12 martie 2008

Iubirea reală

Cu greu am reuşit să scriu
acele pagini despre ea,
cea ascunsă
în pietrele din pâine,
şi-n stejarul din ghiveci.

Mă tot certa să las scrisul,
să ne întoarcem la iubirea reală.
Ce contează scrisul? - spunea.
Cu ce ne ajută o hârtie? - se întreba
şi credea
că tot nu rămâne nimic din noi,
decât un sac de oase
şi un fir de iarbă.

Nerăbdarea ei e alt poem,
goana spre iubirea reală -
o poezie.

Dreapta mi-a rămas
pe hârtie,
stânga i-a acoperit
buzele.

Doar aşa
ne vom aminti de noi,
când, bătrâni,
nu ne vom mai recunoaşte
nici în poze,
ci doar în poeme.
Doar aşa
îşi vor aminti de noi,
când vom rămâne
un poem,
un sac de oase
şi un fir de iarbă.
Doar aşa.

Andrei, care încă nu poate pricepe că irealul nu e real

19 comentarii:

Anonim spunea...

e super, asa de primavara...

Carmen spunea...

Buna dimineata.Nu esti singurul care la un moment dat nu a vrut sa priceapa ca irealul nu e real..si ca in viata reala lucrurile sunt altfel,mai dure,mai ferme,mai incurcate,mai adevarate.Din pacate vine cate o intamplare si ne aduce cu "picioarele pe pamant"..desi mai mereu par ca raman cu "capul in nori"...realul e langa noi..de lumea ireala,de lumea paralela cu noi avem nevoie uneori asa de mult ca sa putem trece prin lumea asta..fara ea cred ca am lua-o razna uneori...ce ramane viata fara vise,fara" locul "in care sa fugi cand iti e greu.Fie ca e viata din visele noastre,viata virtuala sau aproape virtuala..tot viata paralela e..si ea exista..si atita timp cat asta face bine...trebuie sa credem in ea.
Am aiurit mult in randurile astea..dar asa-s eu mai ciudata.Si nu stiu daca ajuta la ceva...din pacate..toate trec..cu noi,prin noi,cu tot cu noi...O zi mai buna!

Andrei Păunescu spunea...

Anonim,
La mine inca nu a venit primavara, desi frunzele au aparut pe crengi

Andrei Păunescu spunea...

Carmen,
Din pacate, nu putem iesi din alternanta trista, in care fie nu dam cand ni se cere, fie vrem sa dam cand e prea tarziu. Stiu ca toate trec, sigur, totul se uita, dar trece si viata noastra, odata cu irosirile de fiecare zi. Multumesc pentru interventia care ma mai ridica putin.

Anonim spunea...

hei, tot anonimul; wake up andrei, e posibil sa mai fie f putin din primavara si sa trecem cat de repede la vara; asa se anunta; serios vorbind, din versuri nu pare ca nu a venit primavara si la tine, esti super inspirat si pe faza si asta iti vine dintr-o energie pozitiva data de obicei si de primavara.

CATALINA22 spunea...

Imi pare rau sa aud ca nu treceti prin momente asa bune zilele astea, cunosc sentimentul, pt. ca abia am reusit sa depasesc un moment mai greu in viata mea.Eu am avut bafta sa am langa mine niste prieteni minunati, niste oameni extraordinari care au fost capabili sa renunte la treburile lor doar pt. a ma asculta pe mine, pt. a ma scoate din starea in care eram, pt. a ma inveseli.Cu totii trecem prin momente mai putin usoare in viata, important e sa nu ne pierdem speranta si optimismul, sa fie ceva de genul:"ZAMBESTE, MAINE POATE FI MAI RAU!".Cred cu tarie ca veti depasi si faza aceasta asa cum probabil ati mai facut-o si alta data!Ce sa va spun?FITI INCREZATOR, FOCALIZATI-VA SPRE ALTCEVA CARE SA VA DISTRAGA ATENTIA, IESITI LA UN PAHAR DE VORBA CU O PERSOANA DE SUFLET!

CATALINA22 spunea...

In viata toti, dar absolut toti trecem prin perioade mai neplacute, ideea e sa stim cum sa iesim cu fruntea sus, sa stim sa-i dam peste nas propriei noastre vieti, propriului destin care se inversuneaza mereu si ne vrea doborati, invinsi.Tot ce nu te doboara te intareste se spune,eu una sunt in mare masura de acord cu asta.Eu am 3 metode pe are le aplic cand sunt suparata, poate o sa radeti sau o sa vi se para banale:mananc chipsuri si ciocolata,plang sau ascult muzica lenta cu volumul foarte tare.De cele mai multe ori are efect.Cand sunt intr-adevar probleme foarte grave apelez la persoane dragi din anturajul meu care ma asculta si daca pot ma si ajuta de cele mai multe ori.Ideea e ca atunci cand povestesti cuiva pasul tau, chiar daca nu gasesti solutii te simti mai usurat sufleteste.V-am spus si repet, un om atat de puternic si de hotarat ca dumneavoastra poate trece peste faza aceasta, doar ca fiint o persoana destul de sensibila durerea e mai mare si se vindeca mai greu.

A spunea...

Anonimule,
Multumesc pentru energia pe care vrei sa mi-o dai, dar trebuie sa recunosc ca versurile nu sunt chiar de acum, ci mi le-am readus aminte tocmai ca sa cred ca nu e totul un inghet.
Astept ca niciodata sa gasesc acea enrgie, dar inca nu o simt, decat in clipe ca stea, cand cineva ca tine ma incurajeaza. In mod firesc, eu, taur de 3 mai, ar trebui sa renasc primavara, dar nu stiu daca va fi asa.

A spunea...

Catalina,
Si eu am prieteni si familie, care sunt alaturi de mine, care ma fac sa imi fie mult mai bine decat daca as fi singur cu totul, dar stii bine ca supararea trece greu, in timp, atata timp cat gesturile vin de la altcineva decat de la cel ce te-a intristat.
Aforismul "ZAMBESTE, MAINE POATE FI MAI RAU!" e adevarat, sunt un amator si un fan al Legilor, dar, cand esti abatut, cel putin pe acesta, il intelegi ca pe o lipsa de perspectiva. Chiar si asa, nu ma indoiesc cat de mici par problemele mele altora, care nu le simt, sau care au probleme mult mai grave, ireversibile, ca bolile, moartea, saracia crunta.
Exact asta ma intreb: cine si ce ma va (vor) readuce la mal?
Oricum, daca nu aveam spatiul acestui blog si pe cei care au reactionat imediat, cand am strigat de durere, mi-ar fi fost si mai greu.
Metodele tale sunt interesante: cu chipsuri si ciocolata n-am incercat pt ca nu pot manca nimic, cu plansul am incercat si da ceva rezultate, iar cu muzica voi cauta sa reintru in vibratie, si ascultand, si compunand, desi e dificil, pentru ca majoritatea pieselor care imi plac recheama amintiri si stari de care tocmai vreau sa scap sa scap. Sarut-mana!

Andrei Păunescu spunea...

Nu stiu de ce raspunsurile ultime au fost semnate A.

Elena spunea...

1. Nu cred ca intriga pe cineva sondajele, din contra, arata disponibilitatea sau respingerea (in diferite proportii) la ceea ce ai vrut tu sa afli. Insa, veridicitatea lor n-ai cum s-o gasesti asa, mai degraba din raspunsurile fiecarui individ in parte. E relativ pentru cei care vad doar rezultatul in sine, diferenta o faci doar tu. Ma gandesc ca ai avut un scop pentru a face sondajul asta, care, in fond, e definitoriu pentru oricine.
2. Nu esti singur in tristete, suntem toti adunati, doar ora, timpul, spatiul si exprimarea face diferenta. Considera-te norocos, ai multa lume in juru-ti, iar word-ul poate strage mult material de eliberare. Uite, te invidiez ca treci prin zile proaste, eu, in momente dramatice n-am facut apel la nimeni, m-am inchis in mine si timp de cateva ore, zile, saptamani, luni, am acumulat frustrare, depresii si numai compatimire. N-ai motive de ingrijorare, cineva tot timpul te va citi, asculta, sau iti va rosti numele, fie si din greseala. Si chiar daca nu-ti raspundea nimeni la “cerere”, tot aveai motive de fericire: uneori, din diverse motive, lesne sau nu de inteles, nu ne “inregistram”, ci privim, pe furis as spune, in ograda ta, pentru a ne regasi pe undeva.

Diana spunea...

Hei, hei!
Citind noua poezie am început să mă gândesc că dragostea reală și cea ireală au până la un anumit punct drum comun. Dragosetea reală, concretă, se hrănește cu așteptările, speranțele sau chiar iluziile dragostei ireale atâta timp cat irealul nu devine însă utopic. Astfel că, până la un punct irealul este chiar necesar realului pe care îl hrănește și susține, dar cum irealul este un câmp infinit, trebuie să îi delimităm hotarele foarte clar pentru a nu aluneca pe panta utopiei. Sper că nu m-am pierdut de tot printre cuvinte fară să dau sens mesajului!
Probabil că deja ai citit acest lucru de nenumarate ori, dar poate ți-ar face cât de cât bine să recitești același text: Îmi pare extrem de rău că treci prin momente mai dificile.!! Este o încercare minimală de a-ți ușura întrucâtva suferința, dar în afară de câteva cuvinte de bine nu prea dispun de alte metode mai eficiente de revenire la sentimente mai bune. Timpul este cel care poate vindeca, dar tot el eternizează fiecare clipă de suferință.

elena spunea...

Ma gandeam in timp ce rasfoiam toate cometariile de azi: toti te incurajam, incercam sa te scoatem din starea proasta pe care o ai, insa nimeni nu te intreaba ce s-a intamplat de fapt. E ca si cum nu ne-ar interesa deloc de tine, decat ca ne simtim oarecum datori sa scriem ceva, de forma. Sunt convinsa ca toti sunt curiosi sa citeasca ceea ce ti s-a intamplat, care sunt cauzele generatoare de tristele, si cum te-am putea incuraja, in asa fel incat sa nu batem campii. E ciudat sa dai sfaturi sau sa incerci sa animi pe cineva fara sa ai habar de cauza. Se presupune ca ne cunoastem de ceva vreme si nu ne suntem straini. Ca si cum as vedea pe marginea drumului un om plin de sange, suspinand si cerand ajutor, iar eu la volanul masinii "vai, saracul om cat sufera", in schimb nu m-as da jos sa-l intreb ce are.
P.S. In cometariul trecut "face" de la punctul 2, e "fac". Scuze

Sora de mai spunea...

Andrei, dupa cum stii si eu trec prin ceva asemanator! E doar o amagire, stiu, dar nu am ce face!

Sora de mai spunea...

Carl Jung spunea: “Intalnirea a doua persoane este ca si contactul a doua substante chimice: daca este vreo reactie, amandoua sunt transformate.”

Anonim spunea...

mi-a placut mult:))

enki spunea...

Trebuie sa avem puterea de a merge mai departe, chiar daca totul pare negru. Ajutorul prietenilor e oricand binevenit, dar tot din interiorul fiecaruia trebuie sa reapara speranta.

Anonim spunea...

Daca se va inventa iubirea perfecta eu,sincer ,nu mi-as dori-o...Fara sa suferi,fara sa cunosti amarul,dar si gustull dulceag al iubirii nu poti sa faci o comparatie.Intre real si ireal e doar un pod ,pe care il poti trece doar daca te-ai infectat cu iubire.Grav e doar daca podul se surupa si cazi in groapa depresiei...Am aflat ca primavara nu a ajuns in ghiveciul d-voastra,nu sunteti unicul,va acompaniez,poate va bate soarele si in directia celor ploati cu tristeti si melancolii!!!Queenie

Andrei Păunescu spunea...

Queenie,
Astept sa bata si la mine cu adevarat, deocamdata da tarcoale. Dar tot e bine, semn ca nu a murit.