1 aprilie 2008

Anotimp secetos

Eu ştiu că nu sunt Făt Frumos
Şi pentru ea rescriu povestea,
Prinţesa mea de abanos
Renaşte-n cântecele-acestea.

În anotimpul secetos
O fructă neagră creşte, vie,
Îmi stă pe ochi, îmi intră-n os,
Nu ştiu deloc ce o să fie.

Din anotimpul secetos,
A apărut în pârg, nălucă,
Şi tai drumeag prin fumul gros,
Cărarea-n sâmburi să mă ducă.

Spre anotimpul secetos,
Se-ndreaptă ochii mari, cu gene
De-o milă, crustaceu-colos
Muşcând din cântece alene.

Când anotimpul secetos
Mă prinde-n laţ şi mă răsfaţă,
Cu mintea-n cer, cu trupul jos,
Cuprind felia mea de viaţă

Şi-mi spun că-n drumul vale-deal,
E vremea pentru înălţare,
Colina scade-n mers frontal,
Spre fructa neagră ce îmi pare

Că s-a născut ca s-o găsesc
Şi-n coş s-o pun, cu mâini duioase,
Decenii, clipe trec firesc
Şi fibrele se desluşesc
Din anotimpuri secetoase.

Andrei, găsind izvoare curate, 29 martie 2008

18 comentarii:

Anonim spunea...

E atat de profunda aceasta poezie ,incat m-a provocat la o meditatie foarte profunda despre viata,trairi,moarte...Queenie

Andrei Păunescu spunea...

Queenie,
M-a miscat foarte mult cand am vazut (in timpul farsei pe care v-m facut-o azi la scoala) ca va pasa de mine. Chiar m-a atins si va multumesc. Nu in fiecare an reusesc sa ajung la o asemenea apropiere cu cei din fata mea, asa cum se intampla cu seria ta.

Lucas spunea...

Tagurile poemului secret(ar)*

SaharAtacama, Tropicele Racului

Fata Morgana, Muntele măslinilor

Antarctida; balenă melomană

Ceahlău - Herculane

Mioriţa ? Blaga

Afin
(mais ou sont les neiges de l'antan)


* un joc nevinovat

Andrei Păunescu spunea...

Lucas,
Crede-ma ca pare interesanta decriptarea, dar, de fapt, e mai mult o incifrare decat o descifrare. E prea subtil ca sa ma prind de toate sensurile. Poti fi mai direct?

Carmen spunea...

"Că s-a născut ca s-o găsesc
Şi-n coş s-o pun, cu mâini duioase,
Decenii, clipe trec firesc
Şi fibrele se desluşesc
Din anotimpuri secetoase."-superb...am revenit..dupa seceta vin si ploile binefacatoare...dupa ploi vine si soarele..de cele mai multe ori trebuie sa-l chemam noi..si sa ne amintim mereu ca Dumnezeu ne iubeste!o zi buna!

Andrei Păunescu spunea...

Carmen,
Simt ca, dupa sezonul secetos, mi se apropie tornada.

Carmen spunea...

si tornada trebuie sa o primim,asa cum a trebuit sa primim seceta...toate-s in viata asta..si cum traim "seceta"pina la "margini"sau exasperare..asa trebuie trait si binele...

Anonim spunea...

O poezie frumoasa cu o tema superba. Poti sa fii indragostit si sa declari cuiva aceasta poezie sau poti sa o citesti si sa meditezi la tot ce e frumos. Seceta e un fenomen urat dar pusa pe foaie de mana ta pare ceva frumos. Ochiul de langa poezie imi inspira o caldura. Foarte frumos si multe felicitari!Dar am o singura intrebare: cine va inspirat poezia?

Andrei Păunescu spunea...

Anonim,
1. Ma magulesti cu infrumusetarea secetei prin scris
2. Cine altcineva decat o femeie sa inspire o poezie? Cu ochi cu tot
3. Daca te identifici, iti spun mai multe. Cu anonimii nu pot vorbi foarte deschis pare ceva frumos.
4. Ai mancat cratima de la "va inspirat"

Ioan Ivaşcu spunea...

criza de tandrete

nimeni nu îmbrăţişează pe nimeni,
nu se ţin de mână,
nu se privesc,
ochii lor planează absent
peste oameni şi lucruri

nimeni nu sărută pe nimeni,
buzele sunt folosite
mereu pentru altceva,
suspendate între tăceri şi cuvinte

mulţi locuiesc în aceeaşi cameră,
despărţiţi de un zid,
peste care îşi aruncă,
în fiecare dimineaţă,
sufletele somnoroase,
într-un etern meci de tenis
cu doi învinşi

nimeni nu îmbrăţişează pe nimeni,
nu se ţin de mână,
nu se privesc…

Ioan Ivaşcu spunea...

Domnule Andrei Paunescu, va multumesc pentru cantecele superbe, mai ales pentru Amor cubist, o capodopera a folk-ului romanesc.

Dan Tanasa spunea...

Salut,

Schimba fondul ca nu se vede nik...:)

neagra spunea...

Superba poezia. Te pune putin pe ganduri, te trimite pe taramul dragostei si apoi te aduce inapoi, te intristeaza pentru ca mai tarziu sa te inveseleasca. Sunt putine poeziile care te pot face sa treci prin mai multe stari sufletesti. Citeam raspunsurile si am vazut ca muza dvs a fost o femeie...mereu femeia ne inspira!

Andrei Păunescu spunea...

Ioan Ivascu,
Postarea de poezie in interiorul unei alte poezii ma duce cu gandul la piesa din piesa, din Hamlet. Frumoase si sensibile versuri. Si triste, ca in Front fara invingatori, unde toti lupta si nimeni nu castiga.
Cat despre ceea ce spuneti despre Amor cubist: nu pot fi ipocrit sa nu va recunsoc ca nu ma bucur si ca nu sper, ca fiecare autor de cantece, sa vina cineva si sa imi spuna ca am reusit o piesa buna.

Andrei Păunescu spunea...

Dan Tanasa,
Nu inteleg ce nu se vede, ce fond sa schimb? Nu am mai primit alte reclamatii sau poate mi-a scapat mie ceva...

Andrei Păunescu spunea...

Neagro,
Sa stii ca si mie imi place, ca, altfel, nu o postam, la cat de mult simt al ridicolului (cred macar ca) am.
Sigur ca muza e o femeie (totusi, daca eram Elton John, muza ar fi avut un sex mai proeminent). Femeia nu inspira mereu. Uneori, poate fi moartea inspiratiei si, pe cale de consecinta, si a pasiunii.
Apropo de numele (pseudonimul) tau: femeia in cauza chiar este (sau pare, din toate semnalmentele) neagra. Nu afro, ci neagra, atat cat poate fi de bruna o femeie de pe la noi. Ceea ce ridica tot felul de chestii: temperatura, intrebari, spranceana, inspiratia, pulsul

Anca spunea...

In plin desert, printre dune de nisip, insetat, apare sa te imbie Fata Morgana.

Andrei Păunescu spunea...

Anca,
Fata Morgana se pare ca exista, dar nu numai in desert. Si nu stiu cine pe cine imbie mai mult, ea pe mine sau eu pe ea.