13 aprilie 2008

Mediocrii

Ei strâmbă tâmp sprânceana
Şi buzele îşi muşcă,
Sunt apăsaţi de gânduri,
Participă intens,
Orbitele li-s goale,
Au gura ca o puşcă,
Aruncă-n noi deşertul
Şi vorba fără sens.

Ei au sfoiag pe scaun,
Sub aparenţe docte,
Vor hăul să-şi arate
Ca pe un munte, când
Şterg ochelari strategici
Prin care-ades se coc de
Împătimiri abjecte;
Au ochii de pământ.

Cei buni sau proşti se-arată
Din prima clipă-n care
Se-nghesuie în faţă,
Să-şi spună câte-un gând,
Doar mediocrii, tainic,
Capcane pe cărare
Întind, să se afirme,
Confuzii cultivând.

Andrei, cu amărăciune, profesorilor fără har, care ne amărăsc zilele

14 comentarii:

CATALINA22 spunea...

1)Cum o fi sa fii mediocru(se intreaba printre dinti un cretin ajuns deodata sus, in varful piramidei(nazale as spune eu), sa traiesti ca un mediocru, printre mediocri?Iti spun eu domnule V.I.P ajuns asa pste noapte, tu tot dintre mediocrii te-ai ridicat si daca nu-ti masori cuvintele si nu-ti revizuiesti comprtamentul s-ar putea sa sfarsesti si mai rau si anume in anonimat!
2)In generala sau la liceu iti spunea mereu profa de romana:"ESTI UN ELEV MEDIOCRU!" si tu ca un ignorant te uitai la ea si nu intelegeai ce vrea de la tine de la viata ta.Dar te consolai ca erau altii si mai praf decat tine, in prag de corigenta.
3)Sunt unii oameni care traiesc in conditii mediocre de viata, sunt oameni asezati, la locul lor, care vor mai mult dar pur si simplu nu pot, pt. ca asa e viata asta dura cu unii si mult prea blanda cu altii!
Eu consider ca e mult mai bine sa fii cotat mediocru dar sa-ti vezi lungul nasului si sa stii tu ce si cat poti, decat sa fii vazut ca cine stie ce personalitate si tu sa nu valorezi nimic ca om.
Dvs. ce credeti domnule Andrei?

Anonim spunea...

AM SCRIS COMENTARII LA ULTIMELE 4 ARTICOLE.
CATALINA22(M-AM SEMNAT CU ANONIM DIN GRABA DE A NU MA INREGISTRA...SCUZE)

Gabetu spunea...

Sunt 22 de ani de cand am terminat liceul si 3000 km distanta intre noi si cu toate astea consider un adevarat cosmar daca visez cu "tovarasa"de mate.Ea ne repeta la nesfarsit ca suntem o "turma de mediocri". Noi ramanem o turma ,care ne intalnim periodic cu ceilalti profesori la "o bere" (analizam daca suntem sau nu suntem mediocri:))- cand o sa ajungem la un rezultat , ti-l voi spune ;) )iar dumneaei...e singura.

Ioan Ivaşcu spunea...

Cum se poate organiza un concert al lui Andrei Paunescu?

Anonim spunea...

Nici in facultate nu erati un student cu rezultate stralucitoare, domnule Andrei! Cum v-a venit ideea sa va luati de profesorii mediocri, cand toti cei care v-au cunoscut stiu ca ati fost atat de slab la invatatura peste tot incat e doar un accident al societatii in care traim faptul ca ati ajuns acum sa predati si sa va considerati profesor, si inca un profesor nemediocru! Nu-i cam mare tupeul? Cati dintre profesorii dvs. din generala, liceu sau facultate, care v-au trecut de mila sau de rusinea numelui sau acordandu-va pe merit note de 5 si 6 ar spune acum, cinstit vorbind, ca mergeati catre o cariera universitara? Niciunul, doar ca, avand tata ilustru, probabilo ca v-a gasit o slujba onorabila si, pe parcurs, ati inceput sa va simtiti bine in scaun si sa credeti ca chiar vi se potriveste.

Andrei Păunescu spunea...

Catalina,
Cred invers, ca mediocritatea este mai periculoasa decat prostia, pentru ca e inselatoare si poate strica anumite criterii. In absolut, seigur ca e mai bine sa fii de nota 6 decat de 4, dar problema este ca, pacalindu-i pe altii, poti lasa impresia ca nota 6 este, de fapt 9. Ceea ce e primejdios.

Andrei Păunescu spunea...

Ioan Ivascu,
Un concert se poate organiza simplu, asa cum a facut Emeric Imre, la Cluj: m-a cautat, am stabilit data si locul, s-a ocupat de cele cuvenite (sala, instalatii de sunet, popularizare, alte cheltuieli, drum, cazare, masa, onorariu) si spectacolul s-a desfasurat. Mai simplu nu se poate. Iti multumesc ca te+ai gandit.

Andrei Păunescu spunea...

Anonimule (plin de curaj),
1. Asa este, nici in facultate nu am stralucit la multe materii, dar, la ce mi-a placut, m-am descurcat. De exemplu, la limba romana, gramatica, unde chiar ca am obtinut performante, incepand cu admiterea. La altele, am avut necazuri firesti oricarui student sau elev.
2. Nu m-am luat de profesori, ci i-am observat pe cei care mi s-a parut ca nu aveau har şi am facut ceea ce toti am facut, criticand, barfind, pe culoare, doar ca altii nu au putut sau nu au vrut sa si scrie.
3. Poate ca nu chiar toti m-au considerat prost. Amuzant este ca, in momentul in care eram premiant, mi se spunea: normal, e din cauza lui tac-tu!, iar cand am avut rezultate medii, s-a spus: normal, trece anul din cauza lui tac-su! Asa incat nu prea ma intereseaza decat ce stiu eu ca reprezint si, mai ales, ca aflu de la altii si de bine si de rau. Ceea ce este maximum.
4. Chiar sa fiu un accident al societatii si un mare tupeist? Ma supraapreciati! Eu sunt un timid care cauta sa isi invinga temerile. Sunt sigur ca exista cadre didactice mult mai bune decat mine, dar ati participat la vreun curs al meu, ca sa va dati cu parerea? Daca nu, comentati in gol. Daca da, imi pare rau ca nu v-am convins si voi incerca sa fiu mai bun.
5. Nu stiu cati profesori m-au trecut de mila, pentru ca am avut de toate, si note sub linie si note maxime, dar intrebati-i pe profesorii mei si va vor spune. Sunteti sigur ca abosult toti mi-au prevazut o traiectorie profesionala submediocra? V-au delegat in unanimitate sa spuneti asa ceva?
6. Eu cred in sansa progresului, asa ca, presupunand chiar ca am fost cum spuneti dvs, poate ca mi-am depasit plafoanele vechi si am mai crescut. Nu credeti ca e posibil? S-au vazut copii muti si aparent submediocri care au dezvoltat cariere spectaculose.
7. Sa ii dea Dzeu sanatate tatalui meu, dar el a ajutat mii si mii de copii si ar fi fost culmea sa nu ii ajute si pe ai sai. Intr-adevar, multe dintre cele care azi imi folosesc i le datorez, dar fiti sigur ca, atunci cand scriu, iar dvs cititi si va intereseaza, fraza nu mi-o face el, iar atunci cand urc pe scena, in afara Cenaclului, ma descurc singur, cu chitara si cu vocea mea, atata cat ma pricep.
8. Toate cele bune si fiti mai putin incrancenat(a). Nu vreau sa ma gandesc ca mi-ati fost coleg si ma invidiati sau ca mi-ati fost colega si nu v-am vrut de nevasta. Ar fi tupeul prea mare!

Adriana spunea...

Mediocritatea nu are nimic de-a face cu simplitatea... oamenii care traiesc in conditii mediocre de viata pot alege sa fie altfel decat mediocrii. Nu trebuie sa devii o personalitate ca sa iesi din mediocritate... nu exista doar alb si negru, exista o multime de trepte pana sus, fiecare cu frumusetea ei, fiecare cu dezavantajele ei, toate - la fel de importante!

Adriana spunea...

Mediocritatea nu are nimic de-a face cu simplitatea... Sa traiesti in conditii mediocre de viata nu te determina sa fii neaparat mediocru (desi de multe ori e mai la indemana alegerea asta).
Nu trebuie sa devii o personalitate ca sa iesi din mediocritate, pentru ca nu exista doar alb si negru. Sunt o multime de nuante, o infinitate de trepte pana sus, fiecare cu frumusetea ei, cu umbrele ei, toate importante. Nici macar aprecierea celor din jur nu te scoate din mediocritate... daca esti mediocru sau nu, poti sa iti raspunzi doar singur, masurandu-te cu tine, cu treapta ta cea mai de sus

Delia spunea...

Cred ca sistemul nostru de invatamant este unul mediocru. Mi se pare de-a dreptul penibil ca un cadru universitar, cu pretentzii, sa vina in fata studentiilor cu laptopul si sa le dicteze cursul. Sunt in anul 3 si pot sa spun ca din 12 profesori, doar 2 au o minte deschisa, te lasa sa-ti expui parerea, nu te imbata cu teorii inutile, stiu sa-ti prezinte lucruri practice, stiu sa se lege de realitate. E trist, dar cat se poate de adevarat. Oare o sa scapam vreodata de aceasta mediocritate?

Andrei Păunescu spunea...

Delia,
Nu!

Anonim spunea...

Destepţilor
de Gabriela Marieta Secu [Geea ]

2007-08-08 | |




Timpul s-a golit de conţinut
generaţia reperelor
dispare
spaţiul în discipoli
e mărunt
suficienţa
e nimicitoare...

Răutatea a ajuns
un fel de rugă
ignoranţa
doctoră în blazon,
spaţiul
năruit de atâta fugă
zid se face
între om şi om...

La gunoi
cu atâta veşnicie
liberă în spirit
şi în vis
sclavi mărunţi
la margini de trufie
aţi ajuns
cu a voastră nebunie
prăbuşirea înaltă
înspre abis...


o poezie mai veche a mea, din aceeasi amaraciune

gabriela

Anonim spunea...

Pentru un copil (adult acum)sansa sau nesansa de a fi copilul CUIVA, e o povara si o ambitie pe masura... efortul e imens, presiunea sociala de asemeni... tata nu a fost foarte mare, cat de cat fiind un nume in presa, eram si eu fiica unui cuiva... ma scotea din sarite talentul meu care cica s/ar fi tras pe linie paterna... tata nu s/a uitat niciodata prin caetele mele si eu nu m/am uitat niciodata pe articolele lui fiindca nu mi/au placut niciodata fabulatiile si interpretarile subiective in socialul acelor vremi... si oricum am stat departe de el, razbatand cu greu, asa fiica de mare ziarist roman, din limba materna in limba romana... nu folosesc diacritice fiindca m/am nervozat pe anonimul care banuiesc, necunoscandu/te isi da cu parerea... nu spun ca ai fost cel mai bun elev din scoli, ai fost pe cat ti/a stat in putinta un adolescent normal... cu bune si rele... eu iti apreciez calitatile fiindca le ai asa cum ai si defecte, nu stiu daca talentul o fi genetic, nu s/a demonstrat asta cert... dar cultura generala de baza, cititul, vocabularul spun multe despre ceea ce stii, ceea ce ai acumulat... si zic eu, care te/am tot citit ca nu esti un magnetofon, ca proceseszi bine informatii... si mai si desenezi/pictezi si canti ... mi/ar placea sa te vad si in calitate de profesor, nu cred ca as fi dezamagita esti totusi nepot de invatator, fiu de "Invatator"... dar nu vin in Bucuresti... e obositoare capitala si plina de praf ;i plina de fite ... cu trenul se face alta era pana ajung, si sunt o nerusinata fiindca am rude care ma asteapta acolo dar stau toti la etaje superioare 9, 10 si chiar nu mi/ar place sa ma prinda vreo clatinare la inaltime... din 1977 n/am mai stat in nicio noapte la Bucuresti... recunosc mi/e frica de natura dezlantuita... ii respect si mi/e mila de cei care locuiesc pe buza prapastiei...
Oare nu frica asta de moarte ii face pe uni sa fie agresivi cu tot ceea ce nu cunosc sau nu vor sa cunoasca?

gabriela