13 februarie 2008

Groparii şi economia subterană






De fisc nu se scapă nici măcar în groapă

Administraţia Cimitirelor şi Crematoriilor Umane e o instituţie ca oricare alta, care prestează servicii pentru cetăţeni. Pentru unii - ultimele. Nu e nimic neobişnuit. Sunt firme care vând poale-n brâu şi alivenci moldoveneşti. Sunt firme care distribuie porumb depănuşat. Sunt firme care importă elastic pentru chiloţi. Sunt firme care îţi oferă mahoarcă, doar dacă dai colţul blocului. Şi-atunci, de ce să nu existe instituţii care să vândă şi servicii pentru după ce dai colţul de tot? “Deshumări oseminte”, “Încărcat-descărcat sicriu de la auto” şi “Închideri-deschideri cripte” nu tot servicii sunt, ce trebuie plătite? Munceşte cineva pe gratis? Nu! Iar, dacă tot se munceşte şi se plăteşte, pompele funebre au fost scoase din groapa economiei negre şi aduse pe tărâmul cu verdeaţă al plătitorilor de TVA.

● La tarabă, poţi cere o şaorma după pofta inimii, fără maioneză, dar cu ceapă, sau blugi cu talie joasă până la despicătura feselor. La Administraţia Cimitirelor poţi cere o îngropare în tendinţe, cu “sicriu căptuşit”. La mall, poţi să-ţi iei doar cizme de vacă, nu şi geantă de porc din aceeaşi colecţie. În mod similar, la Administraţia Cimitirelor, îţi poţi face hachiţa de a avea copârşeu trendy, “îmbrăcat cu respete”. La frizer, te poţi tunde, dar nu e musai şi răsfăţul unui masaj la rădăcină. Nici cei de la Administraţia Cimitirelor nu-ţi forţează mâna să comanzi “săpat groapă cu pod”. Poate e de ajuns doar cu parter. Dar, bineînţeles, sunt şmecherii şi aici! Capitalismul îşi arată colţii până şi-n oferta funebră. Dacă, la mobil, ţi se facturează un minut când vorbeşti doar cinci secunde, la cimitir ţi se pun separat servicii care ar trebui să fie cuprinse împreună în oferta de bază. Cât priveşte factura fiscală pentru servicii funerare, hârtia e un tipizat ca oricare altul. Cu coloane, rubrici, scheme, casete şi nomenclator defalcat în detaliu. Atâta doar că oferta nu conţine toppinguri de busuioc pentru crenvurşti, ci de-ale osemintelor, criptelor şi cadavrelor. Tipărită cu cerneală roz (ca lumea către care o iau cei ce au parte de manipularea groparilor), factura pune, cu sârg, la dispoziţia clienţilor, lista de posibilităţi. Bani şi imaginaţie să ai, că oferta e lungă:

1. Săpat groapă.
2. Săpat groapă cu pod.
3. Presat, format mormânt.
4. Înhumare defunct.
5. Deshumat oseminte.
6. Înhumat oseminte.
7. Deshumat cadavre.
8. Depus capelă.
9. Aşezat decedat în sicriu.
10. Căptuşit sicriu.
11. Îmbrăcat sicriu cu respete.
12. Încărcat-descărcat sicriu de la auto.
13. Amenajat morminte.
14. Depunere capelă.
15. Incinerare.
16. Închideri-deschideri cripte.
17. Transport mortuar

Condica de sugestii şi reclamaţii

La cele 17 puncte din ofertă, avem păreri şi comentarii. Nu-i lăsăm să-şi ia maidanul. Nu ne bagă pe gât căptuşeli inutile pentru sicriu. Nu ne fac ei înmormântarea cum vor:
1. Totul e OK, nici o problemă, nu se apucă oricine să sape groapa. Mai ales pe-a altuia. Şi mai ales că, dacă familia răposatului s-ar apuca de săpat, din exces de zel, ca să stea mortul lejer, ar putea fura la caşcaval şi ar săpa mai larg, intrând în mormântul vecin. Şi nu e corect. Şi nici deontologic.
2. Şi punctul acesta e în regulă. Luxul se plăteşte. Cine vrea groapă cu pod, să dea accize de lux, de loc de veci confort sporit!
3. Aici, familia poate pune talpă de la talpă şi poate presa mormântul giugiuc, fără ajutorul celor de la Cimitire. Se poate, deci, renunţa la acest serviciu, deşi, sigur, nu prea sună bine să spui: “Doar săpaţi-mi dumneavoastră goapa, că mormântul îl formez eu.”
4.
Hoţie! Speculă! Ce serviciu funerar e ăla fără înhumare? Nu e de la sine înţeles? N-ar trebui să fie în preţ? Trebuie taxată separat înhumarea, ca un serviciu opţional? Dar ai alternative? În al doilea rând, cum adică “Îngropare defunct”? Pe cine să îngropi, decât pe defunct? Pe vreun copil din cortegiu, mamă-tată-fraţi-bunici (voi ce căutaţi aici?), prieteni din liceu, colegi de pahar? Până şi aşezarea nevestelor, de vii, în coşciug, împreună cu soţii decedaţi - ehe, ce vremuri! - s-a abolit pe la noi, încă înainte să se abolească monarhia şi şerbia.
5. Perfect! Vrei deshumare, dai banul!
6. Dublă impunere pe faţă! Dacă ai deshumat osemintele, ce faci cu ele, le iei acasă în pungă Metro? Nu e clar că trebuie reînhumate? Fireşte, pe spaţiu mai restrâns, nu ne lăbărţăm, păstrăm bunul-simţ, să mai aibă loc cineva acolo, dar reînhumarea e implicită.
7. Nici o problemă! Vrei să scoţi omul din mormânt până la termenul legal de putrefacţie de şapte ani? Plăteşti, nene! De aia s-a făcut departajarea între “Deshumat oseminte” şi “Deshumat cadavre”. Una-i osul, alta-i ţesutul moale.
8. Serviciul ăsta e cu dus-întors, pentru că nu prea-ţi dă mâna să vii cu mortul şi să-l arunci direct în groapă, fără un priveghi, cât de scurt. Aşa că “depunerea la capelă” ar trebui inclusă şi ea în pachetul de bază, alături de “înhumat cadavru”. Dacă nu se poate altfel, să o bage la “promoţii”, găsesc contabilii o portiţă, să se descurce.
9. Idem punctul 6. Dacă e înhumare, e limpede că aşezi omul în sicriu. Care om? Aţi ghicit: “decedatul” mort, cadavrul fără viaţă, răposat prin trecerea leşului la cele veşnice în lumea celor drepţi a nefiinţei! Dar viclenia profitului muşcă perfid şi aici, la limita dintre lumea păcătoasă şi cea eternă. Nu e de imaginat să sari peste pasul acesta, cu aşezarea în sicriu de către profesionişti. Dacă îl pui strâmb sau îl scapi? Cine îi pune la loc vata în nas?
10 şi 11. Cine vrea modelling şi life-styling (“life” e un fel de a spune, mă rog!) pe lumea cealaltă, să scoată bancnota! Absolut de acord!
12. Nu prea ai ce face, eşti speculat pe faţă, dar asta e. Sicirul trebuie dus de cineva abilitat şi cu experienţă suficientă, nu să se apuce familia îndoliată să tragă de coşciug şi - Doamne fereşte! - să-l scape pe alee. Ne mai pomenim şi cu răposatul rostogolindu-se în noroi. Cine-l mai spală o dată? Cine-i mai pune pălăria perpendicular pe linia nasului? Cine adună din bucăţi pantofii butaforici de carton, speciali de înmormântare?
13. Iarăşi un truism. “Amenajatul mormântului” ar trebui să fie inclus în pachetul-basic!
14. Deşi sună asemănător cu punctul 8, se pare că e cu totul altceva. Dar tot pentru stoarcere de bani. Nu prea poate nimeni să ceară, selectiv: “Vă rog, am o jenă financiară şi nici n-am levierul la mine, aşa că doar deschideţi cripta, că o închid eu la urmă, cu călcâiul”.
15.
Nici o remarcă, nici o revendicare. Vrei cuptor? Cine să plătească, dacă nu clientul? Gazul nu vine pe gratis nici măcar de la Mediaş, darmite de la ruşi.
16. Mai bine mai târziu decât niciodată! În fine, un serviciu care include, cinstit, ambele etape la acelaşi cost, închiderea şi deschiderea criptei. Sigur că redactorul de factură putea să le pună în ordine inversă, că, aşa, pare că închizi cripta, apoi îţi aminteşti că ai uitat ceva înăuntru şi, relaxat că nu plăteşti în plus, zici: “Scuze, puteţi s-o deschideţi, să-mi iau şi eu mobilul?”
17. Cu transportul nu e de joacă. Cine se ocupă de transporturi poate ajunge chiar şef de stat.

Comentarii şi nedumeriri la factura de apoi

● Ordinea haotică din nomenclator. Nu am înţeles conform cărei logici au fost ordonate serviciile. Alfabetic? În nici un caz! Cronologic? Nici atât, fiindcă întâi ar fi trebuit plasate poziţiile 5-7 (Deshumat oseminte, Înhumat oseminte, Deshumat cadavre) şi după aceea poziţia 4 (Înhumare defunct). Totul e alandala. Punctul 17 (transportul) ar fi trebuit pus la început. Cu dricul se vine la cimitir, nu se pleacă şi la pomană. Milităm, deci, pentru o nouă ordine, judicios aleasă, în nomenclatorul serviciiilor funerare.
● Avertismente tehnice. Expresia “Înhumarea / Incinerarea se face fără obiecte de valoare” se pare că a fost inclusă în tipizat la repezeală, după ce s-a dus vestea că un american a câştigat procesul cu firma care i-a produs cuptorul, după ce individul şi-a ucis pisica, băgând-o la uscat la microunde. Punctul forte al acuzării a fost că nu scria nicăieri pe cuptor că nu ai voie să usuci pisici înăuntru. Aşa că ai noştri de la Administraţia Cimitirelor suflă şi-n colivă şi au o secţiune specială despre existenţa sau nu a unor obiectelor cu care răposatul pleacă pe lumea cealaltă. Totuşi, lapidaritatea formulării arată superficialitate şi poate duce la accidente grave, atâta timp cât nu scrie nicăieri că trupul de incinerat nu trebuie să aibă asupră-i deodorante, brichete şi spirtoase.
● Antete şi contacte. Nu reiese din antet cine e „Concesionarul”. Mortul? Cineva din familie? Apoi de al cui “domiciliu stabil” vorbim? Al mortului? Nu e suficient de clar unde va locui, mai ales că, un rând mai jos, scrie “Nişa / Loc de veci”? Ăsta da domiciliu stabil! Factura, se ştie, nu se eliberează fără “confirmare de primire”, fără completarea tuturor spaţiilor din tipizat. Cine confirmă, cel care rămâne în grija Administraţiei Cimitirelor, Dumnezeu sau cei care plâng şi pleacă? Aici mai trebuie lucrat. Dacă, totuşi, Dumnezeu mai stă şi analizează unde îl va distribui pe noul venit? Dacă are nevoie de o “decizie de colaborare” de tip CNSAS, care nu se obţine pe loc, şi trebuie să-l ţină o vreme pe o listă de aşteptare? Dacă îi dă rezidenţă temporară sau viză de flotant anuală, cum rămâne cu factura? Actul fiscal trebuie eliberat, cum-necum, la momentul prestării serviciilor. Sigur, în caz că e greşită iar Cel De Sus nu-i acordă din prima domiciliu stabil, factura se poate storna. Nici o problemă, dar nimeni nu vrea să supere un contabil. Şi nici Garda Financiară, cu vreun fals în acte publice, pentru că se ştie că de Fisc nici Doamne-Doamne nu te scapă.
● Lămuriri necesare şi Alte slăbiciuni ale tipizatului. Nu s-a gândit nimeni ce se întâmplă în cazul rubricilor “Concesionar” şi “Loc de veci”, în situaţie de răzgândire. Mai poate fi luat cadavrul înapoi, dacă familia se răzgândeşte sau găseşte la promoţie o “Nişă” în alt cimitir, sau poate vreo gratuitate în an electoral, sau un “Loc de veci” în barter? Lacune. Mari lacune! Oricine are dreptul să spere la mai mult şi mai bine. Deci, te poţi răzgândi, fiindcă una e să stai la cotineaţă şi alta la loc de veci confort sporit, cu pod, pe care poate n-ai norocul să-l găseşti din prima. Dar aşa e în vremuri instabile. Nici leul nu mai e ce-a fost, nici America nu mai e sigură pe miracolul ei, nici Europa nu se mişcă suficient de iute, nici economia noastră nu mai duduie (în schimb, auzim mereu noi şi noi zgomote ale Uraganului Băs, venite dinspre Cotroceni). Ar fi culmea să fie perfectă numai factura de servicii funerare.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Mi-am amintit de o replică din "Pielea ursului" (Noroc şi sănătate, domnule !) de Pierre Chesnot ! Patronul unei firme de pompe funebre îşi imbie clientul care i-a călcat pragul magazinului, să devină client : poftiţi, domnule, folosiţi serviciile firmei noastre, în lunga noastră activitate, nu am avut nici o reclamaţie !
P.S Există o "listă a lui Drăgan" cu beneficiarele în cauză, dar, este în...arhiva sentimentală, patinată de uitare... Lista este închisă ,nu mai poate fi actualizată. Erată: în loc de Drăgan- pupă fete, a se citi Drăgan - pupa fete sau, Drăgan pupă fete...virtual şi părinteşte, pe frunte. Recunosc, formal, am lăsat loc la interpretări nedorite, neagreate de tinerele domnişoare/doamne care au comentat poezia de dragoste. Pe fond, le asigur de tot respectul .Cu drag, Drăgan