Perle au fost, perle sunt încă (4)

Octavian Goga şi mustul care pierde

Temă:
Care este ideea centrală a publicisticii lui Octavian Goga? Argumentaţi.

Fragmente din lucrări:
• Octavian Goga s-a născut răşinărean dar a murit la Ciucea. În articolul “Momentul lui Mihai Eminescu”, Goga afirmă într-un discurs de la Sân Nicolau Mare că “O statuie se păzeşte cu un corp de armată sau cu graniţa unui poet legat de mâinile tuturor”. Mai apoi scrie despre Călugărul Vasile pe numele său literar părintele Vasile Luca, care e “General al marilor izbânzi care şi-a împlinit visele de a pleca discret din lume. Pe la răspântii strigă încă lozinci, prazul e în toi, dar condamnatul e absent când moartea îl cercetează topit deodată cu izbânda.”
• Goga este poetul pătimirii noastre şi scrie despre morţi care sunt soldaţii conştienţi ai ideii naţionale: “Morţii apar astfel cu o specială prerogativă în istoria noastră”. Despre morţii şi curcanii din Apuseni a scris şi Alexandru Odobescu în opera sa “Morţii şi curcanii”, în care la Alba Iulia a fost rupt pe roată martirul Horea zis Ivanovici, român fanatic, dimpreună cu Cloşca Crişan în faţa unui public de iobagi în picioare adus din toate satele să le fie de învăţ. Inima-i turbată a eroului răcnea din toate încheieturile până un crac l-a readus la tăcere. Unii cică Horia înaintând neclintit ar fi strigat: “Eu mor pentru naţiune!“. El n-a rostit aceste cuvinte, dar, fără dubiu, marele om le-a spus adânc».
• Avram Iancu în articolul Avram Iancu de Octavian Goga i-a spus împăratului Franz Liszt: “«Toate sunt în zadar, un nebun mincinos nu te poate înţelege... ». Acelaşi a murit pe o bancă în parc în Ardeal despre care vorbeşte şi Vasile Blaga în “Spaţiul mioritic”.
• Avram Iancu a pedalat cu sabia în mână cauza românismului. Perfectul de lănceri întors între morţii lui s-a dovedit un strălucit şef militar. Goga scrie despre toate acestea în cartea “Mustul care pierde”.

Observaţii ale profesorului:
• Oricine se poate naşte oriunde şi poate muri oriunde, deci nu e justificat cuvântul “dar” în prima frază. Călugărul Vasile nu apare în publicistica lui Goga, ci doar în închipuirile electorale ale prezidenţiabilului Emil Constantinescu din 1996. Părintele care face subiectul textului lui Goga se numea Vasile Lucaci şi a trăit între 1852 şi 1922, Vasile Luca (născut Luka László) fiind numele unui lider comunist din perioada dură stalinistă (a trăit între 1898 şi 1963), nimeni altul decât cel pomenit de agitatori în lozincile din primii ani de după venirea comuniştilor la putere (“Ana, Luca şi cu Dej / Au băgat spaima-n burgheji!”).
• Titlul corect al celui de-al doilea articol al lui Goga pe care l-am studiat este “Monumentul lui Eminescu”. În acest text, în fapt o cuvântare rostită la Sânicolau Mare, publicistul face afirmaţia că “O graniţă se păzeşte sau cu un corp de armată sau cu statuia unui poet, legată de minţile tuturor”, nicidecum că statuia se păzeşte cu un corp de armată, cum greşit aţi scris dvs.
• Greşit aţi înţeles şi titlul articolului “Părintele Lucaciu”, din care aţi preluat frânturi fără noimă. Citatul corect este următorul: “Profeţii visurilor împlinite, ocrotitorii idealurilor realizate, generalii marilor izbânzi, de obicei pleacă discret din lume… Pe la răspântii se strigă încă lozincile lui, praznicul e în toi, dar comandantul e absent. Dacă moartea îl cercetează în asemenea momente, îl găseşte părăsit şi uitat, fiindcă el s-a topit în eternitate deodată cu izbânda”. Aşadar, nici vorbă de vreun praz (praznic) ssau de vreun condamnat!
• Nici la articolul “Avram Iancu” nu v-aţi descurcat prea bine, fiind vorba de “moţi”, iar nu de “morţi” (“Moţii apar astfel cu o specială prerogativă în istoria noastră”), eroare pe care o faceţi şi la textul lui Alexandru Odobescu “Moţii şi curcanii”, unde autorul spune următoarele: “La 28 februarie 1785... sentenţa de moarte cu caznă a lui Horia şi Cloşca ca rebeli contra împăratului Iosif se înduplecase a o confirma din Viena. La Alba, dinainea mai multor mii de iobagi români, pe cari autorităţile ungureşti îi adusese cu sila, câte şase de fiecare sat românesc al Ardealului, ca să le fie de învăţ acest îngrozitor exemplu, Cloşca mai întâi fu frânt pe roată, începând sfâşierea de la picioare în sus. Răcnetele lui de durere se năbuşiră atunci numai când un crac de fier al roatei îi străpunse pieptul. Horia sta faţă neclintit. Ochii lui vedeau apriat (n.n.: clar) muncile groaznice ce aveau îndată să-l ajungă; dar inima-i bărbată ştiu să stăpânescă până şi fiorii. Au zis unii că, murind, Horia ar fi strigat: Eu mor pentru naţiune! Poate că el n-a rostit aceste cuvinte, dar, fără îndoială, marele lui suflet le-a simţit adânc». Vedeţi, deci, în ce erori majore vă aflaţi? Împăratul e Franz Josef, nicidecum Franz Liszt (care poate fi, cel mult, împărat al compozitorilor). De Horia Ivanovici nici nu poate fi vorba în textul original. Confundaţi ideea că martirul Horea este un român fanatic al veacului 18, cu publicaţia şi emisiunea TV de sport “Fanatik”, conduse de Horia Ivanovici, dar în veacul 21.
• Lucian Blaga a scris “Spaţiul mioritic” în secolul XX, nicidecum Vasile Blaga, prieten al preşedintelui Traian Băsescu (secolul XXI), ministru de interne, pentru o vreme, şi candidat la Primăria Capitalei în 2008.
• Comentariul dvs conţine încă destule greşeli, de exemplu, în dialogul dintre Iancu şi împărat, cuvintele reale ale eroului nostru fiind: «Toate sunt în zadar, un nebun şi un mincinos nu se pot înţelege... » Ce logică ar fi avut ca Iancu să se considere de unul singur şi nebun, şi mincinos? Împăratului ce-i mai rămânea din aceste două trăsături? Şi ce vină ar mai fi avut purtătorul de coroană? Apoi, “Avram Iancu a pledat cu sabia în mână cauza românismului. Prefectul de lănceri întors între moţii lui s-a dovedit un strălucit şef militar.”, nu cum scrieţi dvs, că “a pedalat” (baronul-inginer german Karl Friedrich Drais von Sauerbronn inventase deja drezina, strămoşul bicicletei, al velocipedului, dar nimeni nu poate atesta că Crăişorul Munţilor ar fi fost vreodată ciclist).
• E absurd să scrieţi că Iancu s-a “întors între morţii lui unde s-a dovedit un strălucit şef militar”.
• Titlul corect al cărţii lui Goga este “Mustul care fierbe”, nu “care pierde”. De fiert, mustul fierbe, ca să devină vin. De pierdut, s-ar putea să pierdeţi dvs. examenul.

Nota obţinută: 4,5 (rămâne de hotărât în ce sens se va face rotunjirea).

Basme ca-n poveşti

Temă:
Faceţi rezumatul unui basm, folosind nu mai mult de 50 de cuvinte.

Lucrare (fragment):
Prâslea avea o curte şi în fund un copac cu mere de aur. Când se scutura, merele cădeau. Apoi le mânca. Când le mânca, el adormea în ciuda scobitorilor pe care şi le băga în ochi ca să nu-l rateze pe zmeul care le voia pe prinţese şi care se furişa în timpul somnului să fure poamele şi să le ducă la palat încuiate.

Observaţii ale profesorului:
• Luate separat, multe dintre cele pe care le spuneţi sunt adevărate, dar, puse în context, nu mai sunt atât de clare. Creaţi o triplă confuzie când spuneţi că Prâslea avea în fund un copac cu mere de aur... Prima este că nu precizaţi care fund (al lui Prâslea sau al curţii?). A doua, că merele s-ar găsi în copaci. Dacă ar fi legate de crengi, s-ar putea găsi şi în copaci, altfel, pe cale naturală, merele cresc numai în pomi. A treia, că merele cădeau când Prâslea scutura. Ce scutura? Fundul? Copacul? Nu e potrivit să folosiţi în aceeaşi propoziţie cuvintele “curte” şi “fund”.
• Din afirmaţia dvs, că Prâslea adormea după ce mânca mere, reiese că merele au calităţi sedative, fapt necunoscut până acum în ştiinţa nutriţionistă.
• Aşezarea scobitorilor în ochi împotriva somnului este doar o metaforă. Aţi încercat dumneavostră?
• Lucrarea conţine alte câteva confuzii: cum reuşea zmeul să se furişeze dormind (era somnambul sau e vorba de somnul lui Prâslea?).
• Vă recomand ca, în frazele în care vorbiţi de prinţese, să nu mai scrieţi că poamele erau în atenţia zmeului, pentru a fi furate. Şi nici să puneţi prea aproape de cuvântul “prinţese” atributul încuiate. Indiferent dacă erau blonde, brune sau roşcate.

Nota obţinută: 4,75 (pentru fărâma de adevăr din cele scrise, totuşi, cu exact 13 cuvinte în plus - ghinion!).