2 februarie 2008

Talentaţi, dar tonţi

• Am întâlnit, printre atâţia scriitori talentaţi între care m-am aflat, vreo doi, hărăziţi la cuvânt şi plini de imaginaţie, dar nu prea duşi cu cititul. Scriau, de obicei la beţie sau la plesneala harului. Când le ieşea, iar prietenii le spuneau că s-au prins de trimiterea la vreun poem cvasinecunoscut al vreunui scriitor cvasinecunoscut sau la raportul subtil dintre matematica iraţională şi dragostea care permite adesea, cu sens ori fără sens, concesii cumplite şi diferite în ocazii similare, cei doi făceau pe deştepţii şi îşi asumau izvoarele, de care nici nu auziseră. Prostuţi şi având cultura sudată la temperatura minimei rezistenţe (dar talentaţi foc), ei nu pricepeau că harul poate fi suficient pentru a reuşi vorbe frumoase, efecte adânci. În confuzia lor semidoctă, luau talentul şi creativitatea primite la naştere ca pe ceva pe drept cuvenit şi considerau mult mai preţios ceea ce nu prea practicaseră, din lene, de regulă: cizelarea, informarea, sârguinţa.
• Unul dintre ei a recunoscut, totuşi, odată, cu brutalitate, obligat de împrejurări, că habar n-are de poezia Annei de Noailles (despre care venise vorba, după un poem) şi că, la matematică, nu a trecut în ultimii doi ani de liceu, decât săpându-i hibiscuşii profesoarei. Sinceritatea revelatoare i-a adus, însă, demonetizarea, de care avusese parte şi celălat, când prietenii s-au prins că îşi aroga o cultură (presupusă) pentru care nu trudise niciodată. Aceluia îi făcuseră trimitere la un inexistent autor norvegian de aforisme arctice, Skes Ottl Kotten, al cărui nume îl încropiseră, fireşte, pe loc. Bineînţeles că tontul talentat n-a negat că l-ar fi citit pe scandinav. Cum să nu-l ştie tocmai el şi tocmai pe Kotten, inexistentul?
• Şi, de atunci, de la descoperirea adevărului (în ocazii şi anturaje diferite), cei doi au mai pus o piatră la monumentul pe care ar trebui să scrie că talentul te poate ajuta să impresionezi, dar nu-ţi dă şi mintea să păstrezi ceea ce ai cucerit cu scânteia de la părinţi şi Dumnezeu, pentru care n-ai aproape nici un merit.
(Foto: Andrei)

16 comentarii:

innuenda spunea...

Mi-a placut la nebunie articolul asta! :)

Andrei Păunescu spunea...

Innuenda,
Si mie ca mi-ai scris ce mi-ai scris si mi-ai adus aminte de ei.

Alice Iulia spunea...

Cred ca am mai intrat pe blogul tau, Andrei, la inceputuri, cand ti-l anuntai tuturor, si tot ceea ce scriai avea, inca, legatura cu mine. Nici nu stiu cate luni au trecut. Doua? Trei? Probabil de asta m-am tinut departe atata timp, pentru ca, la inceput, mi-era greu sa-ti regasesc chemarile pretutindeni, explicit. Sa-mi vad numele asezat prin toate colturile, sub diverse pretexte, sub diverse motive, sub diverse diminutive, ratacit in diverse povesti din care plecarea mea reiesea atat de absurda, de fara de noima...
Si nu stiu prin ce dor misterios si absurd s-a facut de-am ajuns din nou, in noaptea asta, sa scotocesc dupa cuvintele tale, stiind ca, altfel, deocamdata nu mai vreau sa te intreb direct ce mai faci, cu cine mai faci, pentru ca intre timp am invatat sa nu mai astept raspunsuri adevarate. Mi-ai spune cat de singur esti, cat de trist... Si te-am regasit, acelasi, neschimbat, ca si cum n-ar fi avut loc in toate lunile astea o despartire, o moarte si, credeam eu, o transformare profunda a intelesurilor tale. Tu esti acelasi, cel de langa care am plecat. Mi-o dovedesc fotografiile mele, asezate pretutindeni, imaginile in care catre mine priveai cand zambeai. Le aveai si-n primele zile, randuite pe tivul paginii, dar atunci purtau semnatura mea. Peste tot scria Foto: Iulia sau Alice sau Alice Iulia sau alte inventii de-ale tale care sa ma numeasca, sa ma legitimeze, sa ma cheme inapoi. Ai si acum fotografiile mele, ai mai adaugat si altele, dar am vazut ca, intre timp, ai sters semnatura. Nu a-nceput sa te incurce amintirea,- pentru ca asta a fost mereu problema ta, nu ai putut sa lasi amintirile in trecut- ci doar numele meu care, dintr-o data, ti-ar fi putut strica ploile, chemarile aparent naive, declaratiile de insingurari fara granite, cand tu stii prea bine ca, de fapt, inghesuielile prea mari din viata ta te-au facut mereu sa nedreptatesti si sa distrugi iubiri care nu revendicau decat drepturi simple si eterne, cum ar fi incredere, fidelitate, adevar. (Desigur, tu ai prezentat intotdeauna altfel lucrurile, in loc de "fidelitate" ai spus "incorsetare", in loc de "incredere" ai scris "pofta aberanta de maritis", iar adevarul pretins, dorit, indreptatit, l-ai maimutarit cu descrierile unei nestavilite porniri femeiesti de-a te controla pe tine, navalnicul, liberul, taurul incapatanat.)
M-a intristat si mi s-a parut nedrept. Renunta la pozele mele, daca la semnatura lor ai renuntat deja. Sau asuma-ti pana la capat povestea, spune: da, aceasta fotografie pe care o pun ca ilustratie la textul in care-mi descriu noile amoruri, dar si aceasta asezata langa vorbele-carlig cu care pescuiesc o noua aventura, sunt facute de iubita mea care, de-atata suferinta, a preferat sa plece. Da, cea mai frumoasa imagine pe care o am aici, in care privesc cu iubire in ochii tai, cititoare tanara si numai buna de ademenit in caminul tristetii mele insingurate, poate chiar in patul gol si rece, langa care eu si iubita mea am batut in cuie oglinda, cumparata in doi, in care te vei vedea si tu cat esti de frumoasa, este de fapt imaginea in care ma pierdeam in ochii ei si-i spuneam ca o iubesc. Dar pentru ca in caminul insingurat se vanturau prea multe, nepermis de multe femei, intr-un final, ea a ales sa plece.
Scrii frumos, Andrei, intotdeauna a fost asa. Imi lipsesti mult din planul colaborarilor noastre literare. Imi lipsesc sfatul si discernamantul tau artistic. Si pentru blogul tau ai ales texte frumoase - chiar daca cele mai multe sunt vechi de ani si le stiam, le citisem, le publicasem deja - si ai ales sau ai ciopartit fotografii frumoase facute de mine sau fiind langa mine. Pe cele care-mi apartin, te rog sa nu le mai publici, decat daca le semnezi, si nu cu nume de institutii sau agentii sau publicatii fara legatura cu realizarea acelor imagini. Cred ca nu pot avea pretentii asupra celor facute in deplasarile in care te-am invitat eu, desi, daca agentia AAP are drepturi jurnalistice, mi-as putea aroga si eu, agentia fara de care fotografiile acelea n-ar fi fost facute niciodata, pretentii la credite jurnalistice inca si mai serioase.
Omagii, felicitari. Si noapte buna. Tie si cititoarelor tale pe care, nu stiu de ce, le cunosc, le recunosc si sub pseudonime, aproape ca nu-i nimeni aici venit din toata lumea, ci sunt amici invitati, rude iubite, studente poftite, oaspete imbiate cu gratie. Mai mult ca sigur, unii ne-am petrecut pe aceleasi usi. Va salut, va imbratisez cu drag pe toti, ma bucur ca v-am vazut, v-am auzit, v-am reintalnit.
Iar cand vor fi lucruri mai subtile de spus, ma voi retrage si eu pe mailul lui Andrei, acolo unde jocul continua insinuant doar in doi, cum fac si domnisoarele de fata, cum am facut si eu odinioara.

Jon M. spunea...

Toata lumea de la Einstein incoace cunoaste vorbele lui mari cum ca "reusita este 99% transpiratie si 1% inspiratie". Am cunoscut oameni extraordinar de talentati care au ajuns niste ratati, si am vazut ca lumea asta este condusa de cei care muncesc fara odihna, persevereaza si au si o farama de talent.
Cat priveste mesajul Iuliei, eu am ajuns pe blogul tau amintindu-mi cum la un spectacol al cenaclului Flacara de prin 80 o adunatura de femei strigau "Andrei, Andrei" cand Domnul Paunescu le-a spus: "ce tot strigati atata? Va trebuie un Andrei, sa va faceti !!!!" Cu siguranta ca tu nu mai tii minte asta, dar vreau sa spun pt toti ceilalti cititori ca nu te-am intalnit niciodata in persoana.

Andrei Păunescu spunea...

Alice Iulia,
1. Am făcut precizările cuvenite la fotografii.
2. Adaug că în poza cu chitara care face lumea mai roz, cămaşa roz este primită de la tine, dacă tu eşti, într-adevăr, Alice Iulia (Năstase) din realitate (cu care am trăit o formidabilă poveste de dragoste, timp de doi ani şi jumătate, până acum câteva luni - două?, trei?, cine mai ştie şi ce mai contează?) şi nu o altă persoană care încearcă să imite stilul celei mai bune ziariste de limbă română (loc pe care îl împarte cu Simona Catrina).

Andrei Păunescu spunea...

Jon M,
1. Einstein isi putea permite sa vorbeasca, cumva ipocrit, despre 99% transpiratie, de la inaltimea celor 999% geniu si inspiratie din mintea sa. Cu transpiratie obtii respect, cu inspiratie - admiratie.
2. Nu ne cunoastem personal, asa este, dar uneori ii cunosti mai putin pe cei cu care imparti viata, pat, masa, planuri, decat pe cei cu care schimbi cuvinte. Te astept in tara sa ne si vedem si sa punem la punct ceea ce ai de gand. Toate cele bune!

petrica spunea...

Domnule Andrei
Citind acest material, mi-am adus aminte de o prietenă bună, profesoară de lb română, într-un oraş din secuime. Olteancă get-beget, ajunsă în inima Ardealului prin repartiţie. Colabora la fel de greu cu colegele de cancelarie, ca şi cu puii de dac, învăţăceii Joska, Atilla, Janos. Sunt două întâmplări , una din cancelarie, alta din clasă, pe care le-am reţinut. Vineri, după ultima oră de curs, în cancelarie, discuţie pe tema unde petrecem Weeck-end-ul. Olteanca mea, spune : eu am două variante, ori îmi invit prietenul la o excursie pe muntele Venus, ori stăm în casă şi jucăm ikebana pe porunci. Colega, maghiară, profa de mate, îi răspunde : ioi, tu, uite, m-am născut aici, între munţi, şi nu ştiam de muntele Venus Poate-i spune altfel ,şi voi, românii l-aţi botezat aşa ! Şi jocul ăsta, ikebana pe porunci, cred că l-ai învăţat la Bucureşti, în Grozăveşti, pe la cămine. Când ne înveţi şi pe noi ?
În sala de clasă (a 12-a). Joska, să zicem, este pus de profa de pe Jii să recite "Inscripţie pe piatra de hotar" a lui Geo Dumitrescu. Joska îşi potriveşte nodul la cravata cu zgârci, îşi aruncă pieptul înainte, fruntea spre înălţimi şi recită tare şi cu dicţie : slab aş fi fost, de n-aş fi fost la tine !. Prietena mea şi-a ridicat ochii spre puiul de daco-roman Joska şi a rămas...interzisă. Era o mare obrăznicie, a unui elev la adresa unei profesoare, sau...port ilegal de limbă română ? Olteanca s-a uitat fix şi adânc în ochii recitatorului şi a ieşit repede din ...dilemă. Nu este atât de grav că etnicii maghiari, care învaţă limba română plângând, ca să-l citez pe un clasic în viaţă al politicii noastre, atâta vreme cât mai sunt români, "prin ministere şi prin alte părţi", purtători ilegali de limbă română.Patriarhul metaforei româneşti, Fănuş Neagu, Dumnezeu să-i dea sănătate, spunea : nu mi-e frică de ministerul culturii , ci de cultura ministrului ! Recunosc, şi mie îmi "sună" materialul dvs, dar nu ştiu câţi au curajul de a-şi recunoaşte lacuna , când, tendinţa generală, şi nu de azi, de ieri, este să ne supraevaluăm gradul de instrucţie,de cultură, fie din snobism, fie din dorinţa de a epata, fie,fie... Primul semn de înţelepciune este că atunci când credem că ştim totul, să ne dăm seama, să înţelegem că de fapt, nu ştim nimic. Pentru că omul cât trăieşte învaţă. Cred că la fel de importantă este instrucţia, cultura, ca şi dorinţa permanentă de instrucţie , de cultură.
Cu admiraţie distributivă spre jurnalistul, poetul, cantautorul, moderatorul, omul Andrei Păunescu.
Ion Drăgan

Andrei Păunescu spunea...

Petrica, Bade Ioane Dragane,
1. De la Socrate incoace, esti idiot daca nu intelegi ce spunea inteleptul cel mai stiutor de toate: Stiu ca nu stiu nimic.
2. Ambele povesti sunt foarte amuzante. Si triste, undeva, in adnac. De ce nu le trimiteti la FlAP pentru publicat? Nu pierdeti tonul acesta, ironic, neformal, neconventional, liber, cum sunt scrise aici. Poate trebuie putin aranjate la suprafata.
3. Cu prietenie selectiv distributiva,
Andrei

innuenda spunea...

@Alice Iulia:Cum am fost părtaşă, fără să mă cer, la iubirea dintre aceşti doi oameni, îngăduie-mi câteva cuvinte.
În toate pozele şi în toate versurile şi în toate articolele lui Andrei văd un singur lucru.
Un bărbat care iubeşte o singură femeie. Care nu mai e lângă el. Care eşti tu.

Aşa se vede de la mine.
Nu sunt nici domnişoară naivă, nici studentă, nici rudă ori cunoştinţă de-a lui Andrei, deci nu am motive subiective de a-i ţine partea.
Ba mai mult, te şi plac!

Doar că aş vrea să te gândeşti dacă nu cumva,uneori, când suntem singuri, vedem cum se proiectează temerile noastre, ca nişte umbre chinezeşti, pe peretele rece al dormitorului.

Jon M. spunea...

Asa este: cu transpiratie obtii respect, iar cu inspiratie - admiratie. Din pacate cu transpiratie fara inspiratie lumea rade de tine, iar cu inspiratie fara transpiratie esti jalnic de mila. Nimeni nu poate trece de pragul mediocritatii numai cu una din calitati.

Anonim spunea...

Alice Iulia, MINTI!
Andrei nu te-a inselat, asta e clar. Cele nepermis de multe femei se plimbau doar prin capul tau impanzit de nesiguranta si nelinisti.
Ai plecat pentru ca nu te-a luat de nevasta, deci din orgoliu! Spala-te pe cap cu el!
N-ai ajutat la montarea oglinzii si nici la inaugurarea ei
NU MAI MINTI!

Anonim spunea...

Alice Iulia, MINTI!
Andrei nu te-a inselat, asta e clar. Cele nepermis de multe femei se plimbau doar prin capul tau impanzit de nesiguranta si nelinisti.
Ai plecat pentru ca nu te-a luat de nevasta, deci din orgoliu! Spala-te pe cap cu el!
N-ai ajutat la montarea oglinzii si nici la inaugurarea ei
NU MAI MINTI!

Anonim spunea...

Alice Iulia, MINTI!
Andrei nu te-a inselat, asta e clar. Cele nepermis de multe femei se plimbau doar prin capul tau impanzit de nesiguranta si nelinisti.
Ai plecat pentru ca nu te-a luat de nevasta, deci din orgoliu! Spala-te pe cap cu el!
N-ai ajutat la montarea oglinzii si nici la inaugurarea ei
NU MAI MINTI!

Anonim spunea...

Alice Iulia, MINTI!
Andrei nu te-a inselat, asta e clar. Cele nepermis de multe femei se plimbau doar prin capul tau impanzit de nesiguranta si nelinisti.
Ai plecat pentru ca nu te-a luat de nevasta, deci din orgoliu! Spala-te pe cap cu el!
N-ai ajutat la montarea oglinzii si nici la inaugurarea ei
NU MAI MINTI!

Anonim spunea...

Alice Iulia, MINTI!
Andrei nu te-a inselat, asta e clar. Cele nepermis de multe femei se plimbau doar prin capul tau impanzit de nesiguranta si nelinisti.
Ai plecat pentru ca nu te-a luat de nevasta, deci din orgoliu! Spala-te pe cap cu el!
N-ai ajutat la montarea oglinzii si nici la inaugurarea ei
NU MAI MINTI!

Anonim spunea...

CLAR?