Perle au fost, perle sunt încă (partea 2)

Limbi la promoţie

Temă:
Ce sunt limbile clasice şi care a fost soarta lor în istorie?

Fragmente din lucrări:
• Limbile moarte de astăzi (greco-romane) nu au fost aşa dintotdeauna, dimpotrivă, ele au fost şi vii, cândva. Dar, odată cu moartea lor, a survenit neputinţa de a le vorbi. În acest scop, circulaţia lor s-a restrâns la maxim. Un alt motiv pentru care limbile moarte au murit este că, fiind de neutilizat şi greu de învăţat, tot mai puţini tineri vor să mai dea la aceste limbi, ca în trecut, ceea ce este trist.
• Din punct de vedere al încărcăturii, limbile vechi nu se compară cu cele de azi, tinerii de azi consideră trendy alte şi alte feluri de limbi, pe când cei din antichitate erau mai rafinaţi şi aveau mai mult timp pentru studiu, nu exista netul şi de aceea se apucau de limbi etc.
• Greaca veche e o limbă clasică şi a devenit moartă pentru că nu se mai poate discuta în ea decât în alfabetul chirilic.
• Când s-a abolit Imperiul Roman, limba latină tradiţională a devenit bulgară. Româna provine din latina bulgară, combinată cu elemente din limba dacă (mânz, brânză, rânză, barză, buză, viezure, bolânzi, scunzi, spânz ş.a.m.d.) şi o grămadă de termeni slabi (“iubire”, “dragoste”, “da” etc). După veacul 14, lumea vorbea vulgara şi de aceea n-a mai pututo folosi nimeni în public, decât acasă, în tăcere.

Observaţii ale profesorului:

• Tema a fost, într-adevăr, să vorbiţi despre limbile clasice, dar aţi folosit supărător de mult chiar termenul “limbi”.
• Nu toate cuvintele care conţin consoana “z” sunt de origine dacă (show-biz, zapping, ZZ Top, Oz, Led Zeppelin, simbioză etc). Este de mirare că nu aţi trecut în listă şi cuvântul dacic “brad”. Probabil fiindcă nu aţi întâlnit în text forma de plural, care v-ar fi adus aminte, prin acel “z”, de limba strămoşilor noştri.
• Confuziile dumneavoastră sunt puţine, dar grave: latina clasică a devenit latină vulgară, nu bulgară! Ceea ce numiţi dvs “O grămadă de termeni slabi” ar trebui reformulat “O mulţime de termeni slavi” şi, oricum, paranteza ar trebui să cuprindă mult mai multe exemple, dacă tot folosiţi formula “o grămadă”, dealtfel nepotrivită într-un text literar sau ştiinţific. Nu vă puteţi rezuma la doar trei cuvinte de origine slavă, “iubire”, “dragoste” şi “da”, deşi iubirea (dragostea) fără un da hotărât nu e morală şi nici legală.
• Discuţia în alfabetul lui Kiril şi Metodiu este, într-adevăr, dificilă, chiar când e vorba despre reclamele stradale din Grecia de azi.
• Chiar dacă lumea vorbeşte adesea vulgar, cred că aţi intenţionat să spuneţi că masele vorbeau latina vulgară.
• Nici în mediul privat nu se poate vorbi tăcând.
• Vă lipseşte o cratimă, înainte de “o”, la “pututo”.

Nota obţinută: -5 (cu indulgenţă greu explicabilă).

Istorie şi literatură paranormală

Temă:
Evocaţi personaje şi fapte excepţionale din istoria noastră, regăsite în opere literare.

Fragmente din lucrări:
a) Avram Iancu era unic în felul său fiindcă de pe calul său alb cu o mână îşi biciuia roibul, cu alta lupta cu lancea lui Horea şi cu cealaltă scria locotenentului ungur Şimonfy. Avram Iancu îi schingiuia pe boieri rupându-le degetele, nasul, urechile ş.a.m.d., pentru care le-a devenit foarte antipatic.

b) Vasile Lucaci a scris “Doina lui Lucaci” de Gheorghe Bocu, din care aflăm că “Umblă-o mierlă prin păduri, / Rob e Lucaci la unguri / Pentru sfânta nedreptate / De care noi n-avem carte!”

c) Ştefan cel Mare a ridicat mănăstiri, biserici şi Podul Înalt ale cărui picioare se mai observă şi în prezent. Când era mic Ştefan cel Mare se juca cu amicii şi când l-au atârnat într-un pom a zărit cai cu cap de tătari care fugeau în urma lor cu măgari de povară.

d) Revoluţia de la 1848 a început la Blaj şi s-a terminat în 1907. Eroul revoluţiei era Nicolae (Nicu) Bălcescu care era foarte taciturn copil, dar îl înţelegeau toţi, salepciii, barbugiii, bragagiii, barcagiii, vizitiii, băieţii răi mai mari care-i furau banii, iar el nu avea nimic de zis şi chiar şi Ion Ghica.

e) Moş Nichifor Coţcariul din Creangă le suie pe fecioare în căruţă ca să le ademenească cu vorbe meşteşugite în pătul, spunându-le că decât să piarză timpul degeaba fără rost, mai bine taie împreună frunze la câini. Azi acest comportament ar putea fi încadrat la hărţuire, dar atunci nu se respectau drepturile omului, mulţumită odiosului regim comunist de tristă amintire.

f) Calistrat Bogza a fost sugrumat de cel mai bun prieten (câinele), a scris apoi “Jurnal de sex” pentru care a făcut puşcărie şi l-au primit în Academie la bătrâneţe.

Observaţii ale profesorului:
a) Chiar credeţi că Avram Iancu avea trei mâini? Boierii erau, în general, răi, dar dumneavoastră v-ar putea deveni simpatic cineva care v-ar schingiui? Există date că Avram Iancu n-a schingiuit pe nimeni. Ce le mai putea rupe, ce înseamnă - adică - pentru dvs. “rupându-le degetele, nasul, urechile ş.a.m.d.”? Din ceea ce spuneţi, rezultă că Iancu, mergând pe calul său alb, biciuia un roib (cal roşcat!). Unde era roibul? Mergea alături? Era un mânz care îşi urma mama? Înseamnă că Iancu călărea o iapă? Roibul era cal de rezervă? De ce să-l fi biciuit, mai ales dacă era un biet mânz, care încă mai avea multe de învăţat?

b) Nu Vasile Lucaci a scris “Doina lui Lucaci”, ci Gh. Bocu. Lucaci este eroul. Mierla nu umblă, ci cântă prin păduri (i-ar fi mai dificil să meargă decât să zboare şi îi e mult mai uşor să cânte decât să se plimbe - eventual cu mâinile la spate - prin desişuri). Nu “nedreptatea” e sfântă, ci “direptatea”. În privinţa versului “De care noi n-avem carte”, aţi nimerit-o din plin şi aţi spus, din greşeală, un mare adevăr: n-aveţi!

c) E vorba de picioarele lui Ştefan cel Mare sau de picioarele podului? Desigur, chiar şi Ştefan cel Mare a fost odată mic, dar nu e potrivit termenul “amicii” pentru un grup de tineri răzeşi medievali. Confuză este şi imaginea cu micul Ştefan atârnat, care vede cai cu cap de tătari alergând alături de măgari de povară, într-o dispută, evident, inegală.

d) Portretul pe care i-l faceţi lui Bălcescu e deformat. Dintr-un asemenea copil bleguţ, care se lăsa jefuit fără să dea replică, n-ar fi putut creşte un mare corifeu revoluţionar şi istoric de anvergură. Refaceţi lucrarea!

e) După dumneavoastră, Moş Nichifor Coţcariul pare a fi fost adeptul poligamiei! În general, timpul pierdut este, oricum, fără rost. Adică degeaba. Comuniştii au făcut multe rele, dar nu pe vremea lui Ion Creangă, din simplul motiv că, pe atunci, încă nu existau. Aţi reuşit un pleonasm cvadruplu, încheind apoteotic cu un alt sinonim al irosirii: tăierea de frunze la câini.

f) Calistrat Hogaş nu are nici o legătură cu Geo Bogza, decât în lucrarea dvs. Aşadar, nu există scriitorul Calistrat Bogza! Cum l-a sugrumat câinele pe scriitor? Cu botul? Cu labele? Dacă l-a sugrumat, îl mai putem numi “cel mai bun prieten”? Nu e inspirat să afirmaţi, laolaltă, ca o consecuţie, că a fost sugrumat, că a scris “Jurnal de sex”, că făcut puşcărie şi că a fost primit în Academie, pentru că totul pare un lanţ de determinări nelalocul lor: cine este sugrumat de propriul câine se apucă de literatură porcoasă, cine face publicistică erotică face puşcărie, iar cine face sau păţeşte toate acestea ajunge în Academie. Evitaţi ligamentele din familia “labă” (la bătrâneţe).

Nota obţinută: 5 (cu mari remuşcări că n-a fost mai mică).