta, ar sta din mila, sau pt. a mai prelungi momentele de agonie.uneori e nevoie sa te desprinzi de cel de langa tine , sa-i dai drumul sa plece si fiecare sa-si vada de drum, nu are rost sa investesti intr-o iubire fara speranta.
Catalina 22,
Si eu am iesit nu de mult timp dintr-o iubire in care chiar asta aparea tot mai mult la suprafata: lipsa de perspectiva, de speranta ca se mai poate intampla ceva. Iar a ramane langa cineva din mila este o jignire sinistra fata de dragoste, de dragostea care a fost. Asa ca iti dau dreptate si, in plus, remarc sensibilitatea cu care citesti si comentezi versurile de inima.
Ce mult ma bucur sa gasesc versurile acestea aici pentru ca imi place tare mult melodia.Am auzit-o prin 2001-2002 si de atunci o tot caut.Multumim mult.
Este atat de frumoasa poezia! Melodia am ascultat-o de cateva ori si parca nu ma pot opri...este sfasietoare.
Tot respectul pentru ceea ce faceti!
Iulia K.
Iulia K,
M-a bucurat ca: 1)ai sapat in trecutul blogului si ai ajuns aici, 2) ai simtit nevoia sa imi spui ca ti-a placut cantecul. te mai astept
Iar eu, îţi mulţumesc că eşti oricum, chiar şi aşa, mai rar. E bine când oamenii totuşi sunt...
De zeci de ani te percep ca fiind extrem de profund si sensibil, ma bucur ca lasi sa se vada si in versuri sau proza.
Trimiteți un comentariu