21 aprilie 2008

La ziua Tatianei

1. Am lipsit câteva zile de pe aici pentru că am fost mai mult pe drumuri, iar drumurile patriei nu sunt jalonate de prea multe conexiuni la Internet.
2. Vineri 18 aprilie 2008, am dat o fugă până la Constanţa, cu nişte treabă universitară. Dacă până vineri mă mai încerca un oarecare regret după comentariul critic pe care l-am primit pe blog la poezia "Mediocrii", acum nu mai am nici o îndoială: mediocrii sunt la locul lor, ba sunt şi agresivi, dacă li se iveşte ocazia să arate că pot face un rău. Şi merită versurile din plin. Ba chiar cu supliment.
3. De la Constanţa, am trecut în fugă prin Bucureşti, tot vineri, spre seară, să las mâncare Borei (apropo, nu cred că e gravidă, incapabilul Alex boxerul se pare că n-a fertilizat-o, deşi i-am dat dreptul la o sesiune şi la o reexaminare pe 21 şi 22 martie. Ar fi trebuit deja să se vadă, după o lună!), apoi am luat-o spre Voineasa (în munţii dintre Rm. Vâlcea, Sibiu şi Hunedoara), unde prietenii Tatianei Stepa i-au organizat o aniversare surpriză de un weekend, păcălind-o că, în drum de la concertul de la Sibiu, are de cântat şi la Voineasa. 42 de oameni din toată ţara s-au adunat să îi spună la mulţi ani (de-adevăratelea, ziua ei este azi, 21 aprilie), printre ei aflându-se Cătălin Filipoiu (fiul artistei) cu Alina - domniţa lui, Emeric Imre însoţit elegant, Magda Puskas cu tot cu vocea ei, Raul Cârstea cu familionul (Sanda, fiul Bogdan si partenera), Lae Niculae cu familia (Dana şi Sebastian, moştenitorul), Sandu Vasile Hotima cu aleasa, George Chirca el însuşi, frumoasa Mirela Ghioc cu Viezurele ei talentos şi cântăcios Cătălin (sprijinit de chitaristul vocalist Cezar), Sorina Minunata Zlătan, Camelia Radulian, Brânduşa Simion, Dianiţa Folkeriţa, Make de la Clubul Autograf din Cluj, Florienii clujeni, Nicole, Poli, Dana, ceilalţi tovarăşi şi prieteni pe care îi voi pomeni când voi primi pozele de la Ghioci şi de la ceilalţi care au luat imagini. În prima seară la Voineasa, a fost un adevărat spectacol cu pahare, bucate şi multă muzică, într-o sală de restaurant, iar în cea de-a doua, un alt fel de spectacol, cu cântări ca într-o tabără, la grătare, printre plimbări şi refaceri (mai ales George) după seara anterioară de lecturi aprofundate care au generat ochi roşii şi dureri de cap.
4. Mirela şi Sorina au avut ideea să îi scriem Tatianei o felicitare. Eu nu m-am putut abţine şi am mărturisit (kilometric) câte ceva, pe un carton, pe care l-am intitulat:


"Un abuz miraculos, care ne-a făcut Copaci fără pădure


Prietenă-iubită,


Ştii că sunt un om organizat, aşa că, de ziua ta, în acest 21 aprilie 2008, la 45 de ani de când regretaţii tăi iubiţi părinţi, Maria şi Vasile “Doctorul” Stepa, te-au adus pe lume şi după o viaţă în care nu ştiu dacă ţi-am oferit de prea multe ori flori, îţi ofer cu drag mare un buchet rarefiat de mărturisiri meritate, dar importante, pe puncte, ca nişte copaci puşi într-un ghiveci. Ca de la taur la tăuroaică, adică:
În cele mai multe relaţii dintre un bărbat şi o femeie, la început e iubirea, din care se naşte, eventual, şi o prietenie, pe durata mandatului. După despărţirea cuplului sau după tocirea sentimentelor, de prietenie se cam alege praful. Ceea ce înseamnă că iubirea a avut legislatură limitată, iar prietenia a fost, de fapt, o pseudoprietenie, de conjunctură. Între mine şi tine, au fost, mai întâi, o lungă şi temeinică prietenie, o inegalabilă colegialitate, o admiraţie mărturisită, care au căzut, la momentul potrivit, într-o cascadă de iubire. De aceea, după ce cuplul s-a frânt şi au avut loc cuvenitele reaşezări tectonice (cu tradiţionalele măscări cumva meritate şi fireştile resentimente, din partea ta), prietenia şi-a reluat locul, pe viaţă, cred şi sper eu. De aceea, tu nu eşti o iubită cu care m-am împrietenit, ci mult mai mult: o prietenă cu care am avut norocul să mă iubesc.
În august 1994, când încă nu ştiam cum să fac să îţi intru în graţii (N.N.: “în pat”, ca să lăsăm baltă metafora ipocrită şi să nu o mai dau nici măcar pe după “cireşul sublim”), am fost autorul unui abuz cu consecinţe deosebit de grave: ne întorceam din turneu, opriserăm în parcarea de la Cozia. Eu eram cu tata şi cu şoferul, în maşina din faţă, tu erai cu cenacliştii, în autocarul din spate. A.P. mi-a spus să-l chem pe Cristi Buică, să scrie împreună o piesă. Eu am venit pe scara autocarului, l-am văzut pe Buică cu capul prăvălit pe geam şi cu bineştiutul său chef de muncă de la 2 noaptea şi am minţit fără să clipesc, spunându-ţi: “Tatiana, te cheamă Bossu’, să scrieţi ceva!” Minciună în falş, cum ar fi comentat până şi Ceauşescu, darmite tu, dacă ai fi ştiut urzeala mea mârşavă. Eu doar căutam un prilej să stau ceva mai aproape de tine, pe aceeaşi banchetă, să te ating, că nu se ştie dacă nu te şi conving… Ai urcat lângă mine, pe bancheta din spate a unei trainice maşini suedeze, ai murmurat o muzică şi ai luat pe chitara mea oranj acel Re minor care îţi vine cel mai bine. Poetul-tată mi-a dictat o poezie şi, în câteva minute, ai început s-o cânţi, dintr-o bucată, dintr-o inimă, dintr-un glas fără egal: “Spune-mi, pădure cu frunza rară, / Unde-i iubirea de astă-vară? / Nu ştie iarna să se îndure / De noi, copacii fără pădure”. Frumos şi inegalabil abuz, pentru care mă felicit, te felicit şi îl felicit, deşi voi doi, bieţii autori de geniu, aţi fost nişte nevinovate victime ale gândurilor mele ascunse, absolut tendenţioase şi unidirecţionate, care nu s-au concretizat decât peste aproape un an. Şi au durat, pluridirecţional, timp de un cincinal de împliniri măreţe: turnee, concerte, cântece, bârfe, discuţii rafinate, certuri pasionate, discuri, înregistrări de neatins, casă, masă, pat, şah şi mat. Adică totul, aproape.
La mulţi ani, dragă Tatiana, şi la multe cântece, precum cele care, oricum, rămân fără termen de valabilitate.

Semnează: un membru al cirezii de tauri,
Andrei Păunescu, aprilie 2008"


5. Duminică la prânz s-a spart echipa, fiecare plecând în colţul său de ţară. Cam asta a fost, pe scurt. Dacă am uitat prea multe, comentaţi şi adăugaţi sau tăceţi pentru totdeauna.

16 comentarii:

Anonim spunea...

“Dumincă la prânz s-a spart echipa, fiecare plecând în colţul său de ţară”, dar va ramane meru alaturi de TATIANA STEPA. Am fost in total 42 de persoane, iar tu, Andrei, ai fost ultima surpriza a serii de vinerii. Asta s-a vazut pe chipul Tatianei. Multumim mult pentru complicitate, pentru sacrificiul imens pe care l-ai facut, avand in vedere distanta pe care ai strabatut-o.Va multumim din suflet pentru “ spectacolul” pe care l-ati oferit in cele doua zile, tu, Tatiana si ceilalti cenaclisti. Meritati sa VA IUBIM! BUN VENIT IN ECHIPA!!!

Anonim spunea...

scuze pentru anonimat, dar nu a luat numele! Mirela Ghioc.

Anonim spunea...

AVEM A VA MULTUMI SI NOI,CEI CARE O IUBIM TACUTI PE TATIANA,PENTRU TOT CE NE IMPARTASITI
MULTUMIRI
ZILE MULTE SI BUCURII MINUNATEI
ARE NEVOIE DE BUCURII SI LE MERITA PE POTRIVA SUFLETULUI DOMNIEI SALE
O IUBESC PE TATIANA STEPA
ADMIR SI PRETUIESC TOTI PRIETENI CE-I SUNT APROAPE
SA-I DEA DUMNEZEU MULTA SANATATE
CU MULTA STIMA SI RECUNOSTINTA PENTRU VESTILE MINUNATE
ANGELA

Anonim spunea...

Cu îngăduinţa dumneavoastra
pentru aniversarea TATIANEI
versuri dragi sufletului meu
LEAC PENTRU ÎNGERI
Constanţa Buzea
"Sunt tristă,dar de tine niciodată.
Fug animalele speriate de minuni
La care nu mai ştim să ne gîndim,
Miercuri şi marţi,vineri şi luni.
.................................
Săraci în zile,cine ştie,trecem
Legaţi la gît de lungi copilării
Ninşi de puterea sfintelor petreceri
A nu fi,a te naşte,a iubi.
.................................
Ce-mi dai,sa nu mor azi,să mai rezist ?
Leac pentru îngeri,cîntecul meu trist"
Cu aceiaşi stimă
ANGELA ... gînduri bune minumatei poete,mama dvs.

Darie Ducan spunea...

A zidi în zid o Ană
Ca-n cântec o Tatiană!

sorinafr spunea...

Buna Andrei,

In primul rand multumim pentru cuvintele tale. Ne bucuram ca ai fost alaturi de noi, trup si suflet:)

Inca nu am o ordine fireasca a evenimentelor, dar incerc sa recapitulez:
Totul a inceput in Clubul Expirat, in urma cu aproximativ 1 luna, cand ai venit la invitatia lui Imi (Emeric Imre). Atunci ni s-au aprins “beculetele”. De la “Andrei, am o vorba cu tine” a inceput agitatia. Acasa, in celebra bucatarie a “Ghiocilor” (acolo s-au “insirat margaritare” si s-au dezvoltat nastrusnice idei). Viezure (Catalin) e primul “vinovat” – el a spus ca trebuie s-o scoatem din casa pe Tatiana (dupa calculele noastre eram prea multi prieteni / metru patrat in apartamentul Tatianei). Mirela e a doua “vinovata”. In general e deajuns ca unul din noi sa vorbeasca si altul sa continue (anii petrecuti alaturi ne-au format asa, suntem unul in prelungirea celuilalt, sau o completare…). “Beculetele” s-au aprins pe rand si au fost debutul unei luni de emotii, telefoane, liste de confirmari, alergaturi dupa cadou, aprovizionare, rasete si nopti nedormite de calcule si planuri…In final am fost 42 de persoane. Mi-ar place sa cred ca participantii au fost cativa din cei mai dragi prieteni ai Tatianei. Oricum, cea mai mare satisfactie a mea a fost ca au reusit sa vina Cata si Alina (o citez pe Tatiana “magarii de copii care mi-au zis ca sunt la cursuri la Tusnad” :). Evident ca emotiile au fost si ca nu o sa vii, as fi fost dezamagita. Am incercat sa adunam la Voineasa oameni care au insemnat ceva mai mult pentru Tatiana si sunt convinsa de faptul ca trebuia neaparat sa fii si tu prezent. Iti multumim pentru complicitate si pentru efortul tau.
A contat extrem de mult si faptul ca am optat pentru Voineasa (in alti ani acolo mergeam – George Chirca, Lae si Dana, Raul si Sanda, Camelia si Eugen Radulian, Tatiana si eu – sa ne “odihnim” ). Tatianei ii place foarte mult Voineasa si imprejurimile sale. In plus este la “mijloc” de drum. De data aceasta toate drumurile au dus la Voineasa, indiferent de punctul de plecare (Constanta, Bucuresti, Baia Mare, Cluj sau Lupeni…).
Nu trebuie sa o uitam pe cea de-a treia “vinovata” – Brandusa Simion. Cu ajutorul ei nepretuit planul nostru a fost perfect regizat!
Un alt mare “vinovat” de complicitate este George Chirca, un prieten deosebit de sufletist, statornic si fidel. El a fost intotdeuna omul pe care ne-am putut baza, ca intr-o casnicie “si la bine, si la rau”. Ma bucur ca face parte din viata noastra.
Restul cred ca nu poate fi descris in cuvinte. Oricum, a fost impresionant si merita un “remember”! Toata lumea a raspuns cu entuziasm, fiecare a contribuit la bunul mers al “spectacolului”, as indrazni sa spun ca am format o mare familie. O familie care sa ii aline suferintele dragei noastre Tatiana, sa o sprijine atunci cand are nevoie, sa se bucure alaturi de ea si pentru ea. Stiu ca nu putem inlocui familia ei, insa mi-ar place sa cred ca asa cum se pot adopta copii intr-o familie asa se poate adopta si o familie de prieteni. La Multi Ani, draga Titinuta si iti dorim sa traiesti alaturi de noi cel putin inca 45 de ani plini numai de lacrimi de bucurie si surprize asa cum a fost la Voineasa!

Carmen spunea...

si citesc si ma bucur..si cand e vorba de Tatiana imi dau seama ca nu stiu ce sa scriu frumos.Atit: sanatate si iubire!la multi ani!

Anonim spunea...

Ma bucur nespus ca Tatiana a avut parte si de senin, dupa atata frig in suflet! A meritat, asa cum merita tot ce e mai frumos si mai bun pe lume! Iar voi, dragii ei prieteni, ati avut o idee minunata, care si-a gasit atat de frumos implinirea; caci "ce sunt prietenii daca nu ingeri care ne ajuta sa pasim mai departe atunci cand aripile noastre par sa fi uitat zborul?". Nimeni pe lume nu ii poate inlocui pe parinti, dar cine nu are prieteni buni e un om sarac! Sa ii stati mereu langa inima - sunteti niste oameni bogati si binecuvantati! Sa va bucurati impreuna de toate si sa va fie bine! LA MULTI ANI, TATIANA! Si multa iubire! Cristina Balanescu

SBTVD spunea...

Hello. This post is likeable, and your blog is very interesting, congratulations :-). I will add in my blogroll =). If possible gives a last there on my blog, it is about the SBTVD, I hope you enjoy. The address is http://sbtvd.blogspot.com. A hug.

Anonim spunea...

Ca orice lucru frumos si aceste zile in care am sarbatorit-o pe Tatiana au trecut repede.Dar sigur ca au ramas multe poze si filmari ca sa ne aducem aminte mereu de aceste frumoase clipe.Eu, personal, cred ca nu voi uita niciodata momentul in care Tatiana a intrat pe usa si ne-a vazut acolo.A reactionat exact ca un copil mic la care se tot uita lumea si care se ascunde dupa unul din parinti.La fel si Tatiana:nu stiu pe cine a vazut(nici ea nu-si da seama pe cine a vazut prima data), dar prima ei reactie a fost sa iasa din sala(oricum nu facuse decat 2 pasi inauntru)si sa se ascunda dupa usa, moment in care baiatul ei, Catalin, a iesit dupa ea si a luat-o in brate, a felicitat-o si apoi au intrat impreuna in sala.A fost un moment foarte amuzant pentru ca nimeni nu s-ar fi asteptat la o astfel de reactie.Apoi sigur ca a inceput sa intrebe:"da'voi cu ce ati venit?Da'voi ce cautati aici?Dar cum, n-am niciun spectacol in seara asta?Nici macar la Sibiu?" A fost foarte comica si dulcica in acelasi timp.
A fost extraordinara seara, au fost minunate "minirecitalurile"pe care prietenii si colegii Tatianei le-au tinut, cred ca a fost frumos totul.Ca sa nu mai spun ce frumos a fost cand am stat toti afara si am cantat.
Daca ma gandesc mai bine cred ca ar fi bine si frumos daca am face un "Remember", ce ziceti?:D
Dianita Folkerita

hippiepittis spunea...

Si-a amintit cineva ( Tatiana sau unii dintre invitati macar ) de Ziua onomastica a lui Florian Pittis de pe 20 aprilie ?

constantin spunea...

Off topic. Sorry.
Este gresit scris :98 FM. Adevarat, multi scriu astfel dar este atehnic. 98 reprezinta frecventa de lucru, iar FM (modulatie in frecventa) modalitatea de propagare a undei sonore. Deci aceasta alaturare este gresita.
Corect este 98 MHz (kHz); eventual 98 MHz in FM sau FM la 98 MHz.

radu de la Husi spunea...

Buna ziua domnule Andrei Paunescu!! am si eu o mare rugaminte la dvs., sa mi ziceti si mie daca s e poate, cum se numeste melodia cantata la cenaclu..."ce noroc sa fii roman, intr- o lacrima cereasca, domn in Tara Romaneasca, pe vecie al ei stapan". imi cer scuze de deranj, dar imi sta in gand si nu am gasit inca un raspuns. va astept cu nerabdare la Vaslui! sa fiti sanatos!

Andrei Păunescu spunea...

Radu de la Husi,
Nu imi amintesc ca piesa asta sa fi fost cantata la Cenaclu. Poate a cantat-o vreun cenaclist, pe alte scene, dar acolo aproape sigur nu, in afara, cine stie?, de vreo ocazie intamplatoare.
Imi pare rau ca nu te pot ajuta. Ne vedem si ne auzim la Vaslui. Sanatate si dvs!

Anonim spunea...

Pt. Radu la de Husi :

Cantecul de care intrebi, cred ca se numeste chiar asa: "Ce noroc sa fii roman".
Compus, cantat de raposatii Ion şi Doina Aldea-Teodorovici

Cauta-l pe youtube.com, poate ai noroc si chiar e cantecul pe care-l cauti.

Cu drag,
C.A.

gasper3 spunea...

salut!ma numesc alexandru si as vrea sa ma ajutati intr-o problema mai "delicata"...stiu sa cant vocal-instrumental(bine) dar as vrea sa aprofundez in tainele chitarei impreuna cu idolul meu in materie de folk,doamna Tatiana Stepa...spun ca este mai "delicat" pentru ca nu am cum sa intru in legatura cu dansa si sper ca dumneavoastra sa ma ajutati...imi dresc nespus de mult acest lucru...va las si adresa mea de e-mail alex_alexandru_p@yahoo.com