10 martie 2008

Farse cu final pierzător, farse cu final fericit

• Ha-he-hi-ho-hu-hă-hî • Farsa e bună dacă victima simte epilogul ca pe o uşurare, nu ca pe o decepţie • Şi azi regret maşinuţa existentă numai în păcăleala din copilărie •

Am simţit gustul amărui al farselor cu final pierzător şi mi-am jurat să nu le fac niciodată altora. Farsa cu final pierzător este acea glumă proastă în care, pe parcursul jocului pe care tu încă nu ştii că ţi l-au regizat alţii, crezi că vei avea parte, curînd, de o bucurie, ca să descoperi, la final, cînd farsorii îţi dezvăluie, hăhăind, regia, că n-ai cîştigat nimic, c-a fost o păcăleală, ha-he-hi-ho-hu-hă-hî! Rîzi trist, plângi în pumni şi te gîndeşti toată viaţa ce bine era dacă se întîmpla chiar să fie adevărat ce ţi-au spus inabilii amici, cu pretenţii de umor straşnic: că ai cîştigat o maşină la care te-ai zgâit numai în poze, că ai primit o moştenire de la un unchi necunoscut, că te-au promovat la serviciu şi devii, în fine, din împilat, împilător, că s-a găsit un mecena care să-ţi preia toate datoriile foste, prezente şi viitoare şi că ţi-a răsărit în viaţă o instanţă miraculoasă, în stare să-ţi transforme iluziile în realităţi şi să-ţi dea celebritatea, sănătatea şi - de ce nu? - nemurirea, ca bonus. Cu hotărâre definitivă, irevocabilă şi executorie.
Nu! Farsa trebuie făcută mereu invers! De la rău spre bine. Îl păcăleşti pe om că fiscul i-a trimis o hîrtie cu datorii care-l vor obliga să-şi vîndă casa şi să vezi ce fericit va fi cînd va descoperi că nu e aşa. Îl păcăleşti că patronul l-a dat afară şi stai pe fază să nu pierzi clipa cînd va ţopăi, dînd cu capul în tavanul fals de gipscarton, cînd va observa că nimeni nu-i închide uşa în nas la muncă. Îi spui unui microbist oltean că echipa lui a luat bătaie cu 6-0 de la Dinamo (ce umilinţă poate fi mai mare decît să te mănînce cîinii!), cînd, de fapt, juveţii i-au luat ei pe căţei în lesă şi le-au dat numai praz până la finalul campionatului, nu viceversa. Îi spui femeii iubite că a fost doar o încercare când i-ai aruncat bomba că ai fost cu alta, pentru că tu nu poţi trăi decât cu ea, pentru ea şi prin ea. Farsa e bună dacă victima simte epilogul ca pe o uşurare, nu ca pe o decepţie.
Eu însumi am fost pentru prima dată decepţionat până în măduvă cînd, pe la patru ani, soră-mea, care avea şase ani, m-a chemat repede în hol, că un vrăjitor mi-ar fi lăsat pe covor o maşină roşie cu telecomandă. Cât de mare? - am întrebat-o, palid de fericire, cu buzele uscate. “Uite-atîta!”, mi-a arătat soră-mea, cu palmele încercând să i se-apropie la spate. Am alergat disperat s-o iau şi am început să plîng cînd am văzut că nu mă aştepta decît covorul. Cu soră-mea pe el, stînd cu mîinile în şolduri, peste rochiţa plisată care o făcea să se simtă mai balerină decît era. I se făcuse milă de mine şi ştia că poartă răspunderea cearcănelor mele. Vrând să dreagă încurcătura şi să nu mai lăcrimez fiere cu o disperare care-mi creştea în timp real, ca bambusul, Ioana a fost pompierul care încurcă găleţile şi aruncă în flăcări benzină. A răsucit, fără să vrea, panicată, cuţitul în rană: “Stai, măi, nu urla, c-a făcut-o puţin să dispară, dar vine-napoi...”. Mi s-au reaprins speranţele. Arsenalul de noi păcăleli (vreo două) s-a terminat în câteva minute, maşina n-a apărut, iar lacrimile mele cu sughiţuri mi-au deschis cratere care au bolborosit luni de zile. Şi acum îmi pare rău că n-a venit cu jucăria nici Vrăjitorul din Oz, nici vreun şaman al farselor amărui, al cacofoniilor şi al ligamentelor, Vrăjitoarea de lîngă Oz şi harapul de lîngă oază.
Acum cîteva decenii, Bacovia nu avea nici o reţinere să spună despre el însuşi că veacul l-a făcut “atît de cult”, încît se uită “peste oameni”. Azi, veacul nostru comercial ne-a făcut atît de clienţi (şi de inculţi), încît ne luăm numai după farse, ne uităm aproape numai după promoţii şi căutăm nu câştigul din adânc, ci beneficiul pe loc, temeinic cât ambalajul de celofan. Iar premiile anunţate se amână mereu, pentru că nimeni nu dă decât în propriul profit.
Eu i-am rămas frate Ioanei şi fără maşinuţa de la vrăjitor - ce alternativă aveam? -, dar ce mă fac cu lumea de cumpărători-vânzători-farsori din jur? Toate drumurile de dus sunt pline de speranţe. Toate drumurile de întors se îneacă în noroiul deznădejdii. Farsele lucrează în trei schimburi, coloşii rezistă bine-mersi chiar şi după ce dau tunuri piticilor care tot ei se întorc şi cer iertare, iar eu am uitat jurământul că n-o să fac decât farse cu final fericit. Şi decontez zilnic cu lacrimi, noduri în gât, nostalgii şi fire albe toate păcălelile care credeam că nu mi se vor întoarce împotrivă.

5 comentarii:

CATALINA22 spunea...

Farsele raman tot farse in orice formula ra fi ele de la rau la bine sau invers.Mi se pare de prost gust sa faci farse cuiva si mi-e mila de cei naivi care cad in capcana "binevoitorilor" prieteni sau colegi.Oricum ar fi ele farsele nu-si au locul si rostul in existenta noastra, sincer acum.Adica exista diferenta intre a face o gluma nevinovata de genul:"stii, pt. ca-mi esti prieten adevarat, vreau sa fiu eu primul care sa-ti spun ceva f grav, dar sa stii ca sunt langa tine orice ar fi, dar e grav sa stii:MOS CRACIUN NU EXISTA!!!!!!!!!" si a face o farsa de genul :"Stii, trebuie sa-ti spun ceva grav, PT. CA-TI SUNT PRIETEN, VREAU SA AFLI DE LA MINE SI NU DE LA ALTCINEVA:MAMA TA A AVUT UN ACCIDENT SI A MURIT!", ai un soc, nu mai zici nimic, privesti in gol si el ca un tamp rade la tine si iti spune:"IT WAS A JOKE!", pai sa nu-ti vina sa-i dai una pe loc, sa-i dispara zambetul de pe fata.Nu stiu eu una nu sunt de acord cu farsele, nici macar de ziua lor, adica 1 aprilie.viata noastra poate fi draguta si fara farse.

Andrei Păunescu spunea...

Catalina,
Spui ca nu esti de acord cu farsele, dar ma confirmi, macar atunci cand admiti ca unele pot fi mai rele decat altele. Diferenta dintre cele doua tipuri este, pana la urma, tot ce am vrut sa spun in textul acesta.

Carmen spunea...

abia azi inteleg si pricep tristetea randurilor din textul cu farsele.Cand am citit am simtit asta..dar,parea ciudat...azi nu mai pare...din pacate..

anca spunea...

In viziunea farsorilor aceste glume sunt cu Happy End. Fericirea pe care si-o aroga consta in munca diabolica de distrugere a oricaror asteptari ale tale. Daca au muncit de ce sa nu-si ia pretul cu taxe incluse pentru efortul depus? Asteptarile sunt mai dureroase cu cat acestia sunt niste novici.

Andrei Păunescu spunea...

Anca,
Ai dreptate, durerea de a-ti fi lovite asteptarile este fara egal.